Model de actiune în regres
Producator: Cabinet de avocatura ColtucPrezentare Model de actiune în regres
Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe paratul(a)_
ÎN ACTIUNE DE REGRES
urmând ca, în baza probelor administrate, instanta sa hotarasca obligarea sa la plata sumei de_lei, reprezentând dauna pe care am platit-o creditorului_
Cer, de asemenea, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata.
Motivele actiunii:
In fapt,_(se enunta motivul).
în drept, îmi întemeiez actiunea pe dispozitiile art. 998-999 C. civ.
Pentru dovedirea actiunii înteleg sa ma folosesc de interogatoriul paratu-lui(ei), care urmeaza a fi citat(a) cu aceasta mentiune, de proba cu acte, expertiza
tehnica, cercetare locala si de proba cu urmatorii martori:_.
Depun prezenta actiune în dublu exemplar, timbru fiscal în valoare de_lei si timbrul judiciar în valoare de_lei.
Data depunerii__
Semnatura_
DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI
Explicatii teoretice
ACTIUNEA ÎN REGRES
1. CONCEPT SI REGLEMENTARE
1. SEDIUL MATERIEI. îl constituie dispozitiile art. 998-999 C. civ.
2. ÎNTELESUL NOTIUNII SI TITULARUL ACTIUNII. Potrivit normelor generale, obligatia de a repara prejudiciul cauzat în mod ilicit se refera la daunele produse prin fapta proprie, adica la raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, prevazuta de dispozitiile art. 998 si art. 999 C. civ.
Totusi, în anumite cazuri determinate de lege, o persoana are obligatia sa raspunda si de prejudiciul cauzat prin fapta altei persoane, precum si de pagubele cauzate de lucrurile, edificiile si animalele aflate în paza sa. Este vorba de raspunderea întemeiata pe dispozitiile art. 1000 - 1002 C. civ., care instituie, în scopul unei mai largi ocrotiri a intereselor victimei prejudiciului, o prezumtie de vinovatie în persoana autorului faptei, cât si o prezumtie de culpa constând în lipsa de supraveghere din partea parintilor, comitentilor, a institutorilor si a artizanilor.
în acest ultim caz, persoana care, printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, a fost obligata la plata unei pagube cauzata de o alta persoana, paguba pe care a platit-o efectiv, se poate adresa justitiei pentru a pretinde obligarea aceluia sau a acelora pentru care a platit sa-i restituie platile facute pe seama lor sau se poate subroga în drepturile creditorului platit (pentru a putea beneficia de garantiile acestuia).
Pe aceeasi cale, întemeindu-se pe raporturi juridice directe, rezultate din mandat, gestiune de afacere, îmbogatire fara justa cauza etc., reclamantul poate obtine atât suma platita creditorului, cât si dobânzi, cheltuieli sau alte daune interese.
Actiunea civila în temeiul careia se poate obtine suma platita creditorului poarta denumirea de actiune în regres.
în literatura juridica gasim si denumirea de actiune recursorie sau dreptul de recurs al debitorului care a platit.
Din studiul practicii juridice, reiese ca actiunea în regres o gasim în raporturile dintre: comitent si prepus; comitenti; fidejusor si debitorul garant; codebitori; parinti si copii etc.
Cea mai mare pondere o are actiunea în regres introdusa de comitent împotriva prepusului.
3. ACTIUNEA ÎN REGRES A COMITENTULUI. Pentru ca o persoana sa aiba calitatea de comitent în raport cu o alta persoana numita prepus între ele trebuie sa existe un raport de subordonare. Prepusul este subordonat comitentului, în sensul ca primeste si executa ordinele acestuia, care poate controla, dirija si supraveghea modul cum îsi îndeplineste prepusul obligatiile încredintate.
Principalele raporturi de subordonare în societatea noastra exista în cadrul contractelor de munca încheiate între societati si salariati. Societatea are calitatea de comitent si salariatii pe cea de prepus, existând însa si situatii în care raportul de prepusenie se stabileste între cel încadrat si societatea în care lucreaza efectiv, si nu cea cu care a încheiat contractul de munca (cazul celui detasat si a celor care schimba temporar locul de munca).
Victima nu este obligata sa cheme în judecata numai pe comitent (acesta este un drept, nu o obligatie., ea putând chema în judecata numai pe prepus, în conditiile art. 998 -
999 C. civ., sau îi poate chema în judecata pe ambii.
Legea instituie o dispozitie de favoare pentru victima, astfel ca aceasta sa poata obtine cât mai urgent si integral acoperirea pagubei ce i s-a cauzat fie de la comitent, fie de la prepus,1 fie sa-i oblige în solidar.
Daca paguba a fost cauzata de mai multi prepusi, ei raspund solidar împreuna cu comitentul.
De asemenea, daca sunt mai multi comitenti, ei raspund tot solidar, pentru ca si prepusii lor au aceeasi raspundere solidara.
Teza obligarii în solidar, în baza prevederilor art. 1003 C. civ., este însusita de o parte majoritara a literaturii juridice.
1) Temeiul juridic. Comitentul este obligat în baza art. 1000 alin. 3 C. civ., daca sunt îndeplinite cele patru conditii:
a) existenta raportului de prepusenie între el si cel care a comis fapta ilicita;
b) prepusul sa fie în culpa;
c) faptul sa fi fost comis de prepus în exercitiul functiunii;
d) între fapta ilicita si prejudiciul suferit de victima sa existe o legatura cauzala.
îndeplinirea conditiilor enuntate justifica obligarea comitentului la plata despagubirilor catre victima, care se face, în solidar, cu prepusul.
Obligarea în solidar se întemeiaza pe prezumtia absoluta de culpa a comitentului, care este prevazuta numai în favoarea victimei, operând numai în raporturile între victima si comitent, iar nu si în raporturile dintre comitent si prepus.
Platind dauna cauzata victimei, comitentul - ca debitor solidar cu propriul sau prepus sau cu proprii sai prepusi în raporturile cu victima - înceteaza sa mai aiba aceasta calitate în raporturile cu prepusii, în cadrul actiunii în regres. Explicatia o gasim în faptul ca în raporturile cu prepusii, comitentul nu are pozitia unui codebitor. Dispozitiile art. 1052 si 1053 C. civ., potrivit carora obligatia solidara se împarte de drept între debitori, codebitorul solidar care a platit dauna în totalitate neputând pretinde de la fiecare debitor decât partea acestuia, nu sunt, ca atare, aplicabile între comitent si prepus.
Ca efect al platii, comitentul se subroga în drepturile victimei, având dreptul sa pretinda de la prepusul vinovat restituirea întregii sume platite.
2) Natura juridica a actiunii Problema care s-a discutat a fost aceea daca ne aflam în prezenta unei actiuni de drept comun, întemeiata pe dispozitiile art. 998 - 999 C. civ., sau a unei raspunderi materiale reglementate de prevederile Codului muncii.
In practica judiciara exista un punct de vedere constant, în sensul ca este vorba de o actiune civila, de drept comun, pe care o poate introduce comitentul care a platit victimei despagubirile cuvenite.
3) Justificarea dreptului la actiune. Platind paguba cauzata victimei, dreptul comitentului la actiune în regres îsi gaseste justificare în urmatoarele aspecte:
a) Comitentul nu raspunde pentru fapta sa proprie, ci pentru fapta altuia, în locul si pentru prepusul sau vinovat, nu alaturi de el, chiar daca recunoastem ca aceasta raspundere este fundamentata pe o prezumtie de culpa în raporturile cu victima;
b) Comitentul are numai rolul de garant în vederea proteguirii intereselor victimei, care, datorita acestei dispozitii de favoare, poate obtine cât mai urgent si integral acoperirea pagubei ce i s-a cauzat. Platind efectiv dauna catre victima, comitentul nu face altceva decât sa plateasca ceea ce de fapt trebuia sa faca prepusul sau, care în final va suporta paguba;
c) în raporturile cu prepusii, comitentul nu are pozitia unui codebitor solidar, nefiindu-i aplicabile dispozitiile art. 1052 si 1053 C. civ.;
d) Ca urmare a platii efective a daunei, comitentul se subroga în drepturile victimei, având dreptul sa pretinda de la prepusul vinovat restituirea întregii sume platite (art. 1108 pct. 3 C. civ.).
4) Cazuri si conditii Acestea sunt determinate de faptul ca legitimare procesuala pasiva poate avea un singur prepus sau mai multi prepusi ai sai sau ai altor comitenti, precum si terte persoane, situatii pe care le vom examina distinct.
a) Un comitent si un singur prepus. Actiunea se introduce împotriva unicului prepus, raspunderea lui fiind întemeiata pe dispozitiile art. 998 - 999 si art. 1108 pct. 3 C. civ.
în cadrul acestei actiuni, singura obligatie a comitentului este de a dovedi ca a despagubit în întregime pe victima, iar prepusul nu poate sa se apere invocând prezumtia de culpa a comitentului dedusa din lipsa de supraveghere sau gresita alegere a prepusului, la restituirea integrala a pagubei platita de comitent victimei.
Daca prepusul dovedeste ca si comitentul are o culpa în cauzarea prejudiciului victimei, instanta, tinând seama de gravitatea culpei fiecarei parti, va admite partial actiunea comitentului. în cazul în care nu se poate stabili întinderea raspunderii în raport de gravitatea culpelor, se poate aprecia ca ambele parti se fac vinovate în egala masura, actiunea urmând sa fie admisa si pârâtul prepus obligat la restituirea a 1/2 din paguba platita de comitent victimei.
Prepusul mai poate dovedi ca paguba s-a datorat existentei fortei majore sau cazului fortuit, prev. de art. 1083 C. civ., situatie în care este exonerat de raspundere si deci actiunea în regres trebuie respinsa.
Pentru diferenta de pagube ramasa nerecuperata de data aceasta pentru întregul prejudiciu, comitentul se poate îndrepta cu o actiune împotriva altor prepusi, cu conditia sa nu fi expirat termenul de prescriptie a actiunii.
Daca prepusul nu reuseste sa faca dovada unei culpe proprii a comitentului, va fi obligat sa despagubeasca în întregime pe comitent de paguba suferita prin dezdaunarea tertului prejudiciat.
în practica judiciara s-a decis ca actiunea în regres este admisibila chiar daca prepusul nu a figurat în procesul în care comitentul a fost obligat la despagubiri civile, în calitate de parte responsabila civilmente. De data aceasta, comitentul are însa obligatia sa dovedeasca vinovatia prepusului, caruia nu-i sunt opozabile probele administrate intr-un proces în care nu a figurat ca parte. Aceasta actiune în regres, ca si cele examinate mai sus, se întemeiaza tot pe dispozitiile art. 998 - 999 C. civ., si nu pe dispozitiile din Codul muncii.
în cazul în care prepusul debitor solidar a decedat, comitentul - care a facut plata despagubirilor la care a fost obligat în solidar cu prepusul decedat - poate chema în judecata pe mostenitorii fostului prepus, chiar daca nu s-a dezbatut procedura succesorala la notariatul public si nu s-a eliberat certificatul de mostenitor;
b) Un comitent si mai multi prepusi. Este vorba de mai multi prepusi care raspund fata de acelasi comitent. Fiind vorba de o paguba unica, se recomanda ca toti prepusii sa figureze în aceeasi cerere de chemare în judecata în calitate de parti pârâte. în felul acesta, prin pronuntarea unei hotarâri unice, se evita pronuntarea unor eventuale hotarâri judecatoresti contradictorii si totodata judecarea procesului se realizeaza cu economie de timp si cheltuieli.
Actiunea fiind întemeiata pe dispozitiile art. 998 si 999 C. civ., ca si în primul caz, comitentul nu are obligatia sa dovedeasca culpa fiecarui prepus în parte, ci numai ca, anterior actiunii în regres, pornite de el, a platit paguba produsa victimei prin fapta ilicita a prepusilor.
Prepusii se pot apara invocând faptul ca si comitentului îi revine o parte din vina sau chiar are o culpa exclusiva care a condus la cauzarea pagubei victimei, aparare pe care instanta, în virtutea principiului rolului sau activ, are obligatia sa o examineze. Daca, din examinarea atenta a probelor, instanta apreciaza ca întemeiata apararea prepusilor, atunci instanta va stabili întinderea valorii pagubei cauzata de propria culpa a comitentului, valoare care se scade din cea platita victimei si actiunea se admite pentru diferenta.
în cadrul acestei actiuni, prepusii vor fi obligati solidar fata de comitent, punct de vedere constant în practica judiciara, însa controversat în doctrina.
în aceasta privinta retinem, cu deplin temei, ca, dupa ce a despagubit pe victima, comitentul se subroga în drepturile victimei, iar prepusii continua sa ramâna obligati solidar si fata de comitent, potrivit art. 1003 C, civ., asa cum erau fata de victima, în ale carei drepturi s-a subrogat comitentul prin efectul platii.
c) Un comitent si mai multi prepusi proprii împreuna cu prepusii altor comitenti si cu terte persoane. Daca paguba a fost cauzata prin fapta mai multor persoane, parte din ele prepusi ai unor societati diferite si parte fara sa se afle în raport de prepusenie, potrivit dispozitiilor art. 1003 C. civ. acestea trebuie obligate în solidar la repararea pagubei, solidaritate care se întemeiaza pe ideea coparticiparii la producerea pagubei a tuturor celor care, prin activitatea lor, au cauzat-o.
Intr-un asemenea proces se introduc si partile responsabile civilmente, adica comitentii, care raspund, potrivit art. 1000 alin. 3 C. civ., de prejudiciul cauzat de prepusii lor în functiile ce li s-au încredintat.
Pentru ca prepusii si tertele persoane raspund în solidar, tot în solidar va fi obligat si comitetul, dar nu alaturi de ei, ci pentru a asigura plata despagubirilor în locul prepusilor sai, vinovati si ei de cauzarea pagubei.
Victima, în baza hotarârii judecatoresti ramase definitive, poate urmari pe oricare dintre persoanele obligate în solidar la plata pagubei si, de regula, se îndreapta împotriva comitentului, pentru întreaga paguba. Platind, comitentul, în temeiul art. 1108 pct. 3 C. civ., se subroga în drepturile victimei si poate sa cheme în judecata, pe calea actiunii în regres, pe oricare dintre prepusii sai, pe prepusii altor comitenti, precum si pe tertele persoane, adica pe oricare dintre cei care au savârsit faptul ilicit si au fost obligati în solidar fata de victima, putând pretinde de la oricare dintre acestia restituirea integrala a sumei.
Nefiind codebitor, adica neavând situatia celui ce a savârsit fapta ilicita, comitentului nu i se pot opune dispozitiile art. 1052 si 1053 C. civ. privitoare la divizibilitatea creantei între debitori, pentru ca, subrogându-se în drepturile victimei, înseamna ca el are dreptul, ca si victima, sa urmareasca pe oricare din codebitori pentru întreaga creanta platita.
d) Mai multi comitenti si mai multi prepusi. Nu vom repeta ceea ce am spus mai sus, cu privire la dreptul unui comitent de a actiona în justitie, direct, în cadrul actiunii în regres, pe prepusul sau prepusii unui alt comitent. De data aceasta problema care trebuie rezolvata se refera la raporturile dintre cei doi comitenti, datorita faptelor comise de prepusii lor, care, asa cum am vazut, raspund solidar fata de victima.
în cazul comitentilor nu mai functioneaza principiul solidaritatii, ca în cazul prepusilor. Astfel, daca doi comitenti au figurat în acelasi proces, ca parti responsabile civil-mente, si au fost obligati la plata unor daune fata de victima si daca numai unul a achitat dauna, atunci acesta se poate îndrepta cu actiune împotriva celuilalt, dar nu pentru tot, cum ar putea sa o faca direct, împotriva prepusului, ci numai pentru partea corespunzatoare culpei prepusului acestuia.
Daca unul dintre comitenti a platit mai mult decât partea cuvenita prepusilor sai, atunci el are dreptul sa actioneze în judecata pe celalalt (sau ceilalti) comitent(ti) pentru a obtine restituirea sumei aferenta prepusilor sai, paguba pe care o poate recupera si de la proprii sai prepusi pe baza solidaritatii cu prepusii celuilalt comitent.
4. ACTIUNEA în REGRES A PREPUSULUI. Sunt si situatii, destul de rare, când victima recupereaza creanta de la prepus, nu de la comitent. Ca urmare, prepusul are dreptul sa cheme în judecata pe comitent si sa-i pretinda plata integrala a prejudiciului suferit, daca poate dovedi culpa exclusiva a comitentului în cauzarea pagubei. Daca face o asemenea dovada, actiunea în regres trebuie admisa si comitentul obligat sa-l despagubeasca.
în cadrul acestor procese se mai poate face dovada, de catre prepus, ca si comitentul are o culpa, caz în care instanta are datoria sa stabileasca întinderea acesteia si sa admita partial actiunea. Daca întinderea raspunderii nu se poate stabili, se va aprecia ca, fiind vorba de culpa comuna, ambele parti se fac vinovate în egala masura, comitentul urmând sa fie obligat la 1/2 din paguba platita de prepus creditorului.
5. Actiunea ÎN REGRES ÎNTRE CODEBITORI. între codebitori exista solidaritate cu privire la obligatia de a despagubi pe creditori, fiind vorba de un singur obiect - una res vertitur -, dar în raporturile dintre ei nu exista solidaritate. Cel care a platit întreaga creanta creditorului urmaritor are drept la actiune în regres împotriva celorlalti, dar numai pentru partea ce se cuvine fiecaruia, pentru ca, între ei, creanta devine divizibila (art. 1052 -1053 C. civ.).
Partile codebitorilor, din creanta la care au fost obligati, sunt, în principiu, egale, dar pot fi inegale în cazul în care ei au convenit altfel sau creanta a fost contractata numai în interesul unuia dintre ei, caz în care numai acesta o va plati (art. 1055 C. civ.).
Daca un codebitor este insolvabil, partea cuvenita acestuia se împarte între ceilalti (art. 1053 alin. 2 C. civ.).
Solidaritatea codebitorilor nu se prezuma, trebuie dovedita.
Prin lege sunt prevazute mai multe cazuri de solidaritate pasiva, spre exemplu:
a) executorii testamentari ai aceleiasi succesiuni sunt solidar responsabili de bunurile mobile ce li s-au încredintat (art. 918 alin. 2 C. civ.);
b) cei ce au savârsit un delict civil (art. 1003 C. civ.);
c) când mai multe persoane, pentru o afacere comuna, au numit un mandatar) fiecare din ele este raspunzatoare solidar pentru toate efectele mandatului (art. 1551 C. civ.);
d) cei care au luat împreuna cu împrumut acelasi lucru sunt obligati în solidar catre comodat (art. 1571 C. civ.).
6. Actiunea în regres între fidejusor si debitorul garant. în temeiul contractului de fidejusiune, care este accesoriu, unilateral, consensual si cu titlu gratuit sau oneros, fidejusorul se obliga fata de un creditor sa execute obligatia unui debitor al acestuia, daca respectivul debitor ar refuza sa o execute.
în baza acestui contract, creditorul poate urmari direct pe fidejusor, care-i poate opune cele doua exceptii: beneficiul de discutiune (art. 1662 C. civ.) si beneficiul de diviziune (art. 1667 C. civ.), cât si toate exceptiile pe care le poate invoca debitorul.
Platind datoria fata de creditor, fidejusorul are dreptul sa cheme în judecata pe debitorul principal, pe calea actiunii în regres, pentru ca acesta sa fie obligat sa-i plateasca suma pe care i-a dat-o creditorului.
în baza acestei actiuni, fidejusorul are dreptul, în afara datoriei, si la toate cheltuielile suportate ca urmare a executarii facuta de creditor, cum ar fi dobânzile legale, cheltuielile de urmarire etc. (art. 1669 C. civ.).
Fidejusorul pierde acest drept daca a platit fara sa fi fost urmarit si fara a-1 fi înstiintat pe debitor, care ar fi putut invoca stingerea datoriei.
Daca debitorul dovedeste ca a platit si el, fidejusorul are dreptul la actiune împotriva creditorului pentru a-i cere restituirea creantei platite (art. 1672 alin. 1 C. civ.).
7. ACTIUNEA ÎN REGRES A PARINTILOR. Aceasta actiune este posibila în patru situatii:
- când victima a chemat în judecata numai pe unul dintre parintii copilului minor, care i-a cauzat prejudiciul;
- când ambii parinti au fost obligati în solidar si numai unul a fost urmarit si a achitat paguba;
- copilul minor se afla sub îngrijire si supravegherea unor terte persoane;
- minorul a actionat cu discernamânt.
1) Un singur parinte a fost obligat. Daca victima a chemat în judecata un singur parinte si acesta a despagubit-o folosind bunurile sale proprii, el are dreptul sa introduca actiune în regres împotriva celuilalt parinte al copilului pentru ca si el sa contribuie la despagubirea victimei.
Actiunea în regres se întemeiaza pe dispozitiile art. 998 - 999 C. civ. (nu art. 1000 alin. 2 C. civ., care poate fi invocat numai de victima), reclamantul trebuind sa dovedeasca ca fapta ilicita a minorului, care a cauzat prejudiciul la care a fost obligat fata de victima, a fost determinata si de fapta culpabila a parintelui pârât sau numai de fapta acestuia.
într-o alta opinie se considera ca, datorita caracterului solidar si egalitar al raspunderii, acela dintre parinti care a platit despagubirea în întregime este îndreptatit sa reclame celuilalt parinte împartirea în parti egale a prejudiciului reparat, teza potrivit careia actiunea trebuie admisa fara ca reclamantul sa fie obligat sa dovedeasca culpa pârâtului;
2) Ambii parinti au fost obligati Când ambii parinti au fost obligati în solidar si numai unul a fost urmarit si a achitat dauna cu bunurile sale proprii, acesta are dreptul la actiune în regres împotriva celuilalt parinte pentru a-i restitui partea ce i se cuvine si daca aceasta nu se poate stabili, se va aprecia ca au avut culpa comuna, fiecare raspunzând de 1/2 din dauna cauzata;
3) Copilul se afla sub supravegherea unei terte persoane. în general, se cheama în judecata parintii copilului minor care a cauzat paguba, proces în cadrul caruia parintii nu reusesc sa înlature prezumtia de vinovatie prevazuta de art. 1000 alin. 2 C. civ., si totodata nu pot face nici proba ca n-au putut împiedica faptul preiudiciabil (art.
1000 alin. 5 C. civ.).
într-un asemenea caz, fiind obligati la despagubiri fata de victima si dupa ce au despagubit-o, parintii au dreptul sa cheme în judecata persoana sub a carei îngrijire si supraveghere s-a aflat minorul când a comis fapta.
Temeiul juridic al acestei actiuni sunt dispozitiile art. 998 - 999 C. civ., reclamantul având obligatia sa dovedeasca elementele raspunderii delictuale în sarcina persoanei pârâte;
4) Minorul are discernamânt. Daca victima nu a înteles sa cheme în judecata minorul si a formulat o asemenea actiune numai împotriva parintilor sai, desi minorul se dovedeste ca a avut discernamânt în momentul comiterii faptei cauzatoare de prejudiciu, în acest caz parintii obligati fata de victima au actiune de regres împotriva minorului cu discernamânt.
Daca parintii raspund în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., minorul raspunde, în actiunea de regres a parintilor, în baza dispozitiilor art. 998 - 999 C. civ.
în temeiul acestei actiuni, parintii pot recupera întreaga paguba de la minorul cu discernamânt.2
8. ACTIUNEA ÎN REGRES A BUNICILOR. Sunt frecvente situatiile în care bunicii întretin pe copilul minor al fiului sau fiicei lor, desi nu au aceasta îndatorire.
în cazuri de acest gen, bunicii pot pretinde sa fie despagubiti pentru tot ce au cheltuit cu întretinerea, educatia si supravegherea copilului atâta timp cât nu se stabileste ca au înteles sa faca o liberalitate.
Prin aceasta actiune în regres se pot cere despagubiri constând în cheltuielile efectuate cu minorul în ultimii 3 ani anterior formularii cererii de chemare în judecata.
9. CERERE de CHEMARE în JUDECATA. Sunt aplicabile dispozitiile art. 112 C. proc. civ., cererea trebuind, asadar, sa cuprinda: numele, initiala, prenumele si adresa exacta a partilor; precizarea obiectului, cu aratarea motivelor de fapt si a dovezilor pe care se sprijina fiecare capat al cererii.
Titularul actiunii este persoana care a efectuat plata creantei pentru o alta persoana.
Actiunea se introduce împotriva persoanei (sau persoanelor) pentru care a platit, în vederea restituirii sumelor achitate creditorului.
Obiectul actiunii - licit si posibil - în constituie pretentia formulata de reclamant împotriva pârâtului.
Reclamantul are dreptul sa ceara repararea integrala a prejudiciului, adica atât pierderea suferita (damnum emergens), cât si beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cessans).
Posibilitatile de plata ale pârâtului nu influenteaza cuantumul despagubirilor, care trebuie sa reprezinte repararea prejudiciului cauzat reclamantului, prin efectuarea platii catre creditorul urmaritor.
Aratând motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza actiunea, reclamantul are obligatia sa se conformeze dispozitiilor art. 1169 C. civ., potrivit caruia„cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca\" (actori incumbit onus probandi). In acest scop, reclamantul trebuie sa ataseze copia actului prin care a fost obligat (sau s-a obligat) la plata în locul pârâtului, cât si înscrisul din care sa rezulte ca a platit efectiv datoria catre creditorul urmaritor.
în dovedirea actiunii este admisibil orice mijloc de proba: prezumtii, interogatorii, martori, expertize etc.
în drept, actiunea se întemeiaza pe dispozitiile art. 998 - 999 C. civ.
Ca orice actiune în pretentii întemeiata pe dispozitiile enuntate se timbreaza la valoarea pretentiei pe care reclamantul o cere.
Instanta competenta a solutiona litigiul este judecatoria în a carei raza teritoriala se afla domiciliul pârâtului, potrivit regulilor prevazute de art. 5 C. proc. civ.
Pentru a vizualiza datele companiei
C************************************
va rugam sa va autentificati accesand urmatorul buton:
LoginC************************************
va rugam sa va autentificati accesand urmatorul buton:
PRODUSE ASEMANATOARE CU MODEL DE ACTIUNE ÎN REGRES
Model de actiune în regres
DOMNULE PRESEDINTE,
Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe ...
Model de cerere de chemare în jude...
MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA
Prezentam un singur model de cerere de chemare în judecata care ...
MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN GARA...
CERERE DE CHEMARE ÎN GARANTIE
Instanta _
Sectia_
Dosar nr.
Termen la data de_
Domnule Presedinte, ...
MODEL DE CERERE DE INTERVENTIE ÎN ...
CERERE DE INTERVENTIE ÎN INTERES PROPRIU
Instanta_
Sectia_
Dosar nr. /
Termen la data de_
Domnule ...
Model de actiune oblica (indirecta sau s...
Model 1
DOMNULE PRESEDINTE,
Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_ în numele debitorului(oarei) ...
Model de actiune în rezolutiune
MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA
DOMNULE PRESEDINTE
Subsemnatul (a)_, domiciliat(a) în_, chem ...
Model de actiune restituire împrum...
MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA
Cazul de la punctul 1 este pentru împrumutul de folosinta si cel ...
Model de actiune în declararea sau...
MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA
Prezentam un singur model de cerere de chemare în judecata care ...
Model de actiune pauliana (revocatorie)
Model 1
DOMNULE PRESEDINTE,
Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la ...
MODEL DE ACTIUNE ÎN REGRES ESTE LISTAT IN:
MODEL DE ACTIUNE ÎN REGRES - PRODUSE SIMILARE