Strategiile de organizare din ultimii 50 de ani erau proiectate asfel incat sa creeze o dependenta a angajatului performant fata de companie, pentru a-l pastra cat mai mult timp posibil in cadrul ei, cultivandu-I o stare de bunastare in cadrul organizatiei. Desi laudabile, aceste strategii au ajuns sa creeze efecte nedorite- si anume s-a ajuns la o situatie de codependeta, in care o parte detine controlul asupra celeilalte si viceversa.
Aceasta codependenta se va mentine atata timp cat atat organizatia cat si individul vor beneficia de pe urma acesteia, satisfacandu-si astfel propriile nevoi. Astfel relatia care inainte se baza pe putere si pe control asupra celuilat, s-a transformat intr-o responsabilitate si o dependenta mutuala. Aceasta schimbare trebuie evitata, iar procesul de remediere este unul lung.Astfel:

• Actiuni care sa sustina renuntarea la vechile gratificatii, incurajarea fiecarei persoane sa-si asume responsabilitea indeplinirii propriilor nevoi, constientizarea muncii indeplinite, precum si realizarea deciziilor interdependente constituie drumul catre autonomie.
  
• Desi compania nu mai este reponsabila pentru anumite nevoi ale angajatului, asta nu inseamna ca acesta nu va primi atentie. Sefii vor trebui sa fie buni antrenori, care sa-si incurajeze angajatii sa devina independenti si responsabili pentru propriile lor decizii.
  

Pentru angajat, in joc este controlul asupra autonomiei sale psihice, care-l va indrepta catre asumarea responsabilitatii pentru deciziile sale, ca o persoana autonoma, care se afla intr-o relatie de interdependenta cu ceilalti.Organizatia trebuie sa renunte la puterea castigata pe baza premiilor externe si sa se bazeze pe incurajarea volorilor proprii, pe independenta personala, pe relatiile interpersonale, pe munca bine facuta.Atat organizatia cat si angajatii acesteia, trebuie sa renunte la co-dependenta, si sa puna bazele sau sa dezvolte relatia de inter-dependenta. Aceasta tranzitie paveaza drumul unei noi relatii intre angajator si angajat.