C************************************ Prezentare firma Produsele firmei Contact

Model de cerere de chemare in judecata - actiune in raspundere civila delictuala

Producator: Cabinet de avocatura Coltuc

Prezentare Model de cerere de chemare in judecata - actiune in raspundere civila delictuala

MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA

Prezentam un singur model de cerere de chemare în judecata care poate fi adaptat la oricare dintre cele 9 cazuri prezentate cu titlu orientativ, ce se pot ivi în practica judiciara.

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe parâtul(a)_, domiciliat(a)_, pentru a fi obligat(a):

1) sa-mi restituie cantitatea de_kg fân, fructe, porumb, etc. pe care le-a ridicat jara drept de pe terenul proprietatea mea, sau contravaloarea în suma de_lei;

2) sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile pe care mi le-a distrus;
3. sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând repararea prejudiciului pe care mi l-a cauzat prin neglijenta sa, constând în aceea ca a uitat deschis robinetul la apa si mi-a inundat apartamentul, mi-a degradat mobila si o parte din bunurile mobile;

4. sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând prejudiciul pe care mi l-a cauzat jiul sau minor__ care mi-a spart geamurile de la masina;

5. sa-mi plateasca suma de lei, ce reprezinta repararea prejudiciului pe

care mi l-a cauzat elevul intern_care, nejiind supravegheat, mi-a cules recolta de capsuni, de mere, mi-a spart geamurile de la casa etc.;

6. sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând paguba pe care mi-au cauzat-o animalele si pasarile sale, care, scapat de sub supraveghere au patruns pe terenul mei si mi-au distrus recolta de porumb, cartofi etc.;

7. sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând repararea prejudiciului care mi s-a cauzat de prepusul sau_, care, din neatentie, m-a accidentat cu masina

pe care o conducea, provocându-mi o invaliditate permanenta de gradul al II-lea;

8. sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând paguba pe care mi-a cauzat-o prin faptul ca zapada de pe acoperisul casei sale, nejiind îndepartata la timp, a cazut si mi-a produs o grava vatamare a sanatatii si integritatii corporale si invaliditate de gradul al II-lea;

9. sa-mi plateasca suma de __lei, la care am fost obligat fata de victima_,

prin hotarârea nr. _din_a Judecatoriei_, deoarece pârâtul a accidentat

grav pe victima în timp ce conducea masina societatii, prejudiciul cauzat fiind cel enuntat si pe care l-am platit victimei.

Cer, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor pe care le voi face cu judecarea acestei cauze.

Motivele actiunii:

în fapt, la data de_(se enunta obiectul cererii si valoarea sa, apoi motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza cererea si dovezile pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Aceasta fiind starea de fapt si de drept pe care se întemeiaza cererea, va rog sa admiteti actiunea si sa obligati pe pârât(a) la(sau sa-mi)

în drept, îmi întemeiez actiunea pe dispozitiile art. 998-999, 1000 alin._,

1001 sau 1002 C. civ.

în dovedirea actiunii înteleg sa ma servesc de interogatoriul pârâtului(ei) care urmeaza a fi citat cu aceasta mentiune, de proba cu acte, expertiza tehnica, cercetare locala si de martorii:_.

Depun prezenta actiune în dublu exemplar, timbru fiscal în valoare de lei si timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii__

Semnatura_

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI_
Explicatii teoretice

1. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA

1. CONSIDERATII PREALABILE

Raspunderea civila delictuala este reglementata de dispozitiile art. 998-1003 C. civ. iar o importanta pondere în activitatea instantelor de judecata o au actiunile civile nascute din delicte sau cvasidelicte.

Domeniul raspunderii civile delictuale, este uneori mai întins decât domeniul raspunderii civile contractuale. Explicatia consta în aceea ca exista un numar imens de fapte producatoare de prejudicii si totodata aceasta raspundere are în vedere, în afara de raspunderea pentru fapta proprie (art. 998 - 999 C. civ.), raspunderea pentru fapta altuia (art. 1000 C. civ.), cât si raspunderea pentru lucruri, animale si edificii (art. 1000 alin. 1, art. 1001 si 1002 C. civ.).

Pentru a întelege cât mai bine mecanismul raspunderii civile delictuale vom examina modul cum este ea reglementata de dreptul material si vom încheia cu reglementarile pe plan procesual civil, respectiv cum poate obtine cel pagubit repararea integrala a pagubei ce i-a fost cauzata. O parte din problemele pe care le vom examina, si anume conditiile raspunderii civile delictuale, sunt valabile si în cadrul raspunderii civile contractuale, si de aceea nu vom mai insista asupra lor când ne vom ocupa de aceasta.

Potrivit art. 998 C. civ. „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara\", iar art. 999 C. civ. prevede: „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”.

Din simpla lectura a acestor texte rezulta ca raspunderea delictuala ia nastere în momentul în care cu intentie, din neglijenta sau din imprudenta s-a comis o fapta prin care s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane. Când fapta se comite cu intentie de a vatama, de a produce un prejudiciu altuia, spunem ca s-a comis un delict, iar când fapta s-a comis din greseala sau din imprudenta înseamna ca este vorba de un \"cvasidelict\", deosebire pe care legea nu o face expressis verbis.

în practica judiciara aceasta diferentiere nu prezinta de altfel importanta, pentru ca în ambele situatii, fiind vorba de fapte cauzatoare de prejudiciu, acesta trebuie reparat integral.
2. CONDITIILE RASPUNDERII DELICTUALE PENTRU FAPTA PROPRIE

Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie poate fi angajata numai daca autorul avea discernamânt în momentul comiterii ei. Alienatii mintali si debilii mintali nu raspund, iar minorul sub 14 ani raspunde numai în cazul în care se dovedeste ca a lucrat cu discernamânt.

Pentru ca o persoana care are discernamânt sa poata raspunde de fapta sa proprie se cer îndeplinite urmatoarele conditii:

1) existenta unei fapte ilicite;

2) existenta unui prejudiciu;

3) vinovatia autorului;

4) legatura dintre prejudiciu si vinovatie, pe care le vom examina.

1. Existenta unei fapte ilicite

Art. 998 si 999 C. civ. vorbesc despre „fapta\".

Jurisprudenta si literatura de specialitate considera ca numai fapta ilicita poate sa atraga dupa sine raspunderea civila delictuala, întelegând prin aceasta fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.

Datorita modului de redactare a dispozitiilor articolelor 998 si 999 C. civ., uneori fapta ilicita se confunda cu culpa fara sa se aiba în vedere ca fapta ilicita are un caracter obiectiv, în timp ce culpa constituie principalul element subiectiv al raspunderii civile, aspect asupra caruia vom reveni în cadrul examinarii culpei ca element al raspunderii civile delictuale.

A comite o fapta ilicita înseamna ca cel care a savârsit-o a nesocotit dreptul subiectiv ocrotit si recunoscut în favoarea unei alte persoane, dar, în acelasi timp, el încalca si dreptul obiectiv, adica normele de drept care aveau rolul sa apere dreptul subiectiv si care au fost nesocotite, încalcate prin actiunea sau inactiunea sa.

Faptele ilicite comisive sau omisive sunt numeroase si variate si de aceea o enumerare a lor este destul de dificila. Cele mai frecvent întâlnite în practica judiciara sunt faptele de distrugere sau degradare a unor bunuri, de vatamare a sanatatii si integritatii corporale, de însusire pe nedrept a unor bunuri (când fapta nu are caracter penal), omisiunea îndeplinirii unor obligatii cu consecinta producerii unor pagube în dauna altei persoane etc. Caracterul ilicit rezulta fie din împrejurarea ca fapta este interzisa de lege, fie ca nu s-a respectat o anumita obligatie impusa de lege.

Avem însa si cazuri când faptuitorul nu raspunde de prejudiciul cauzat, pentru ca o anumita împrejurare în care s-a savârsit fapta înlatura caracterul ilicit al acesteia, cum ar fi:

1) Legitima aparare. Daca se dovedeste ca fapta s-a savârsit:

- „pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.”

- „pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit ori delimitat prin semnele de marcare.”
- „din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul” (v. art. 44 C. pen.).

2) Starea de necesitate. Daca se dovedeste ca fapta s-a savârsit:

- „pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.”

- „în momentul în care a savârsit fapta nu si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era înlaturat” (v. art. 45 C. pen.).

3) Constrângerea fizica si constrângerea morala, careia faptuitorul nu i-a putut rezista. Constrângerea morala poate fi exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia, si care nu putea fi înlaturata în alt mod (v. art. 46 C. pen.).

4) Consimtamântul victimei Daca aceasta putea sa dispuna în mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa în pericol (v. art. 25 proiectul noului Cod penal).

2. Existenta unui prejudiciu

Raspunderea civila delictuala este antrenata numai în masura în care este cauzatoare de prejudiciu.

Prejudiciul trebuie sa fie patrimonial, adica susceptibil de a fi exprimat si compensat în bani, sa fie sigur, cert, adica sa se fi produs si sa poata fi dovedit; sa fie determinat, adica sa poata fi stabilit sub aspect pecuniar, sa fie direct, adica consecinta faptei ilicite si actual, nu viitor.

Este supus repararii si prejudiciul viitor daca exista siguranta producerii sale, precum si elemente îndestulatoare pentru a-i determina întinderea. Prejudiciul viitor se întâlneste destul de frecvent în practica judiciara, si anume când este vorba de o incapacitate de munca temporara sau permanenta. în aceste cazuri, pentru calcul se stabileste venitul net lunar pe ultimele 3 luni, pe care cel prejudiciat îl realiza anterior ivirii incapacitatii de munca, din care se scade venitul realizat prin încasarea ajutorului de boala sau a pensiei, iar diferenta reprezinta prejudiciul viitor si în acelasi timp cert.

Daca este vorba de prejudiciu eventual al carui cuantum nu poate fi stabilit nici pentru viitor, victima are dreptul sa ceara repararea pagubei în momentul când aceasta poate fi determinata.

3. Vinovatia autorului

Constituie elementul subiectiv principal al responsabilitatii persoanei care a savârsit fapta si reclamantul (victima prejudiciului) trebuie sa o dovedeasca. Nu trebuie confundata cu fapta ilicita pentru ca pot exista fapte ilicite neculpabile.

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o în momentul comiterii faptei, care este determinata de un factor intelectiv si de un factor volitiv. Existenta primului factor înseamna ca el si-a dat seama de caracterul antisocial al faptei, l-a prevazut si a avut reprezentarea urmarilor posibile ale faptei sale. Factorul volitiv completeaza pe primul, el constând în intentia sau dorinta pârâtului ca urmarile, consecintele faptei sale sa se produca sau nu. Poate consta si în indiferenta producerii urmarilor posibile ale faptei sale.

Codul civil nu precizeaza continutul notiunii de vinovatie sau de culpa, cu toate ca faptele ilicite se comit fie intentionat, fie din neglijenta sau imprudenta. O asemenea precizare o gasim în Codul penal, unde se evidentiaza ca, potrivit dispozitiilor art. 19 alin. 1, vinovatia exista când fapta care prezinta pericol social este comisa cu intentie (directa sau indirecta), sau din culpa sau cu intentie depasita

Fapta este savârsita cu intentie directa atunci când persoana care a comis-o a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui prin savârsirea acelei fapte, sau cu intentie indirecta când persoana, desi prevede rezultatul faptei sale si desi nu-1 urmareste, ramâne indiferenta, acceptând posibilitatea producerii lui (art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a-b C. pen).

Fapta este savârsita din culpa (imprudenta) când persoana respectiva prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-1 doreste, nu-1 accepta, dar socoteste fara temei, în mod usuratic, ca nu se va produce, cât si în cazul în care, din neatentie, usurinta, nepasare, neglijenta etc., nu prevede rezultatul faptei sale, desi - dupa împrejurarile cunoscute - trebuia si putea sa-l prevada (art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a-b C. pen).

Daca persoana respectiva nu a putut sa prevada consecintele faptei sale si analizând împrejurarile în care fapta s-a comis nu putea sa le prevada, nu actioneaza cu vinovatie si nu raspunde de consecintele faptei sale.

Examinata în cadrul practicii judiciare, vinovatia poate avea caracter pozitiv (distrugerea sau degradarea unui bun, lovirea unei alte persoane - când nu au caracter penal -, refuzul de a-si îndeplini anumite obligatii etc.) sau negativ (nesupravegherea copiilor, lipsa de paza a animalelor, omisiunea de a lua masuri de reparare a unui imobil care se prabuseste etc.), fapte care se soldeaza cu cauzarea unui prejudiciu material unei alte persoane.

Sarcina probei vinovatiei revine victimei prejudiciului, adica celui care reclama în justitie (art. 1169 C. civ.) si cere despagubiri civile. Daca reclamantul reuseste sa dovedeasca vinovatia autorului faptei, acesta nu se poate exonera de raspundere decât facând dovada existentei cazului fortuit (cu valoare exoneratorie. sau a fortei majore, vina reclamantului sau unei terte persoane, ori ca a actionat în temeiul unui drept exercitat normal, cu suficienta grija si diligenta, nu abuziv etc.

4. Legatura între fapta comisa si prejudiciu

Reclamantul are obligatia sa mai dovedeasca ca prejudiciul cauzat s-a datorat faptei pe care pârâtul a savârsit-o cu vinovatie. Este vorba de legatura de cauzalitate dintre fapta comisa cu vinovatie si paguba, proba care incumba reclamantului, cu exceptia cazului când ea se prezuma, situatie pe care o întâlnim în cadrul raspunderii pentru lucruri.

Proba legaturii cauzale dintre cele doua elemente este uneori destul de greu de dovedit si acest lucru rezulta cu prisosinta din analiza practicii judiciare. Instantele judecatoresti au însa obligatia ca, în baza rolului activ, sa se preocupe de stabilirea în concret, în speta anume cercetata, daca exista ori nu o legatura cauzala între fapta comisa cu vinovatie si prejudiciu, pentru ca numai în acest caz poate fi antrenata raspunderea materiala a autorului faptei.
3. RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE, LUCRURI SI ANIMALE

Raspunderea civila delictuala are în vedere numai fapta proprie.

In anumite situatii determinate de lege o persoana are obligatia sa raspunda si de prejudiciul cauzat prin fapta altei persoane, precum si de pagubele cauzate de lucrurile, edificiile si animalele aflate în paza sa. Este vorba de dispozitiile art. 1000 — 1002 C. civ., care instituie, în scopul unei mai largi ocrotiri a intereselor victimei prejudiciului, o prezumtie de vinovatie în persoana autorului faptei. Victimei îi revine sarcina sa dovedeasca celelalte elemente ale raspunderii civile delictuale si care impun aplicarea prezumtiei legale de vinovatie.

Raspunderea prevazuta de dispozitiile art. 1000 - 1002 C. civ., este tot o raspundere pentru fapta proprie, pentru ca aceasta fapta se afla la originea faptelor savârsite în conditiile enuntate de textele citate, fapta proprie constând în lipsa de supraveghere a copiilor minori, a elevilor, a unui animal scapat de sub paza, a unui edificiu care a fost lasat sa ajunga în situatia de a cauza un prejudiciu etc.

Tinând seama ca, prin dispozitiile art. 1000 - 1002 C. civ., raspunderea pentru fapta altuia, pentru prejudiciile cauzate de edificii, animale si lucruri este reglementata în mod deosebit, fapt care a dat nastere la discutii în legatura cu prezumtia de culpa, urmeaza sa le examinam separat.

1. Raspunderea pentru fapta copiilor, elevilor si ucenicilor

Aceasta raspundere are la baza prezumtia de culpa constând în lipsa de supraveghere din partea parintilor, a institutorilor si a mestesugarilor si este prevazuta de dispozitiile art. 1000 C. civ., raspundere pe care o vom examina în continuare.

1) Tatal si mama, dupa moartea barbatului. Potrivit art. 1000 alin. 2 C. civ., sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu ei, exceptie facând cazul când reusesc sa probeze ca n-au putut împiedica fata ilicita comisa de copilul minor. Daca parintii nu locuiesc împreuna si nu se înteleg la care dintre ei sa locuiasca copilul minor, va hotarî instanta judecatoreasca (art. 100 C. fam.), caz în care va raspunde numai parintele la care s-a hotarât sa locuiasca minorul si la care locuieste efectiv.

Daca copiii sunt elevi interni ai unei scoli, pentru consecintele faptelor comise de ei raspund cei ce îi supravegheaza.3 Solutia este corecta din moment ce copilul se afla la scoala, fiind vorba de culpa în supraveghere a educatorului, care nu poate coexista cu culpa în supraveghere a parintilor. Cu toate acestea, sunt situatii când la culpa în supraveghere a educatorului asupra elevului minor care a savârsit - în timpul scolarizarii - o fapta prejudiciabi-la se adauga - ca o contributie concurenta la producerea pagubei - si o culpa în legatura cu educatia necorespunzatoare data elevului în familie, caz în care raspund civil si parintii copilului minor, în raport cu gravitatea culpei lor, în solidar cu faptuitorul.

în baza art. 998 si art. 999 C. civ. pot raspunde si alte persoane care au obligatii pe linia supravegherii copiilor, si anume persoanele (altele decât parintii) carora copilul le-a fost încredintat, dat în plasament familial, la care se afla în vacanta etc.

2) Educatorii, învatatorii, profesorii, meseriasii. Toti cei ce educa sau învata pe altii, potrivit art. 1000 alin. 3 C. civ., raspund de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, în tot timpul ce se gasesc sub a lor supraveghere.

în consecinta, toti cei ce educa sau învata pe altii, raspund de pagubele cauzate de cei pe care-i învata, indiferent daca sunt minori sau majori. Daca sunt interni, raspund de prejudiciile cauzate si în zilele de sarbatoare, pentru ca se considera ca minorul este tot sub supravegherea lor, cu exceptia cazului când elevii sau ucenicii se gasesc în vacanta si când raspunderea revine parintilor sau persoanei sub a carei supraveghere se gaseste elevul sau ucenicul.

Victima trebuie sa dovedeasca calitatea de elev sau ucenic a autorului faptei la data când fapta s-a comis, pentru a se putea stabili daca autorul se afla sub supravegherea celor chemati sa raspunda.

Elevul sau ucenicul cu capacitatea delictuala si care se afla în culpa poate raspunde personal, în baza art. 998 si art. 999 C. civ., cât si solidar cu cei în a caror supraveghere s-a aflat. în acest ultim caz, el poate fi chemat în judecata ulterior, în actiune de regres, pentru a restitui sumele platite de cei cu care a fost obligat în solidar, actiune care se întemeiaza pe dispozitiile art. 998 si art. 999 C. civ.

3. Raspunderea civila delictuala a comitentilor pentru fapta PREPUSILOR

Potrivit art. 1000 alin. 3 C. civ., comitentii sunt raspunzatori de prejudiciile cauzate de prepusii lor în functiile ce Ii s-au încredintat.

Pentru ca o persoana sa fie comitent în raport cu o alta persoana, numita prepus, între ele trebuie sa existe un raport de subordonare. Prepusul este subordonat comitentului, în sensul ca primeste si executa ordinele acestuia, care-i poate controla, dirija si supraveghea modul cum îsi îndeplineste obligatiile încredintate.

Principalele raporturi de subordonare în societatea noastra exista în cadrul contractelor de munca încheiate între patron si salariati. Patronul are calitatea de comitent si salariatul pe cea de prepus.

Comitentul raspunde de pagubele cauzate de prepus numai în cazul în care sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile pentru fapta proprie, si anume:

a) savârsirea de catre prepus„în functiile ce i-au fost încredintate\" a unei fapte ilicite;

b) cauzarea unui prejudiciu unei terte persoane;

c) culpa prepusului;

d) legatura cauzala între fapta si prejudiciu.

îndeplinirea acestor conditii da dreptul victimei sa cheme în judecata pe comitent pentru a fi obligat la plata prejudiciului cauzat de prepus, culpa comitentului fiind prezumata.

Victima nu este obligata sa cheme în judecata numai pe comitent (acesta este un drept, nu o obligatie), ea putând chema în judecata numai pe prepus, în conditiile art. 998 -999 C. civ., sau îi poate chema pe ambii.
Legea instituie o dispozitie de favoare pentru victima ca sa poata obtine cât mai urgent si integral acoperirea pagubei ce i s-a cauzat, fie de la comitent, fie de la prepus, fie sa-i oblige în solidar.

Daca paguba a fost cauzata de mai multi prepusi, ei raspund solidar împreuna cu comitentul.

De asemenea, daca sunt mai multi comitenti, ei raspund tot solidar, pentru ca si prepusii lor au aceeasi raspundere solidara.

4. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Potrivit art. 1001 C. civ., proprietarul unui animal, sau acela care se serveste de el, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scapat.

Textul enuntat se refera atât la animalele domestice, cât si la cele salbatice, cu conditia ca acestea sa se afle sub paza omului, iar raspunderea revine proprietarului sau aceluia care are paza animalului în virtutea unui alt titlu (locatie, uzufruct etc.).

In cadrul acestei raspunderi trebuie sa distingem între cel ce are paza juridica a animalului în momentul comiterii prejudiciului (spre exemplu, proprietarul, locatorul, uzufruc-tuarul etc.) si cel ce exercita paza materiala, si care poate fi o alta persoana decât proprietarul, cum ar fi vizitiul sau vacarul ce i-a în primire animalul pentru a-1 duce la pasune.

Numai persoana care are paza juridica raspunde pentru prejudiciul cauzat de animal, raspundere care are la baza prezumtia de culpa constând în nesupravegherea animalelor.

Daca sunt mai multe persoane care au paza juridica, acestea raspund solidar.

5. Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate DE LUCRURI. Potrivit art. 1000 alin. 1 C. civ., omul este responsabil si de prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza sa. Este vorba de toate lucrurile neînsufletite, indiferent de natura lor (mobile sau imobile., care se afla ori nu în miscare, sunt ori nu periculoase si pentru care nu exista reglementata o raspundere speciala.

Raspunderea pentru paguba cauzata de lucruri revine persoanei care le are sub paza sa juridica. Paza este determinata de calitatea de proprietar al lucrului, dar si de aceea de posesor, pentru ca si acesta are obligatia de supraveghere si control asupra lucrului, în afara proprietarului lucrului. Posesorul este obligat sa manifeste o grija continua pentru a preveni cauzarea unor pagube de catre lucrurile pe care le poseda.

4. ACTIUNEA ÎN RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA

1. Dreptul la actiune. Transmitere. Prescriptie. Dreptul la actiune în raspunderea civila delictuala apartine persoanei care a suferit direct un prejudiciu printr-o fapta considerata delict sau cvasidelict civil. Acest drept poate fi exercitat personal de catre cel pagubit sau prin reprezentare legala sau conventionala. Minorul pâna la vârsta de 14 ani si interzisul îsi exercita acest drept prin reprezentantul legal: parinti, tutore sau curator, iar minorul între 14 -18 ani îsi exercita personal dreptul la actiune, dar cu asistenta ocrotitorului sau legal (art. 105 alin. 2 si 3 C. fam.).

Pentru ca dreptul la actiune are ca obiect repararea unui prejudiciu patrimonial, în cazul în care cel prejudiciat refuza sau neglijeaza sa exercite actiunea, creditorii sai pot exercita actiunea în numele sau, în conditiile art. 974 C. civ., adica actiunea oblica.

Dreptul la actiune se poate transmite prin mostenire sau act juridic.

Actiunea de chemare în judecata trebuie introdusa în termenul general de 3 ani, prevazut de art. 3 Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, si curge din momentul în care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atât paguba, cât si pe cel care raspunde de ea (art. 8 Decretul nr. 167/1958).

2. Persoanele împotriva carora se îndreapta actiunea

Prin actiune trebuie chemata în judecata persoana care a comis fapta (art. 998 - 999 C. civ.) sau care raspunde pentru fapta altuia sau pentru prejudiciul cauzat de lucruri, edificii si animale (art. 1000 - 1002 C. civ., rap. la art. 35 si art. 37 din Decretul nr. 31/1954 si la art. 25 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954). în caz de deces al persoanei responsabile pot fi chemati în judecata mostenitorii, legatarii sau donatarii de bunuri viitoare, asupra carora trece obligatia si care au acceptat succesiunea, legatul sau donatia.

Mostenitorul chemat în judecata si obligat la plata despagubirilor civile nu poate reveni asupra acceptarii succesiunii în scopul de a fi exonerat de plata despagubirilor civile.

3. Competenta

Competenta instantei este determinata de domiciliul pârâtului, potrivit regulii prevazuta de art. 5 C. proc. civ. în afara de aceasta instanta, reclamantul, la alegerea sa, poate introduce cererea de chemare în judecata si la instanta în circumscriptia careia s-a savârsit fapta (art. 10 pct. 8 C. proc. civ.).

4. Obiectul cererii si valoarea lui

Obiectul îl constituie pretentia, formulata de reclamant împotriva pârâtului, de reparare a pagubei; aceasta se poate face în natura sau prin echivalent.

Repararea în natura poate avea loc prin restituirea lucrului si prin restabilirea situatiei de fapt anterioara savârsirii delictului civil (art. 14 C. proc. pen.).

Repararea prin echivalent se impune ori de câte ori repararea în natura nu mai este posibila, pentru ca, de exemplu, bunul a fost distrus, si de obicei se face sub forma unei sume de bani. Cel pagubit nu poate fi obligat, decât daca consimte, sa primeasca un alt echivalent în afara de bani.

Reclamantul are dreptul sa pretinda repararea integrala a prejudiciului, respectiv atât pierderea suferita (damnum emergens), cât si beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cessans).
5. Motive, sarcina probei si timbrarea actiunii

Reclamantul are obligatia sa arate motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza actiunea, precum si dovezile pe care se sprijina fiecare capat de cerere, aplicându-se dispozitiile art. 1169 C. civ., potrivit caruia„cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa

o dovedeasca\" (actori incumbit onus probandi). Daca reclamantul reuseste sa dovedeasca existenta elementelor raspunderii civile delictuale, pârâtul se poate apara facând dovada existentei unor împrejurari care micsoreaza raspunderea sau îl exonereaza de raspundere: legitima aparare, starea de necesitate, executarea unui drept, exercitarea unei obligatii de serviciu sau consimtamântul victimei etc.

Sarcina probei revine reclamantului care, în dovedirea actiunii se poate folosi de orice mijloc de proba: prezumtii, interogatoriu, martori, expertize, cercetare locala etc.

Orice actiune în pretentii, întemeiata pe dispozitiile art. 998 - 1002 C. civ., se timbreaza la valoarea pretentiei pe care reclamantul o cere.
Jurisprudenta

1. Acordarea unei sume mai mari decât s-a solicitat. Este nelegala acordarea de catre instanta a unei sume mai mari decât cea solicitata de partea vatamata.

2. Bun furat si vândut unei persoane de buna credinta. Inculpatul condamnat pentru furt a vândut radiocasetofonul sustras, iar cumparatorul la revândut, fiind ridicat de la ultimul cumparator si predat posesorului. în acest caz, inculpatul trebuie obligat sa despagubeasca pe ultimul cumparator, în calitatea sa de subdobânditor de buna credinta, iar masura confiscarii speciale a radiocasetofonului sa nu fie luata.

Cumparatorul de buna credinta are dreptul sa se constituie parte civila în procesul penal pentru ca inculpatul sa fie obligat sa-i restituie pretul pe care l-a platit pe bunul ce i-a fost ridicat si restituit partii vatamate.

3. Calcularea despagubirilor. Ucidere din culpa. în cazul acesta, la stabilirea cuantumului despagubirilor trebuie avut în vedere cuantumul salariului pe care victima l-ar fi primit la data pronuntarii hotarârii si valoarea, la aceeasi data, a celorlalte eventuale venituri, ci nu veniturile pe care victima le realiza înainte de deces.

4. Cheltuieli de înmormântare, parastase si ridicarea unui monument funerar. Cheltuielile de înmormântare a victimei, cât si cele ocazionate de comemorarile ulterioare, potrivit traditiei religioase a locului, trebuie acordate partii civile daca între aceste cheltuieli si infractiune exista legatura cauzala. Deci, în caz de omor, paguba suferita nu se limiteaza la cheltuielile de înmormântare a victimei.

Daca cheltuielile de înmormântare le-a platit unitatea la care victima lucra, ca un ajutor dat familiei sale, aceasta nu-1 exonereaza pe inculpat de la plata integrala a prejudiciului cauzat prin fapta sa.
Cuantumul cheltuielilor ocazionate cu înmormântarea, cu comemorarile ulterioare, potrivit traditiei locale si cu ridicarea unui monument funerar, se va stabili pe baza unor probe ce trebuie administrate de instanta de judecata. La stabilirea cuantumului acestor cheltuieli trebuie avuta în vedere si majorarea de preturi intervenita pâna la pronuntarea hotarârii.

5. Coautor. Persoana care a savârsit infractiunea de furt, în calitate de coautor, în mod legal a fost obligata la plata întregului prejudiciu, fiind fara relevanta ca a beneficiat numai de o parte din bunurile sustrase.

6. Comitent si prepus. Pârâtul în calitatea sa de medic de specialitate, aflându-se în serviciul de garda, în executarea functiei încredintate si a atributiilor sale de serviciu, a acordat o asistenta medicala necorespunzatoare fiicei minore a reclamantilor, care a determinat invaliditatea permanenta a membrului ei superior drept. în atare situatie, unitatea sanitara, în calitate de comitent, raspunde pentru prejudiciul cauzat de medic.

în aceste cazuri trebuie sa se retina existenta raportului de prepusenie, iar prepusul sa fi savârsit fapta în functiile ce i-au fost încredintate.

Comitentul raspunde solidar cu prepusul, dar numai proportional cu culpa acestuia.

7. Copiii minori ai victimei. Obligatia inculpatului, sotul victimei, la despagubiri fata de copilul minor, întemeiata pe disp. art. 14 C. proc. pen. si art. 998 C. civ, este independenta de obligatia de întretinere derivând din disp. art. 86 C. fam, iar durata obligatiei de plata a despagubirilor este pâna la împlinirea majoratului copilului, iar nu pâna la terminarea studiilor, fara a depasi vârsta de 25 ani.

Printr-o alta hotarâre, aceeasi instanta a hotarât ca despagubirea trebuie acordata si dupa ajungerea la majorat a copiilor minori, cu conditia ca acestia sa se afle în continuarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

Pentru a exista un punct de vedere unitar în aceasta problema, aceeasi instanta în compunerea prev. de art. 39 alin. 2 si 3 din Legea pentru organizarea judecatoreasca, a decis ca la împlinirea vârstei de 18 ani, minorul care a beneficiat de despagubire periodica, pe calea unei actiuni civile separate, poate solicita instantei, plata în continuare a despagubirilor pe timpul studiilor pâna la împlinirea vârstei de 25 ani.

8. Culpa comuna. Despagubirea trebuie sa cuprinda suma efectiv alocata de victima, în timpul vietii, din câstigul ei din munca, pentru întretinerea copilului minor, din care se deduce cota stabilita de instanta, corespunzatoare culpei victimei, precum si contravaloarea pensiei de urmas stabilita pentru copil.

9. Daune morale. Sotul victimei unei infractiuni în urma careia aceasta si-a pierdut viata, are dreptul de daune morale, al caror cuantum se apreciaza în raport cu suferintele psihice cauzate prin infractiune partii civile. Daca agresiunea s-a produs cu ocazia îndeplinirii sarcinilor de serviciu, se angajeaza si raspunderea civila a comitentului pentru fapta prepusului, în temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ.

Inculpatii care au savârsit infractiunea de perversiune sexuala asupra unei minore, pot fi obligati la daune morale fata de minora.

De asemenea, victima, eleva în vârsta de 10 ani, pentru a evita sa fie violata s-a aruncat de pe motocicleta inculpatului pe partea carosabila a drumului, suferind grave leziuni ce i-au pus viata în pericol si i-au produs o invaliditate de gradul III pe timp de 12 luni, poate pretinde de la inculpat daune morale cauzate prin infractiunea comisa.

Fata de împrejurarea ca inculpatul a lovit partea civila cauzându-i leziuni corporale pentru care a avut nevoie de îngrijiri medicale de 14-16 zile, iar ca urmare a agresiunii si-a pierdut un dinte, se impune sa i se acorde daune morale care sa-i ofere satisfactie si o usurare pentru suferintele îndurate.

Parintii unui copil accidentat mortal de un autovehicul ce circula neregulamentar pe drumurile publice, au solicitat, pe lânga despagubiri civile si daune morale, ce au fost acordate, cu motivarea ca acestea au, ca orice prejudiciu, un caracter pagubitor ce da nastere la obligatia de reparare

10. Despagubirea sotiei casnice. Ceea ce trebuie sa aiba relevanta în cauza este faptul ca partea civila, prin decesul sotului ei, nu mai beneficiaza de cota pe care acesta i-o aloca din veniturile sale, cota ce trebuie stabilita si acordata partii civile. Faptul ca partea civila este capabila de munca si dupa moartea sotului sau s-a încadrat în munca, aceasta împrejurare nu înlatura dreptul sau la asigurarea aceleasi stari materiale cu aceea pe care ar fi avut-o daca sotul ar fi trait.

11. Determinarea valorii bunurilor sustrase. Instanta trebuie sa aiba rol activ în determinarea valorii bunurilor sustrase, tinând seama de uzura acestora, scop în care poate fi dispusa efectuarea unei expertize tehnice.

12. Eroare judiciara. Daune morale. Este vorba de aplicarea art. 504 alin. 1 si 2 din C. proc. pen., care nu distinge între prejudiciul material sau moral. De aceea, este normal sa fie acordate daune materiale persoanelor ce au suferit daune morale, compensatii care se vor stabilii prin apreciere si care vor avea în vedere criterii, rezultând din cazul concret supus judecatii.,

în aceste situatii, statul raspunde pentru organele sale coercitive care au aplicat gresit legea, iar când se constata ca legea s-a aplicat cu rea credinta sau din grava neglijenta, statul are actiune în regres împotriva persoanei vinovate, în baza art. 507, C. proc. pen.

Pentru stabilirea daunelor morale este necesar sa se administreze probe care sa contureze atât dimensiunea suferintelor fizice si întinderea prejudiciilor morale la care a fost supusa victima, cât si echivalentul lor valoric.
Daunele morale se acorda numai persoanei vatamate direct prin infractiune, celei care a fost supusa suferintelor fizice si traumei psihice, nu si sotului victimei decedate sau altei persoane, care a suferit din cauza mortii acesteia, dar nu i s-au cauzat vatamari fizice din care sa fi decurs si situatii traumatizante.

13. Furt de folosinta. în cazul furtului unui tractor în scopul de a-1 folosi pe nedrept, prejudiciul consta numai din contravaloarea carburantilor si amortismentului pe durata folosirii sale pe nedrept, iar nu în contravaloarea tractorului.

14. Incapacitatea de munca urmarea unei infractiuni. Atâta vreme cât incapacitatea de munca a partii civile - mama victimei - a fost determinata cauzal de socul psihic suferit în urma mortii fiului sau, decedat în conditiile unui accident de circulatie provocat de inculpat, obligarea acestuia la plata unor despagubiri civile apare legala si temeinica/

Despagubirile periodice lunare trebuie acordate pâna la încetarea starii de invaliditate, ci nu pâna la data când victima urma sa fie supusa unei noi expertize medicale.

15. Inundarea unui apartament. Locatarul unui apartament care a provocat inundarea si degradarea altui apartament, ca urmare a faptului ca a lasat deschis robinetul de apa, raspunde pentru cauzarea prejudiciului cauzat.

16. Iresponsabilitate. Achitarea faptuitorului pentru iresponsabilitatea acestuia nu constituie o cauza pentru nerezolvarea actiunii civile, lipsa discernamântului având urmari numai cu privire la raspunderea penala, nu si la cea civila. Deci, el trebuie obligat la repararea prejudiciului cauzat.

17. încredintarea volanului unei persoane care nu are permis de conducere. Aceasta persoana raspunde solidar cu coinculpatul ce a condus autoturismul fara sa aiba permis de conducere, pentru prejudiciul cauzat.

18. însusirea unei sume de bani. Daca s-a însusit o suma de bani ce trebuia depusa la banca, despagubirile vor cuprinde pe lânga suma însusita si dobânda aferenta acestei sume, calculata de la data însusirii sumei si pâna la recuperarea ei.

19. Majorarea ulterioara a despagubirilor. Având în vedere principiul reparatiei integrale a prejudiciului daca ulterior pronuntarii unei hotarâri judecatoresti definitive de obligare la despagubiri civile, au aparut noi consecinte ale aceleiasi fapte prejudiciabile, cel prejudiciat are dreptul sa promoveze o noua actiune pentru majorarea daunelor. în acest proces nu i se poate invoca autoritatea de lucru judecat, deoarece în primul proces s-a avut în vedere numai prejudiciul existent la aceea data.
20. Obligarea si la beneficiul nerealizat. Inculpatul condamnat pentru distrugerea unui autobuz, trebuie obligat la echivalentul costului reparatiilor acelui autobuz, cât si la beneficiul nerealizat prin indisponibilizarea autobuzului în perioada în care a fost supus reparatiilor.

21. Parte responsabila civilmente. Fiind dovedit ca inculpata a folosit banii din gestiunea unitatii, printre altele, pentru întretinerea familiei, a sotului bolnav cu care gospodarea împreuna, introducerea în cauza a acestuia ca parte responsabil civilmente, este legala2.

22. Prejudiciu. Revizuire. Prin decizia penala nr. 344 din 7 august 1997, a fost obligat sa plateasca reclamantului, cu titlu de despagubiri o renta lunara de 400.000 lei, începând cu data producerii accidentului, 5 februarie 1996, si pâna la încetarea starii de nevoie.

Potrivit art. 998 C. civ., repararea prejudiciului se face integral, iar hotarârea pronuntata în aceasta materie se bucura de autoritate de lucru judecat relativa, în sensul ca solutia se impune numai cât timp se mentin împrejurarile de fapt ce au impus pronuntarea ei.

In speta, revizuirea despagubirilor se impune, având în vedere ca renta s-a stabilit în raport de starea de nevoie a reclamantului, suma stabilita reprezentând costul celor necesare traiului, al medicamentelor si al tratamentului medical.

Conform certificatului de la dosar, eliberat de Comisia de Expertiza Medicala a persoanelor cu handicap, reclamantul prezinta un handicap permanent, astfel încât nu se mai impune revizuirea starii sale de sanatate.

Prin urmare, starea de nevoie a reclamantului nu a încetat, ci se impune ca suma pe care i-o datoreaza pârâtul sa acopere prejudiciul ce i-a fost cauzat, reprezentând salariul de care a fost lipsit si din care ar fi putut sa-si procure cele necesare traiului, inclusiv medicamentele si tratamentul medical.

în lipsa altor probe, Curtea a apreciat ca potrivit art. 998 C. civ., suma reprezentând venitul minim pe economie garantat reprezinta despagubirea cuvenita reclamantului pâna la încetarea starii de nevoie a acestuia. în acest mod asigurându-se permanent repararea prejudiciului resimtit de reclamant, aceasta valoare fiind indexata prin hotarâre de guvern.

23. Proces inflationist. în conditiile evolutiei procesului inflationist trebuie stabilita suma datorata drept despagubiri, tinându-se cont de rata de inflatie, prejudiciu ce trebuie apoi majorat cu dobânda legala datorata pe toata perioada pâna la punerea în executie a hotarârii definitive.

24. Provocare. Daca se retine existenta provocarii, despagubirile civile pretinse trebuie reduse ca urmare a retinerii culpei comune/

25. Raspunderea pentru paza bunului. Potrivit art. 1000 alin. 1, C. civ., cel ce are sub paza sa un lucru raspunde de prejudiciile cauzate de el. Cazul fortuit nu exonereaza de raspundere.

26. Raspundere subsidiara. Repararea daunelor suferite trebuie sa cuprinda atât pierderea survenita prin diminuarea produsa patrimoniului ei ca urmare a infractiunii de delapidare, cât si beneficiul nerealizat. Dauna efectiva si dobânda legala, constituie componente ale pagubei suferite de partea civila. De aceea partile responsabil civilmente trebuie obligate atât la plata despagubirilor, pentru daunele efectiv ramase neacoperite, cât si la dobânzile legale aferente, din moment ce acestea nu se mai pot recupera de la autorul direct, ca urmare a constatarii insolvabilitatii acestuia.

27. Solidaritate. Potrivit art. 1003 C. civ., daca delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt tinute solidar pentru despagubire. Acest text devine aplicabil când se stabileste ca paguba rezulta din unul si acelasi fapt, savârsit de mai multe persoane, care au actionat în baza unei întelegeri comune (unicitate de rezolutie delictuala).

28. Uciderea din culpa. Inculpatul trebuie obligat la repararea integrala a prejudiciului, în cuantumul sumei pe care tatal ucis din culpa inculpatului a destinat-o fiecaruia din copiii sai minori, iar nu în raport cu nevoile celor prejudiciati si de posibilitatile de plata ale inculpatului.

La stabilirea veniturilor victimei, se vor lua în calcul veniturile realizate din salariu, cât si alte venituri pe care aceasta le realiza, inclusiv prin munca depusa în gospodarie. Totodata, la calculul prejudiciului se va tine seama si de majorarile de salarii si de indemnizatiile survenite pâna la ramânerea definitiva a hotarârii.

29. Victima în stare de ebrietate aflata pe marcajul pietonal. Daca victima se afla în zona marcajului pietonal, în zona în care conducatorul auto are obligatia sa reduca viteza pâna la limita evitarii oricarui pericol, nu prezinta importanta ca era în stare de ebrietate, deci nu are culpa, trebuie despagubita pentru prejudiciul cauzat, fiind încadrata în gradul II de invaliditate.

PREZENTARE C************************************

MEMBRU
GRATUIT C************************************

177 134 accesari

Pentru a vizualiza datele companiei
C************************************
va rugam sa va autentificati accesand urmatorul buton:

Activitate firma: avocat bucuresti - avocat online - avocat drept penal

PRODUSE ASEMANATOARE CU MODEL DE CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA - ACTIUNE IN RASPUNDERE CIVILA DELICTUALA

Model de actiune în regres

DOMNULE PRESEDINTE, Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe ...

Model de actiune în regres

DOMNULE PRESEDINTE, Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe ...

Model de cerere de chemare în jude...

MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA Prezentam un singur model de cerere de chemare în judecata care ...

MODEL DE CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA

CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA Domnule Presedinte, [1] Subsemnatul [2]_, domiciliat in_, in calitate de ...

Model de actiune oblica (indirecta sau s...

Model 1 DOMNULE PRESEDINTE, Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_ în numele debitorului(oarei) ...

MODEL DE CERERE DE ACORDARE DE DESPAGUBI...

CERERE DE ACORDARE DE DESPAGUBIRI PENTRU AMÂNAREA NEJUSTIFICATA A JUDECARII CAUZEI SAU A EXECUTARII ...

Model de actiune pauliana (revocatorie)

Model 1 DOMNULE PRESEDINTE, Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la ...

MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN GARA...

CERERE DE CHEMARE ÎN GARANTIE Instanta _ Sectia_ Dosar nr. Termen la data de_ Domnule Presedinte, ...

MODEL DE CERERE DE INTERVENTIE ÎN ...

CERERE DE INTERVENTIE ÎN INTERES PROPRIU Instanta_ Sectia_ Dosar nr. / Termen la data de_ Domnule ...

MODEL DE CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA - ACTIUNE IN RASPUNDERE CIVILA DELICTUALA ESTE LISTAT IN:

Servicii/Consultanta » Avocatura

MODEL DE CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA - ACTIUNE IN RASPUNDERE CIVILA DELICTUALA - PRODUSE SIMILARE

raspunderea civila delictuala - raspunderea civila delictuala obiectiva - cerere de chemare in judecata