Saptamana economica externa 22-26 august 2005
SPRE UN ACORD DE COLABORARE INTRE GRUPURILE CONSTRUCTOARE DE AVIOANE 'ALENIA' SI 'SUHOI' (LA STAMPA)
Grupul industrial italian Finmeccanica a semnat la Moscova un preacord cu faimoasa firma constructoare de avioane Suhoi: cele doua grupuri vor fabrica impreuna avioane care vor fi vandute atat in Rusia cat si pe piata internationala. Concret, firma apartinand grupului Finmeccanica, 'Alenia Aeronautica', va achizitiona 25 la suta din sectorul civil al grupului Suhoi, care in prezent produce cateva modele de aparate de zbor cu raza medie de actiune destinate transportului regional (respectiv, clasa aparatelor Atr), consemneaza La Stampa.
Pentru aceste noi avioane, analistii din domeniu prevad o piata intre 600 si 800 de exemplare in interval de un deceniu, la un cost unitar care este apreciat intre 25 si 30 de milioane de dolari. Motoarele acestor aparate de zbor vor fi realizate de un consortiu din care face parte o alta societate italiana, 'Avio', din Torino, care la randul ei face parte din holdingul Finmeccanica.
Acordul va presupune o investitie initiala de 800 milioane de dolari, din care 25 la suta va fi realizata de Finmeccanica si reprezinta un important pas inainte atat pentru industria italiana cat si pentru cea rusa, fiindca 'Alenia' intra pe o piata care pana la ora actuala este destul de inchisa si saraca, dar in curs de puternica dezvoltare dupa procesul indelungat si dificil de adaptare care a urmat prabusirii URSS, in timp ce partea rusa va achizitiona prin intermediul grupului Alenia o serie de 'competente' indispensabile in actuala conjunctura mondiala.
Produsul care va fi propus viitorilor cumparatori este o noua familie de avioane civile de transport regional numita Rfj (Russian Regional Jet). Avioanele din programul Rrj vor avea capacitatea de transport de aproximativ 60, 75 si respectiv 95 de locuri, in functie de versiuni si ar urma sa ajunga pe piata in 2008.
Alenia, se arata in nota semnata, "isi va asuma o participare de cel putin 25 la suta" in compania 'Suhoi avioane civile' (avand sigla Scac), oferindu-si experienta pentru unele faze specifice ale programului, cum sunt certificarea europeana si industrializarea; totodata, vor fi discutate si posibile colaborari cu grupul Suhoi in domeniul comercializarii avionului in tarile occidentale, precum si in domeniul asistentei tehnice acordate clientilor, activitati ce ar putea duce la crearea unor societati mixte.
In afara italienilor si a rusilor, la acest proiect vor participa in calitate de parteneri societatile franceze Thales si Messier Dowty (o societate controlata de Snecma care se va ocupa de trenurile de aterizare) si societatile americane Honeywell si Hamilton Sundstrand (care isi vor aduce contributia la sistemele generatoarelor electrice).
Motorul acestor noi aparate se numeste Sam-146 si este conceput in colaborare de inginerii francezi de la Snecma, de cei rusi de la Npo Saturn si de cei italieni de la Avio.
Partile doresc, fireste, sa mearga mai departe in aceasta colaborare dar directorul general al societatii Suhoi, Mihail Pogossian, a declarat ca in ceea ce priveste participarea companiei Alenia Aeronautica "se ridica o problema" legata de "legislatia care reglementeaza participarea firmelor straine la firmele rusesti". Aceasta este pretul ce trebuie platit pentru o 'adaptare' inca incompleta la economia de piata. Din acest motiv, la ora actuala, acordul este doar sub forma unei scrisori de intentie, nefiind tocmai un contract propriu-zis. Totusi, seful Agentiei ruse pentru industrie, Boris Aliosin, a dat asigurari ca "acest obstacol legal va fi depasit". Societatea Scad a fost creata de grupul Suhoi in 2000 pentru a gestiona programele civile si si-a adjudecat programul Rfj in 2003 castigand o licitatie organizata in 2001.
Suhoi poarta numele proiectantului si constructorului de avioane Pavel Osipovici Suhoi (1895-1975. In istoria sa a produs avioane de vanatoare excelente (si mai produce si acum) dar nu are aceeasi faima si in sectorul civil. Deocamdata, conchide autorul articolului.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Emilia Cosma - La Stampa din 19 august/
Luni, 22 august 2005 - ora 11:24
ECONOMIA AMERICANA TRECE TESTUL INFLATIEI (EL MUNDO)
Autorul Robert J. Samuleson, editorialist la Washington Post, scoate in evidenta "imunitatea" economiei americane in fata inflatiei care se mentine la nivele foarte scazute, noteaza ziarul El Mundo.
In general, nu ne intereseaza o stire decat daca este insotita de victime, de un scandal, o invazie sau o controversa. Este cazul uneia din stirile celei mai importante ale anului aceasta, anume, lipsa unei inflatii inalte a economiei americane. In ultimele 12 luni, indicele preturilor de consum /IPC/ a crescut cu doar 2,5 la suta din 1997 incoace, iar cresterile anuale au avut o medie de numai 2,4 la suta. Asa-numita inflatie esentiala - din care se elimina preturile volatile la alimente si energie - s-a comportat si mai bine. In 2004, inflatia esentiala a fost de numai 2 la suta, iar media anuala s-a cifrat la 1 la suta. S-ar putea ca importanta acestor statistici sa treaca neobservata.
A fost o vreme in care redresarea economica in al treilea sau al patrulea an genera o crestere a salariilor si a preturilor care sufoca expansiunea si ducea la recesiune. Intre 1969 si 1981, cresterea inflatiei /care a atins varful maxim de 13 la suta in 1979 si 1980/ a generat patru recesiuni. Cea mai grava, intre 1981-1982, a provocat o rata a somajului de pana la 10,8 la suta. Inflatia scazuta actuala este un semn al rezistentei economiei. O explicatie in acest sens ar fi dobanzile scazute pe termen scurt si o extindere a sectorului imobiliar. Inclusiv expertii au fost surprinsi de noua imunitate a economiei in fata inflatiei.
"In urma cu un an si jumatate, aproape toti analistii prognozau o crestere a inflatiei", potrivit lui Nariman Behravesh de la Global Insight. Unul din motivele pentru care preturile inalte la petrol nu au afectat economia este ca nu s-a inregistrat o crestere generalizata a salariilor si a preturilor. Exista multe teorii pentru a explica aceasta rezistenta majora a economiei in fata inflatiei: concurenta acerba, o mai mare productivitate, o globalizare mai mare si o piata a muncii mai "relaxata". Liniile aeriene ar putea fi tentate sa reflecte cresterea preturilor la combustibil in costuri mai mari ale biletelor, dar concurenta ar frustra astfel de tentative.
In primul trimestru al anului 2005, costul biletelor de avion a scazut cu 4,3 la suta in comparatie cu anul trecut, potrivit Ministerului Transporturilor. In mod similar, o mai mare productivitate /altfel spus, eficienta/ si concurenta mare a importurilor au redus preturile la multe produse manufacturiere. In iunie, noile preturi la autoturisme au fost cu 2,1 la suta mai mici decat in urma cu zece ani, iar la masinile de spalat cu doar 1,7 la suta mai mari.
In ce priveste o piata a muncii mai "relaxata", teoria este simpla. Daca exista mai multi clienti in cautare de locuri de munca, oferta si cererea mentin salariile scazute. In prezent totusi, rata somajului este de aproximativ 5 la suta, destul de joasa din punct de vedere istoric. Chiar si asa, companiile nu par sa creasca salariile pentru a-i atrage pe angajati. Anul trecut costurile mainii de lucru au crescut cu 3,2 la suta. Una din posibilele explicatii este ca exista mai multa relaxare pe piata muncii decat ceea ce sugereaza rata locurilor de munca.
Totusi, motivul principal al tinerii sub control a inflatiei se afla in alta parte: expectativele s-au schimbat. In anii `70 si la inceputului deceniul '80, spirala salarii-preturi a inceput sa se alimenteze pe sine insasi. In fata unor preturi mai mari, angajatii sperau ca le vor compensa prin salarii mai mari. Companiile veneau in intampinarea acestor dorinte, de teama sa nu-si piarda angajatii. Intre 1975 si 1981 costul mainii de lucru a crescut cu o medie de 9,45 la suta pe an.
Mostenirea principala a erei Greenspan in fruntea Rezervei Federale /mandatul sau se incheie la inceputul anului viitor/ este suprimarea acestei psihologii autodestructive. Procesul inflationist al anilor `70 a generat politici guvernamentale privind credite ieftine si bani facili, a caror intentie era de a reduce somajul. Schimbarea decisiva a politicii a avut loc la inceputul anilor `80, cand Paul Volcker, presedintele Rezervei de atunci a restrans creditele provocand o recesiune masiva. In 1983, inflatia scazuse la aproximativ 4 la suta.
Greenspan a sustinut acest progres impiedicand orice recrudescenta a inflatiei. Este mai usor sa controlezi inflatia - si sa stabilizezi economia - daca oamenii nu cred ca inflatia inalta este un lucru inevitabil si daca nu cresc preturile si salariile in mod automat. Nu este de mirare ca economia americana s-a descurcat mai bine in ultimii 20 de ani decat in cei 20 precedenti. Din 1982 incoace au avut loc doar doua recesiuni. Insa transformarea s-a produs atat de lent, incat majoritatea americanilor nici nu au bagat de seama. Este o stire extraordinar de importanta, chiar daca practic este ignorata, conchide analistul Robert J. Samuleson.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Mihaela Nicolaescu - El Mundo din 22 august/
Luni, 22 august 2005 - ora 10:24
POLONEZII S-AU RIDICAT PRIMII IMPOTRIVA BRUXELLES-ULUI (MONITOR)
Cu pancarda "De la Moscova la Bruxelles" i-a indemnat presedintele Vaclav Klaus pe cehi sa respinga Constitutia europeana. Euroscepticismul vestic este o forma de lupta pentru pastrarea suveranitatii nationale, motiv pentru care se poate afirma ca in Europa occidentala euroscepticul este echivalentul nationalistului. Mult mai diferit este insa euroscepticismul din cele mai multe tari-membre est-europene din UE, in primul rand, ca urmare a faptului ca cele mai multe dintre ele au facut parte, pana in 1989, din federatii, care - asemenea unor ulcioare crapate - s-au dezmembrat la prima bataie in usa venita din exterior.
Tranzitia unor tari precum Lituania, Letonia, Estonia, Slovenia sau Slovacia a fost tripla - de la ocuparea straina spre suveranitatea nationala, de la economia totalitara spre una de piata, si de la suveranitatea nationala spre aderarea la UE. In prima etapa, cand ele trebuiau sa se desprinda de metropolele Moscova si Belgrad, fortele externe - SUA si Europa de Vest - au alimentat politic si financiar nationalismul, chiar si sovinismul acestor popoare mici, care de abia reusesc sa adune cate 150 de ani statalitate in intreaga lor istorie. Ele au fost conduse de partide nationaliste, care au introdus reforme de piata sub lozinca de renastere a "economiei nationale", dar in acelasi timp au fost si eurofili fara nici un fel de rezerva. Trebuie totusi mentionat ca in aceste tari tranzitia economica a fost mai lina si s-a incheiat cu succes, astazi se poate spune ca locuitorii acestor state traiesc bine.
Intr-un recent reportaj din Letonia, corespondenta BBC la Riga, incantata de curatenia si linistea din capitala acestei tari, spunea: "De cand s-au desprins de Moscova, letonii au bani de cheltuit! Veniturile lor se apropie de cele din Europa de Vest. Rezultat direct: cosmetica si industria modei au atins apogeul!"
Cu doi ani inainte sa adere la UE, aceste tari ajunsesera sa cunoasca bunastarea, punand in dificultate tari mari si cu state vechi de plata in UE, precum Germania si Franta. "In scolile din Estonia, lucrul pe calculator incepe inca de la varsta de 8 ani. Pe fiecare banca exista un computer. Taxele de parcare se platesc prin intermediul telefonului mobil. In prime time-ul televiziunilor ruleaza programe educationale", scria un corespondent strain.
Impozitul pe profit pentru persoane fizice si companii a ramas fix, 26%, iar reinvestirea profitului este scrutita de impozit. In Slovenia numarul teatrelor si trupelor de balet a crescut in timpul tranzitiei. Polonia si Ungaria sunt pline de intreprinzatori tineri. "Cum sa valorificam aceasta energie? Cum sa scoatem profit din ea? O sa va spun eu: incetati sa-i mai invatati cum sa-si imbutelieze laptele! Sau cum sa-si armonizeze canalizarile ca sa fie la fel ca la noi!" - scria cu ceva timp in urma un editorialist de la cotidianul britanic "Times".
Acelasi tablou il avem si in Cehia. Venitul pe cap locuitor este in prezent de 62% din cel mediu pentru Europa si cel de al doilea ca marime din Europa de Est dupa Slovenia, aproape tot atat este si cel din Grecia si din Portugalia. Fermecatoarea capitala a Cehiei a devenit una dintre mandriile istorice ale UE. "Noua prosperitate se vede cel mai bine pe strazile din Praga. Aerul este curat, deoarece nimeni nu mai foloseste carbuni, totul a trecut pe gaz. Case vechi de 300 de ani sunt restaurate. Cei mai multi dintre oameni recunosc ca viata lor s-a imbunatatit semnificativ dupa 1989. Dar in ciuda faptului ca Bruxelles-ul a investit acolo miliarde de euro, foarte putini sunt cehii care considera ca motivul bunastarii lor se datoreaza UE", scria un alt comentator.
Lozinci batjocoritoare de tipul "De la Moscova la Bruxelles" au fost spuse de catre foarte multi politicieni din Europa Centrala si de Est. Se poate spune ca, pe viitor, euroscepticismul Estului va creste direct proportional cu acceptarea situatiei sale inegale. Tarile din aceasta zona sunt tratate de catre UE ca tari cu cetateni de mana a doua, comenteaza Monitor. "Concurenta este zdrobita incet, dar sistematic. Provinciile estice din UE nu vor fi lasate sa concureze liber cu cele din Vest. Reglementarile Bruxelles-ului sunt prelucrate astfel incat Cehia sa nu poate investi mai la vest de Germania de Est. Laptele polonez nu va putea sa concureze cu laptele de import german. Pentru a garanta acest fapt, Comisia Europeana a decretat ca numai 38 de laptarii din Polonia ar corespunde cerintelor sale. Granita de est cu Ucraina si Belarus va fi inchisa ermetic, prin asta mii de familii poloneze care traiesc in regiunile din apropierea granitelor vor fi distruse", scria editorialistul de la "Times", in incercarea de a explica acest fenomen.
Acolo unde tranzitia merge mana in mana cu privatizarea criminala si coruptia, euroscepticismul este puternic. Un exemplu in acest sens este Polonia - prima tara care a protestat impotriva politicilor UE. Conditiile ilegale de aderare au dus la aparitia pe scena politica a unui partid mic taranesc, numit "Autoapararea", fondat in 1992, partid care, in 2000, atragea deja circa 2-3% din sufragiile cetatenilor. In prezent, acest partid are patru reprezentanti in Parlamentul European. Partidul lupta pentru o agricultura sprijinita de stat si pentru un ajutor financiar puternic din partea statului prin investitii in sfera sanatatii si a invatamantului.
Dar in Europa de Est exista un nume care, de 10 ani, este simbolul euroscepticismului - presedintele ceh Vaclav Klaus. El este singurul politician est-european care nu se teme sa declare in fata mediilor internationale: "Bruxelles-ul doreste sa minimalizeze singura organizatie umana care s-a dezvoltat si si-a demonstrat eficienta: statul national". Cu toate ca spune despre sine ca este un eurorealist, Klaus este considerat ca fiind cel mai mare eurosceptic din intreaga Europa, poate si pentru ca insista mereu asupra faptului ca democratia poate exista numai in conditiile unui stat national. Inca din iunie 2000, cu ocazia unei reuniuni politice, Klaus a expus urmatoarea conceptie: "Integrarea la UE nu are alternativa, dar ea aduce un risc: pierderea identitatii nationale. Noi nu dorim sa devenim eurocehi, eurofrancezi, eurogermani, euroitalieni. Vrem sa intram in aceasta comunitate ca francezi, cehi, germani si italieni. Ca cetateni suverani ai Cehiei, vrem sa ne aparam propriile interese si traditii, prosperitatea noastra. Cehii nu au un simt suficient de puternic al identitatii lor nationale si din aceasta cauza se subevalueaza, si sunt gata sa serveasca orice aliat mai puternic".
ROMPRES/Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Monitor din 17 august/
Marti, 23 august 2005 - ora 11:41
CHINA SE TEME DE O EXPLOZIE SOCIALA DIN CAUZA DECALAJELOR (EL MUNDO, ABC)
Dezechilibrele tot mai mari intre orase si mediul rural au generat 74.000 de revolte anul trecut. Guvernul chinez recunoaste pentru prima data riscurile grave pe care le presupun decalajele dintre venituri in randul populatiei, subliniaza ziarele El Mundo si ABC.
Cererile de democratie sau libertate deja nu mai ameninta regimul comunist chinez, ci decalajele sociale generate de cresterea economica a tarii, mai ales cele foarte pronuntate dintre orasele de pe tarmul estic si zona rurala din centrul tarii. Situatia este atat de periculoasa incat guvernul chinez a recunoscut pentru prima data ca, daca nu vor fi luate masuri, aceste decalaje economice vor accentua instabilitatea sociala peste cativa ani. Intr-un articol publicat de ziarul oficial China Daily, care citeaza un raport al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, au fost clasificate riscurile unei posibile fracturi sociale in patru culori: albastru, verde, galben si rosu.
"Decalajul intre venituri se situeaza acum in zona galbena, dar vom intra in curand in alerta rosie dupa 2010 daca nu vor fi gasite solutii eficiente", avertizeaza studiul, care admite ca "exista putine motive pentru a fi optimisti la ora rezolvarii bresei dintre salariile urbane si cele rurale". Este prima data cand regimul comunist recunoaste atat de deschis iminenta gravitate a unuia din riscurile cele mai vizibile ale drumului sau spre democratie. Desi decalajul social a crescut progresiv de cand China a demarat procesul de reforme, in anii `80, numai in ultimii doi ani - de cand Hu Jintao a preluat carma tarii - au devenit mai evidente aceste diferente.
Pentru a corobora aceste concluzii, studiul ataseaza o serie de date extrem de compromitatoare pentru guvernul chinez. Tara care a pretins sa edifice "statul cel mai egalitar din lume" vede azi cum venitul per capita in mediul urban a ajuns la 1.234 de dolari, in timp ce in mediul rural este de numai 355 de dolari. Acest scenariu a generat o nemultumire sociala care a provocat manifestatii constante, revolte urbane si proteste in intreaga tara. Un mare numar dintre ele au fost contracarate prin interventia hotarata a politiei, arestari, numerosi raniti si in unele cazuri chiar morti.
Potrivit ministrului securitatii publice, Zhou Yongkang, in 2004 au avut loc 74.000 de manifestatii, cu 14.000 mai mult decat in 2003. Ceea ce inseamna ca la fiecare sapte minute a izbucnit o revolta organizata in RP Chineza. Iar aceasta, in conditiile in care regimul autorizeaza doar manifestatiile care ii convin - asemeni celei care in primavara a mobilizat zeci de mii de studenti infocati impotriva Japoniei.
Veniturile urbane au crescut anul acesta cu aproximativ 9 la suta, depasind suma de 10.000 de yuani /1.008 dolari/, in timp ce veniturile in zona rurala au crescut cu numai 4 la suta fata de anul 2004, cifrandu-se in jurul a 2.936 de yuani /300 de dolari/. Din acest motiv, dezechilbrul in mediul rural se apropie de alerta rosie, reflectat anul acesta prin zecile de miscari de protest si de ciocniri cu politia.
Altercatiile cele mai grave au avut loc in provincia Hebei, unde sase persoane si-au pierdut viata si alte 48 au fost ranite intr-o lupta pentru pamant care a avut loc la Shengyou. Din aprilie anul acesta, locuitorii acestei zone se opun ca o companie de stat sa le exproprieze terenurile agricole pentru a construi o centrala electrica. Drept masura de presiune, fermierii au ocupat terenurile cumparate de companie, unde si-au montat o tabara care a fost asaltata de atacatori angajati de propria companie stat. Abuzurile de putere au inflorit la 29 iunie la Chizhou, in provincia Anhui. In aceasta zi mii de persoane au incercat sa asalteze comisariatul politiei dupa un accident de trafic in care un biciclist a fost lovit de patru ocupanti ai unei masini. Ceea ce a infuriat la culme multimea a fost faptul ca in masina calatorea un membru al filialei locale a PC Chinez.
Potrivit unui raport intitulat "Bazele economice ale instabilitatii sociale in China", elaborat de Universitatea George Washington, protestele "deriva in principal din nemultumirea generata de impactul reformelor economice. Dar si de coruptia guvernamentala si patronala". Mai concret, nemultumirile izbucnesc ca o reactie la conditiile de munca mizere, coruptia endemica, exproprierile ilegale ale pamantului, accidentele mortale de munca - numai in mine mor 7.000 de oameni anual - si fata de tratamente inechitabile. Sunt tot atatea motive pentru ca paturile sociale defavorizate sa inceapa sa iasa in strada si sa protesteze impotriva abuzurilor sistemului.
Pentru a evita astfel de evenimente, Beijingul a infiintat un corp antiproteste de elita, cu un efectiv de 500 de politisti, care va fi desfasurat in 36 de orase. Prima unitate a inceput sa patruleze deja prin Zhengzhou, capitala agitatei provincii Henan. In pofida nemultumirii sociale, rezultat al injustitiilor provocate de o dezvoltare cautata cu orice pret, guvernul chinez se mentine fidel agendei sale: crestere rapida si stabilitate sociala. Iar in caz de revolta, trupe de elita.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Mihaela Nicolaescu - El Mundo, ABC din 23 august/
Miercuri, 24 august 2005 - ora 17:49
IN CONDITII DE DECLIN ECONOMIC, EUROPENII MANIFESTA UN "PESIMISM SANATOS" (NEZAVISIMAIA GAZETA)
Indicii economici sunt cei care contribuie in mare masura la pesimismul ce ii copleseste din ce in ce mai mult pe locuitorii Uniunii Europene /UE/, noteaza cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.
Nu numai calamitatile naturale - inundatiile si incendiile - umbresc sfarsitul acestei veri in Europa. Revenind din concedii, europenii se confrunta acasa cu "proza vietii". In multe tari aceasta "proza a vietii" se rezuma la instabilitatea politica, la somajul in masa si la schimbarile din domeniul economic si cel social, schimbari cu urmari imprevizibile.
Deocamdata, liderii UE au "inghetat" problema privind confirmarea Constitutiei Europene. Insa, in problemele care nelinistesc cu adevarat milioanele de cetateni europeni, pentru guvernele tarilor din UE nu poate exista nici un moment de respiro. Potrivit ultimelor studii, problema privind pastrarea sau pierderea locului de munca nu iese din mintea unui numar impresionant de europeni - 46 la suta din populatia UE. Drept urmare, pe locul doi al problemelor care ii ingrijoreaza pe europeni se afla situatia economica - 27 la suta, in conditiile in care somajul pur si simplu sufoca atat tarile "batrane" ale comunitatii, cat si cele "tinere". In Germania, Franta, Spania si Grecia in somaj se afla circa 10 la suta din populatia acestor tari. Mai mult decat atat, in Germania, care numara astazi 5 milioane de someri si unde in data de 18 septembrie urmeaza sa aiba loc alegeri, mai mult de o patrime dintre alegatori au primit cel putin o data in viata lor o instiintare de demitere. In total, in aceasta tara un nou loc de munca sunt nevoiti sa-si caute peste 7 milioane de persoane. Dar, grijile germanilor ar putea parea prea putin grave cetatenilor din tarile noi membre ale UE, in conditiile in care situatia de acolo este si mai dramatica. De exemplu, in Slovacia nivelul somajului este de 15,4 la suta, iar in Polonia - de 17,6 la suta.
Caderi spectaculoase se inregistreaza si in veniturile locuitorilor din tarile UE. Potrivit Eurostat, in tarile europene bogate, salariul mediu este de 1200 de euro pe luna, in timp ce in tarile est-europene membre ale UE se inregistreaza un salariu mediu de doar 100-200 de euro pe luna. In Luxemburg, salariul minim este de 1467 de euro pe luna, in timp ce lituanienii sunt nevoiti sa se descurce cu 116 euro.
Continuand sa fie considerata principala "locomotiva" economica a UE, Germania a pierdut, totusi, din viteza. Acest lucru este demonstrat si de datele cu privire la deficitul bugetar al aceste tari, date publicitatii in data de 23 august. Acest deficit este de 3,6 la suta, depasind din nou nivelul de 3 procente stabilit de legislatia UE. In medie, 43 la suta dintre cetatenii UE sunt convinsi ca, in plan economic, situatia nu face decat sa se inrautateasca si doar 18 la suta spera la pasi pozitivi in economia tarilor lor.
Judecand dupa studiile ultimilor ani, doar putin peste jumatate dintre europeni sunt multumiti de starea de lucruri din UE. Intre timp, in anii '80 satisfacuti se declarau doua treimi dintre locuitorii UE. In opinia lui Dominique Reyni�, profesor la Institutul de Studii Politice de la Paris, in pofida unei asemenea cresteri a euroscepticismului, se poate vorbi in acelasi timp si despre cresterea asteptarilor din partea Europei unite, deoarece este constientizat faptul ca, de una singura, nici una dintre tari nu poate depasi problemele cauzate de globalizare. De altfel, cu toata aceasta atitudine critica, mai exista sperante in posibilitatile UE. De exemplu, sondajul de opinie desfasurat de agentia "Eurobarometru" in 25 de tari ale UE, la cererea Comisiei Europene /organismul executiv al UE/, a numarat 35 la suta de optimisti, carora li se opun doar 13 la suta de eurosceptici. Este adevarat, totusi, ca fiecare al doilea participant la sondaj - 50 la suta - in general nu asteapta nici un fel de schimbare de la viata, noteaza in final cotidianul rus.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Adriana Matcovschi - Nezavisimaia Gazeta din 24 august/
Miercuri, 24 august 2005 - ora 13:17
INTERVENTIA STATULUI, O PIEDICA IN CALEA DEZVOLTARII PORTURILOR DIN BALCANI (KAPITAL)
Porturile joaca un rol important in economia Balcanilor. Asezate in peninsula, statele balcanice au porturi cu o importanta nationala care asigura iesirea la sase mari - Adriatica, Ionica, Egee, Neagra, Marmara si Mediterana, precum si multe porturi pe Dunare. Acest fapt le asigura o pozitie buna in transportul european maritim si fluvial. Cu toate acestea, oamenii de afaceri straini nu se inghesuie sa investeasca in astfel de instalatii, scrie cotidianul bulgar Kapital, in editia sa din 23 august.
Motivul? "In marea lor majoritate, porturile sunt blocate de vase greoaie pe care scrie mare STAT", care pe de-o parte blocheaza initiativele investitorilor, iar pe de alta parte nu asigura o infrastructura corespunzatoare, comenteaza sursa citata. Pentru tarile din fosta Iugoslavie o piedica in calea privatizarii operatorilor portuari si a serviciilor pe care le ofera acestia o reprezinta asa-numita "proprietate publica", ramasita a conducerii liderului comunist Tito si care da muncitorilor drept de control asupra activitatilor si folosirii investitiilor.
Din anul 2000 si pana in prezent, Grecia a inregistrat un progres vizibil prin organizarea unor licitatii publice in privinta porturilor Salonic (2001) si Pireu (2003). In prezent, actiunile ambelor porturi se tranzactioneaza la Bursa de Valori din Atena. Actiunile operatorului de la Pireus Port Authority SA se afla in proportie de 74,5% se afla in proprietatea statului grec, iar 25,5% se tranzactioneaza la Bursa de Valori. Asemanatoare este si situatia proprietatii asupra portului Salonic - 74,27% din actiuni apartin statului, iar 25,73% se afla in proprietate privata.
O alta tara care a realizat prima sa licitatie publica in acest domeniu este Slovenia. Cu toate acestea, operatorul portuar Luka Koper continua sa aiba capital majoritar de stat (51%). Koper este portul cel mai mare al Sloveniei, de pe tarmul nordic al Marii Adriatice, singurul concurent pe masura fiind doar portul italian Triest. In acest sens, cumpararea unuia dintre terminalele portului italian Triest de catre Luka Koper in 2003 a fost o afacere inteligenta.
La randul sau, Romania a desprins terminalul petrolier de cel mai mare port maritim, Constanta, si in anul 1998 a realizat prima sa licitatie publica, prin scoaterea la licitatie a 30,38% din operatorul Oil Terminal SA Constanta, care are sapte locuri de ancorare in port. Restul de 69,62% se afla in proprietatea Ministerului Economiei si Comertului. Romania poseda si 26 de porturi fluviale de a lungul Dunarii, dar inca nu exista o strategie de privatizare a lor. Spre deosebire de situatia din Romania, porturile fluviale din Slovenia fac obiectul actiunilor de privatizare, dar din pacate succesul obtinut este minim, precizeaza cotidianul bulgar.
In celelalte tari balcanice, porturile mai au un drum lung de strabatut pana la a fi cotate la Bursa de Valori sau de a intra in atentia investitorilor particulari. Concesionarea este modelul cel mai des intalnit care are drept rezultat indepartarea temporara a statului. Saptamana trecuta, de exemplu, s-a aflat ca operatorul din Singapore ofera 755 de milioane de dolari in schimbul concesionarii portului turc Mersin pentru o perioada de 36 de ani.
Croatia are doua porturi nationale de marfa, Rieka si Ploce, trei de transporturi calatori, Split, Zadar si Dubrovnik, si 19 porturi de importanta locala. Autoritatile portuare au dreptul sa ofere servicii in domeniu prin concesionare la termen, dar perioada de concesionare nu trebuie sa depaseasca 12 ani, concesionarile de peste 12 ani avand nevoie de o aprobare speciala din partea guvernului. Prin imbunatatirea infrastructurii rutiere se asteapta sa creasca atractia si concurenta porturilor croate pentru investitorii particulari.
Singurul port important din Serbia si Muntenegru este Bar, situat pe tarmul adriatic, al carui proprietar majoritar este tot statul. In Albania porturile sunt proprietatea Ministerului Economiei, dar operatorii portuari, care sunt organizati in societati cu raspundere limitata, se afla in subordinea Ministerului Transportului si Comunicatiilor. Operatorii au dreptul sa-si stabileasca singuri taxele pe care le colecteaza, precum si investitiile pe care doresc sa le faca, dar acestea trebuie aprobate in prealabil de catre Ministerul transporturilor. Portul Duras urmeaza sa fie privatizat, mentioneaza Kapital.
Pentru porturile din Bulgaria este valabila lozinca: "multe proiecte, putine rezultate". Exista cinci porturi destinate transportului public national - Varna, Burgas, Ruse, Lom si Vidin. Toate sunt proprietate publica de stat, iar tendinta adoptata de guvernele bulgare a fost de a le diviza in terminale si de a le da in concesiune unor companii particulare, in general pentru 35 de ani. Pana in prezent, au fost deschise proceduri pentru 16 terminale, dar nici una dintre ele nu a fost finalizata, deoarece procesul a inceput in urma cu cateva luni. Interesul fata de porturile bulgare este destul de ridicat, deoarece - conform statisticilor - prin aceste cai se deruleaza 65 % din exporturi si 77% din importurile bulgaresti.
Singurul terminal pentru care s-a semnat un contract este "Lesport" din Varna. Concesionar este societatea locala "BM port", dar unul dintre candidatii care au participat la licitatie si a fost respins a depus o plangere in legatura cu corectitudinea licitatiei si, pana la solutionarea litigiului, derularea contractului este blocata.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Kapital din 23 august/
Joi, 25 august 2005 - ora 15:22
COCA COLA SE RETRAGE DIN SCOLILE POLONEZE (GAZETA WYBORCZA)
Coca Cola retrage din scolile elementare poloneze bauturile acidulate indulcite cu zahar, cu toate ca nu a facut nimeni presiuni asupra firmei. Concernul s-a speriat in SUA de citatiile la tribunal, scrie cotidianul polonez Gazeta Wyborcza.
Matthias Tschoep, de la Universitatea din Cincinnati, a publicat la sfarsitul lui iulie rezultatele cercetarilor echipei sale de specialisti. Ei au verificat care este influenta consumului de bauturi acidulate dulci asupra greutatii oamenilor. Au comparat greutatea unor persoane care consuma acelasi gen de hrana, cu diferenta ca unele beau apa, iar altele bauturi acidulate dulci. In concluzii a scris ca cei care consuma bauturi dulci se ingrasa cu 11% mai repede.
Asociatia producatorilor de bauturi acidulate, care cuprinde 20 dintre cele mai mari firme, printre care Coca Cola, PepsiCo, Cadbury Schweppes, a numit aceste cercetari speculatii. Pe neasteptate insa, la 16 august, ea a hotarat din proprie initiativa sa reduca vanzarea produselor sale prin intermediul automatelor existente in scoli.
"Toti au la fel de multa responsabilitate in lupta impotriva surplusului de kilograme la copii. Inclusiv producatorii" - a spus Susan K. Neely, presedinta asociatiei.
Organizatia pediatrilor americani a facut apel in vederea retragerii automatelor din scoli. Universitatea din Carolina de Nord a efectuat si ea cercetari care au confirmat legatura dintre consumul bauturilor acidulate cu zahar si cresterea greutatii. Producatorii s-au temut de actiunile ulterioare ale adversarilor lor si de citatiile la tribunal. De aceea au dat inapoi. In scolile elementare vor putea fi cumparate numai apa si sucuri de fructe 100%. In licee si universitati, automatele vor putea contine 50% bauturi acidulate. Recomandarea priveste toate statele, cu exceptia Californiei si Texasului, care au introdus interdictii mai devreme. Scolile nu au aratat un interes deosebit fata de interdictii. Ele primeau cateva zeci de mii de dolari anual pentru amplasarea automatelor.
Sucursala poloneza Coca Cola a hotarat sa retraga de la vanzarea in scoli, incepand cu 1 septembrie, bauturile acidulate cu zahar. Spre deosebire de SUA, nimeni nu i-a silit aici pe producatori sa procedeze asa. "Suntem constienti de faptul ca e posibil ca micutii elevi sa nu discearna total intre ce e bine si ce e rau pentru ei. Fara a putea fi controlati de parinti, ei ar putea bea la scoala prea multe asemenea bauturi" - spune Iwona Sarachman de la Coca Cola. O modificare asemanatoare a sortimentelor se preconizeaza de asemenea in licee.
"Problema nu este numai zaharul. Bauturile de tipul cola contin si acid ortofosforic. Consumat in exces, el tulbura echilibrul dintre fosfor si calciu in organism" - spune prof. Nina Barylko-Piekielna de la Catedra de Biologia Alimentatiei a Scolii Superioare de Economie Rurala din Varsovia.
Lupta cu obezitatea nu poate fi redusa numai la zahar. "Trebuie sa fim atenti si la consumul sporit de sare si grasimi. Sunt absolut necesare activitatea fizica si schimbarea obisnuintelor de alimentatie" - spune Lucjan Szponar, adjunctul directorului pe probleme de siguranta alimentatiei de la Institutul de Alimente si Alimentatie.
Impreuna cu autoritatile locale, institutul va derula in septembrie in regiunea Mazowsze, un program educativ menit sa sensibilizeze conducerile scolilor in domeniul alimentatiei copiilor si tinerilor. "Vrem sa determinam si parintii si chiar elevii sa constinetizeze aceste lucruri" - spune Szponar.
Si Comisia Europeana a inceput lupta cu caloriile. Din cercetarile pe care se bazeaza rezulta ca aprox. 36% dintre adolescentii europeni au probleme legate de greutate. In ianuarie, Comisia le-a acordat un an producatorilor alimentatiei de tipul junk food pentru a-si schimba strategia de marketing. Comisarul pe probleme de sanatate, Markos Kyprianou, a facut un apel la limitarea directionarii reclamelor la dulciuri, chipsuri sau cartofi prajiti spre copii si tineri. El a anuntat ca daca producatorii nu se vor conforma, Comisia va pregati o directiva corespunzatoare.
ROMPRES (Traducere si adaptare de Sabra Daici - Gazeta Wyborcza din 24 august)
Joi, 25 august 2005 - ora 15:20
VA PIERDE, OARE, POLONIA BANII DE LA UE? (GAZETA WYBORCZA)
Numai o interventie la comisarul pe probleme de extindere poate salva Polonia de la pierderea a 15 milioane de euro. Nu se stie insa daca ministrul infrastructurii se va decide sa intervina. Mai rau, se dovedeste acum ca sunt in pericol si alte cateva proiecte finantate de PHARE. Va returna oare Polonia catre casa UE zeci de milioane de euro? - se intreaba cotidianul polonez Gazeta Wyborcza in editia sa din 24 august.
Comisia Europeana a alocat acum cinci ani 15 milioane de euro destinate construiri unei sosele catre aeroportul Pyrzowice (Silezia). Polonia a incalcat toate termenele de realizare a proiectului. De la pierderea banilor o poate salva doar o interventie politica. Ministrul infrastructurii, Krzysztof Opawski, ar trebui sa le solicite reprezentantilor Comisiei Europene un "tratament privilegiat". "Singura persoana care poate lua aceasta decizie este comisarul pe probleme de extindere Olli Rehn" - spune Aleksandra Wasilewska-Tietz, subsecretar de stat la Comitetul pentru Intergrare Europeana, persoana responsabila cu coordonarea ajutorului UE. Comisarul finlandez Rehn pare a fi insa o persoana foarte severa, care respecta cu strictete regulile.
Cum s-a ajuns la cel mai mare esec financiar legat de UE din istoria Poloniei? Primii doi ani au fost pierduti, deoarece Directia Generala a Drumurilor Nationale si Autostrazilor (DGDNA) nu a reusit sa obtina autorizatia de constructie, blocata de locuitorii din Mierzecice. Conducerea locala a acestei micute comune nu a vrut sa-i enerveze si nu a corectat planul de gospodarire a spatiului. "S-a dovedit ca dreptul de detinere a unei propietati de 100 de metri de teren este mai important decat o sosea pe care sa circule zilnic cateva mii de autoturisme" - declara mirat Jacek Strumpf, directorul departamentului de comunicatii si transport din prefectura Sileziei. Intarzierea a fost atat de mare, incat autoritatile de la Bruxelles au fost de acord in mod exceptional sa imparta proiectul in doua etape. Prima - nodul rutier si 2 km de drum - trebuia finantata cu euro de la UE. A doua (10 km de drum) ramanea in seama finantelor poloneze, cu conditia ca investitia sa fie incheiata in 2005.
DGDNA nu s-a prea grabit. Abia in aprilie 2004 a anuntat licitatia pentru construirea celor 10 kilometri lipsa. A castigat firma Budimex. In acel moment, situatia a scapat de sub control. Alegerea a fost contestata de alte doua firme. Echipa de auditori din partea Oficiului Comenzilor Publice le-a dat dreptate acestora. DGDNA a considerat ca in astfel de conditii nu poate fi ales un executant si a anulat licitatia. Era deja decembrie 2004.
Cu aceasta hotarare nu au fost de acord alte doua firme. Chestiunea a ajuns la tribunal, care a decis in favoarea DGDNA. "Am scapat cu fata curata, insa am pierdut alte cinci luni" - marturiseste Marian Sobula, vicedirector al departamentului din Katowice al Directiei. Abia acum incearca DGDNA, cu acordul Oficiului Comenzilor Publice, sa "pescuiasca" un executant pe calea negocierilor, nu prin licitatie. "Cred ca in acest an o firma va intra pe santier. Mai cred ca si Comisia Europeana va fi de acord cu prelungirea termenului de executie" - spune Sobula.
"Sansele sunt minime" - apreciaza insa Aleksandra Wasilewska-Tietz de la Comitetul pentru Integrare Europeana. La final inca o veste proasta pentru Polonia. Comitetul pentru Intergrare Europeana avertizeaza ca, din cauze asemanatoare, mai sunt in pericol alte cateva proiecte finantate de la bugetul UE: construirea unui sistem de protectie la granitele maritime ale Poloniei (proiect "realizat" de politia de frontiera, cu riscul returnarii a 12,5 milioane de euro), construirea unei sosele de centura in dreptul localitatii Kamienna Gora (voievodatul Dolnoslaskie) in valoare de 2,3 milioane euro, dezvoltarea drumului Zakopane - Chocholow (valoarea proiectului - 3,8 milioane de euro). Prin urmare, e posibil sa se stranga cateva zeci de milioane de returnat catre UE, conchide cotidianul polonez.
ROMPRES (Traducere si adaptare de Sabra Daici - Gazeta Wyborcza din 24 august)
Joi, 25 august 2005 - ora 11:59
IN RAPORTUL SAU PRIVIND BULGARIA, FMI INDEAMNA AUTORITATILE DE LA SOFIA LA O MAI MARE TRANSPARENTA FISCALA (MONITOR)
Un raport distrugator despre Bulgaria a fost dat publicitatii la 19 august de catre Fondul Monetar International (FMI). In raportul privind transparenta fiscala, expertii FMI recomanda autoritatilor de la Sofia sa instituie un control mai bun asupra bugetului, sa dea dovada de o mai mare transparenta fiscala si sa lupte mai ferm impotriva coruptiei, scrie Monitor in editia sa din 24 august.
Au fost introduse masuri legislative semnificative intr-un numar de domenii relevante codului de transparenta fiscala, majoritatea acestor legi avand legatura cu cerintele de aderare la Uniunea Europeana, se arata in raport. O parte dintre aceste legi sunt foarte bine conturate, in timp ce alte articole legislative reprezinta doar pasi folositori in vederea atingerii unei mai bune transparente. "Va conta insa modul in care aceste legi vor fi puse in aplicare, date fiind vechile probleme privind coruptia cu care se confrunta Bulgaria. Ramane de vazut, de exemplu, cu cata eficienta va fi pusa in aplicare legea privind declararea averilor pentru functionarii publici dat fiind ca o masura similara existenta aentru oficialii Adunarii Nationale (Parlamentul), introdusa cu cativa ani in urma, a fost doar partial respectata", se arata in raportul FMI.
Din raportul FMI a reiesit foarte clar ca executivul bulgar continua sa re-aloce fara nici un fel de control bani dintr-o sfera sociala intr-alta, in pofida faptului ca bugetul pentru anul in curs a fost votat de catre parlament si a fost facut public, comenteaza Monitor. Conform datelor prezentate in raport, aprobat de conducerea FMI, guvernul bulgar are prostul obicei de a transfera resurse, dupa bunul sau plac, fara stiinta si aprobarea parlamentului. Parlamentarii bulgari nu dispun de informatii detaliate despre modul de executare a bugetului, deoarece asemenea date le sunt prezentate o data pe an, se arata in analiza FMI. Inca de la vizita sa anterioara la Sofia, seful misiunii FMI pentru Bulgaria, Hans Flickenschild, avertizase ca orice cheltuieli suplimentare trebuie aprobate de Parlament.
Printre punctele pozitive mentionate in raport este faptul ca autoritatile bulgare au redus subventiile pentru companiile de stat, mai ales pentru cele din domeniul transportului. Totusi, noteaza raportul, efectul acestei masuri nu este pozitiv, deoarece in acest mod s-a produs un deficit foarte mare, o consecinta a lipsei de reforme din sectorul transporturilor. Companii de genul Cailor Ferate Bulgare continua sa execute in principal functii sociale, apreciaza autorii raportului FMI.
Totodata, expertii de la Washington au ridicat din nou problema cheltuielilor. Conform legislatiei in vigoare, in cazul in care se inregistreaza un exces bugetar, acesta poate fi cheltuit la propunerea ministrului de finante, dar numai dupa aprobarea guvernului. Expertii FMI insista pentru refacerea de urgenta a legii privind redistribuirea bugetului de stat, urmand sa se stipuleze ca excesul bugetar sa poata fi cheltuit numai dupa un vot in Parlament.
Coruptia ramane totusi problema principala, apreciaza autorii raportului. Cu toate ca au fost adoptate coduri etice in cadrul vamilor si agentiilor ce colecteaza taxele si impozitele, intre anii 2003 si 2004, coruptia aproape ca si-a pastrat nivelul pe care il avea, se arata in raport.
Raportul FMI a fost dat publicitatii cu putin timp inainte unei vizite-fulger la Sofia a sefului misiunii FMI pentru Bulgaria, ce urmeaza sa soseasca la inceputul saptamanii viitoare, anunta cotidianul bulgar.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Monitor din 24 august/
Vineri, 26 august 2005 - ora 12:23
FERMIERII BRITANICI PRIND RADACINI IN ESTONIA (THE INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE)
In urma cu cativa ani, intr-o perioada in care agricultura britanica era pe punctul de a intra in cadere libera din punct de vedere economic, Ken Noble, un fermier englez dintr-o bucata, a vazut sansa unui nou inceput, la 1.750 de km de tara sa. A cumparat teren in Estonia, a adus tractoare John Deere din Anglia, si a inceput sa-si construiasca o noua viata si un imperiu financiar departe de "obositele" campuri natale, comenteaza publicatia The International Herald Tribune din 26 august.
"Toate acestea, de aici si pana la padure, ne apartin", spune cu mandrie Noble, in varsta de 61 de an, din mijlocul unui camp verde de grau, din apropierea orasului Tartu din sudul Estoniei.
Noble a cumparat aceste terenuri in 1997 si se numara printre primii fermieri occidentali care au cautat noi oportunitati in estul continentului, in fostele tari comuniste si care astazi formeaza frontiera de est a Uniunii Europene (UE).
Prezenta lor este totodata masura conditiilor dure din sectorul agricol britanic, zguduit de boala vacii nebune si de o precipitata scadere a preturilor la alimente. Dar in acelasi timp reflecta adancirea unificarii Europei, in conditiile in care frontierele dispar, iar tarile est-europene se integreaza, rand pe rand, in Uniunea Europeana. Iar agricultorii nu sunt primii intreprinzatori occidentali care au mers in Est pentru a-si spori profiturile pe ruinele fostei URSS.
Trebuie de asemenea spus ca migrarea lor marcheaza un punct de turnura: faptul ca detin terenuri acolo, expunerea la frig si ploi reprezinta angajamente profunde fata de "lumea noua", la fel cum abandonarea fermelor lor din tarile natale reprezinta un adio spus "lumii vechi".
"Am crezut ca pe agricultori ii asteapta vremuri grele si ca trebuie sa facem ceva, altceva", spune acum Clifton Lampard, fermier din Leicestershire care, in 2002, a cumparat o ferma de lapte aflata in faliment, din apropiere de Turi, la o ora de Tallinn, capitala Estoniei.
Dupa un an, a mai cumparat doua ferme estoniene impreuna cu un grup de investitori norvegieni si englezi, iar azi, alaturi de sotie, ii ajuta sa le conduca, pe langa ferma pe care o au inchiriata in Anglia.
Cand au venit in "lumea noua", noii veniti au descoperit ca, daca se incumeta sa curete terenurile abandonate dupa caderea comunismului si le vor lucra, guvernul le promitea ca le vor vinde lor pe nimic. Terenurile erau atat de multe si ieftine incat multi straini nici nu pot estima exact cat anume detin in proprietate. Pentru ei, a fost un contrast placut in comparatie cu terenurile agricole ingramadite si scumpe din Marea Britanie.
"Am vandut teren agricol in Scotia pentru suma de 2000 de lire sterline per acru si am cumparat in Estonia, cu 25 de lire sterline per acru", marturiseste Neil Godsman, din Aberdeenshire, si care astazi este proprietarul unei laptarii si a unei ferme de cereale in Estonia.
Pe langa terenurile ieftine, investitorii straini au putut angaja si forta de munca foarte ieftina. Solul era poate de o calitate inferioara decat cel de acasa, nefiind bine intretinut, dar din momentul in care strainii au venit cu echipamente moderne si au introdus noi practici de munca, costurile de productie au scazut la jumatate pentru acestia, iar productia este din ce in ce mai buna.
Vivi Norma, in varsta de 55 de ani, si alte doua femei care lucreaza la ferma lui Lampard de langa Turi, mulge 100 de vaci pe ora comparativ cu 12, cat reusea in perioada sovietica, iar Lampard recunoaste ca ferma din Anglia nu este la fel de profitabila.
La sfarsitul anilor `90, cand Estonia a devenit candidat la UE, fermele locale au inceput sa atraga fonduri europene substantiale in cadrul programelor de preaderare. Situatie anticipata de straini, care au exploatat avantajale imediat dupa ce Estonia si-a castigat independenta, in 1991.
Subventiile alocate au acoperit aproape doua treimi din noile echipamente agricole, in plus, fermierii au primit bani suplimentari pentru pamantul arabil. Totodata, perspectiva aderarii a dus la conturarea unei societati democratice tot mai stabile, in curs de dezvoltare, la o crestere a preturilor la terenuri si la largirea pietei de consum.
Un alt boom in sectorul agricol a avut loc cand au fost ridicate restrictii anterioare impuse investitorilor straini, prin care acestia erau obligati sa colaboreze cu un partener local in cadrul unei afaceri de tip joint-venture. Cu noi fonduri, investitorii straini au inceput sa revitalizeze intregul sector si chiar economia, somajul scazand de la 115.000 in 1992, la 32.000, in 2000.
In ciuda avantajelor oferite de aceste democratii tinere, viata nu a fost totdeauna usoara pentru acest gen de intreprinzatori, majoritatea din Occident. Noble a avut noroc de patru recolte bune, dar a rupt parteneriatul cu investitorul local. Apoi, au urmat trei recolte la rand distruse de ploi, iar pierderile suferite au fost imense.
De asemenea, forta de munca estoniana s-a dovedit a fi o alta provocare pentru fermierii straini. Ieftina, dar greu de motivat si usor de ofensat, agricultorii locali erau obisnuiti cu viata precapitalista, usoara si fara responsabilitati, cum o descrie Lampard. De pilda, acesta povesteste ca a avut nevoie de cateva saptamani pentru a-i convinge pe unii dintre angajatii sai sa nu-i ucida cele mai bune vaci (cu o lovitura de ciocan in cap) atunci cand li se facea foame. Cand le-a interzis sa mai vina la laptarie, a fost criticat dur in presa locala. Iar conflictele cu localnicii - cu oficialii locali sau medicii veterinari - nu s-au oprit aici.
Transformarea a fost o adevarata lupta pentru angajati, carora noile practici li se pareau o corvoada.
"Marea sansa a venit din partea tehnologiei. Nu a fost usor de adaptat de la inceput, pentru ca aici totul se facea diferit", marturiseste Volodja Ivanov, in varsta de 48 de ani, sofer pe tractor la ferma lui Noble.
In octombrie anul trecut, Noble s-a decis sa vanda ferma unui investitor scotian, ramanand aici insa ca director. Noul sau sef face parte din al doilea val de investitori care, in pofida problemelor cu care s-a confruntat primul val, cred insa in profitabilitatea Estului.
OMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - The International Herald Tribune din 25 august/
Grupul industrial italian Finmeccanica a semnat la Moscova un preacord cu faimoasa firma constructoare de avioane Suhoi: cele doua grupuri vor fabrica impreuna avioane care vor fi vandute atat in Rusia cat si pe piata internationala. Concret, firma apartinand grupului Finmeccanica, 'Alenia Aeronautica', va achizitiona 25 la suta din sectorul civil al grupului Suhoi, care in prezent produce cateva modele de aparate de zbor cu raza medie de actiune destinate transportului regional (respectiv, clasa aparatelor Atr), consemneaza La Stampa.
Pentru aceste noi avioane, analistii din domeniu prevad o piata intre 600 si 800 de exemplare in interval de un deceniu, la un cost unitar care este apreciat intre 25 si 30 de milioane de dolari. Motoarele acestor aparate de zbor vor fi realizate de un consortiu din care face parte o alta societate italiana, 'Avio', din Torino, care la randul ei face parte din holdingul Finmeccanica.
Acordul va presupune o investitie initiala de 800 milioane de dolari, din care 25 la suta va fi realizata de Finmeccanica si reprezinta un important pas inainte atat pentru industria italiana cat si pentru cea rusa, fiindca 'Alenia' intra pe o piata care pana la ora actuala este destul de inchisa si saraca, dar in curs de puternica dezvoltare dupa procesul indelungat si dificil de adaptare care a urmat prabusirii URSS, in timp ce partea rusa va achizitiona prin intermediul grupului Alenia o serie de 'competente' indispensabile in actuala conjunctura mondiala.
Produsul care va fi propus viitorilor cumparatori este o noua familie de avioane civile de transport regional numita Rfj (Russian Regional Jet). Avioanele din programul Rrj vor avea capacitatea de transport de aproximativ 60, 75 si respectiv 95 de locuri, in functie de versiuni si ar urma sa ajunga pe piata in 2008.
Alenia, se arata in nota semnata, "isi va asuma o participare de cel putin 25 la suta" in compania 'Suhoi avioane civile' (avand sigla Scac), oferindu-si experienta pentru unele faze specifice ale programului, cum sunt certificarea europeana si industrializarea; totodata, vor fi discutate si posibile colaborari cu grupul Suhoi in domeniul comercializarii avionului in tarile occidentale, precum si in domeniul asistentei tehnice acordate clientilor, activitati ce ar putea duce la crearea unor societati mixte.
In afara italienilor si a rusilor, la acest proiect vor participa in calitate de parteneri societatile franceze Thales si Messier Dowty (o societate controlata de Snecma care se va ocupa de trenurile de aterizare) si societatile americane Honeywell si Hamilton Sundstrand (care isi vor aduce contributia la sistemele generatoarelor electrice).
Motorul acestor noi aparate se numeste Sam-146 si este conceput in colaborare de inginerii francezi de la Snecma, de cei rusi de la Npo Saturn si de cei italieni de la Avio.
Partile doresc, fireste, sa mearga mai departe in aceasta colaborare dar directorul general al societatii Suhoi, Mihail Pogossian, a declarat ca in ceea ce priveste participarea companiei Alenia Aeronautica "se ridica o problema" legata de "legislatia care reglementeaza participarea firmelor straine la firmele rusesti". Aceasta este pretul ce trebuie platit pentru o 'adaptare' inca incompleta la economia de piata. Din acest motiv, la ora actuala, acordul este doar sub forma unei scrisori de intentie, nefiind tocmai un contract propriu-zis. Totusi, seful Agentiei ruse pentru industrie, Boris Aliosin, a dat asigurari ca "acest obstacol legal va fi depasit". Societatea Scad a fost creata de grupul Suhoi in 2000 pentru a gestiona programele civile si si-a adjudecat programul Rfj in 2003 castigand o licitatie organizata in 2001.
Suhoi poarta numele proiectantului si constructorului de avioane Pavel Osipovici Suhoi (1895-1975. In istoria sa a produs avioane de vanatoare excelente (si mai produce si acum) dar nu are aceeasi faima si in sectorul civil. Deocamdata, conchide autorul articolului.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Emilia Cosma - La Stampa din 19 august/
Luni, 22 august 2005 - ora 11:24
ECONOMIA AMERICANA TRECE TESTUL INFLATIEI (EL MUNDO)
Autorul Robert J. Samuleson, editorialist la Washington Post, scoate in evidenta "imunitatea" economiei americane in fata inflatiei care se mentine la nivele foarte scazute, noteaza ziarul El Mundo.
In general, nu ne intereseaza o stire decat daca este insotita de victime, de un scandal, o invazie sau o controversa. Este cazul uneia din stirile celei mai importante ale anului aceasta, anume, lipsa unei inflatii inalte a economiei americane. In ultimele 12 luni, indicele preturilor de consum /IPC/ a crescut cu doar 2,5 la suta din 1997 incoace, iar cresterile anuale au avut o medie de numai 2,4 la suta. Asa-numita inflatie esentiala - din care se elimina preturile volatile la alimente si energie - s-a comportat si mai bine. In 2004, inflatia esentiala a fost de numai 2 la suta, iar media anuala s-a cifrat la 1 la suta. S-ar putea ca importanta acestor statistici sa treaca neobservata.
A fost o vreme in care redresarea economica in al treilea sau al patrulea an genera o crestere a salariilor si a preturilor care sufoca expansiunea si ducea la recesiune. Intre 1969 si 1981, cresterea inflatiei /care a atins varful maxim de 13 la suta in 1979 si 1980/ a generat patru recesiuni. Cea mai grava, intre 1981-1982, a provocat o rata a somajului de pana la 10,8 la suta. Inflatia scazuta actuala este un semn al rezistentei economiei. O explicatie in acest sens ar fi dobanzile scazute pe termen scurt si o extindere a sectorului imobiliar. Inclusiv expertii au fost surprinsi de noua imunitate a economiei in fata inflatiei.
"In urma cu un an si jumatate, aproape toti analistii prognozau o crestere a inflatiei", potrivit lui Nariman Behravesh de la Global Insight. Unul din motivele pentru care preturile inalte la petrol nu au afectat economia este ca nu s-a inregistrat o crestere generalizata a salariilor si a preturilor. Exista multe teorii pentru a explica aceasta rezistenta majora a economiei in fata inflatiei: concurenta acerba, o mai mare productivitate, o globalizare mai mare si o piata a muncii mai "relaxata". Liniile aeriene ar putea fi tentate sa reflecte cresterea preturilor la combustibil in costuri mai mari ale biletelor, dar concurenta ar frustra astfel de tentative.
In primul trimestru al anului 2005, costul biletelor de avion a scazut cu 4,3 la suta in comparatie cu anul trecut, potrivit Ministerului Transporturilor. In mod similar, o mai mare productivitate /altfel spus, eficienta/ si concurenta mare a importurilor au redus preturile la multe produse manufacturiere. In iunie, noile preturi la autoturisme au fost cu 2,1 la suta mai mici decat in urma cu zece ani, iar la masinile de spalat cu doar 1,7 la suta mai mari.
In ce priveste o piata a muncii mai "relaxata", teoria este simpla. Daca exista mai multi clienti in cautare de locuri de munca, oferta si cererea mentin salariile scazute. In prezent totusi, rata somajului este de aproximativ 5 la suta, destul de joasa din punct de vedere istoric. Chiar si asa, companiile nu par sa creasca salariile pentru a-i atrage pe angajati. Anul trecut costurile mainii de lucru au crescut cu 3,2 la suta. Una din posibilele explicatii este ca exista mai multa relaxare pe piata muncii decat ceea ce sugereaza rata locurilor de munca.
Totusi, motivul principal al tinerii sub control a inflatiei se afla in alta parte: expectativele s-au schimbat. In anii `70 si la inceputului deceniul '80, spirala salarii-preturi a inceput sa se alimenteze pe sine insasi. In fata unor preturi mai mari, angajatii sperau ca le vor compensa prin salarii mai mari. Companiile veneau in intampinarea acestor dorinte, de teama sa nu-si piarda angajatii. Intre 1975 si 1981 costul mainii de lucru a crescut cu o medie de 9,45 la suta pe an.
Mostenirea principala a erei Greenspan in fruntea Rezervei Federale /mandatul sau se incheie la inceputul anului viitor/ este suprimarea acestei psihologii autodestructive. Procesul inflationist al anilor `70 a generat politici guvernamentale privind credite ieftine si bani facili, a caror intentie era de a reduce somajul. Schimbarea decisiva a politicii a avut loc la inceputul anilor `80, cand Paul Volcker, presedintele Rezervei de atunci a restrans creditele provocand o recesiune masiva. In 1983, inflatia scazuse la aproximativ 4 la suta.
Greenspan a sustinut acest progres impiedicand orice recrudescenta a inflatiei. Este mai usor sa controlezi inflatia - si sa stabilizezi economia - daca oamenii nu cred ca inflatia inalta este un lucru inevitabil si daca nu cresc preturile si salariile in mod automat. Nu este de mirare ca economia americana s-a descurcat mai bine in ultimii 20 de ani decat in cei 20 precedenti. Din 1982 incoace au avut loc doar doua recesiuni. Insa transformarea s-a produs atat de lent, incat majoritatea americanilor nici nu au bagat de seama. Este o stire extraordinar de importanta, chiar daca practic este ignorata, conchide analistul Robert J. Samuleson.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Mihaela Nicolaescu - El Mundo din 22 august/
Luni, 22 august 2005 - ora 10:24
POLONEZII S-AU RIDICAT PRIMII IMPOTRIVA BRUXELLES-ULUI (MONITOR)
Cu pancarda "De la Moscova la Bruxelles" i-a indemnat presedintele Vaclav Klaus pe cehi sa respinga Constitutia europeana. Euroscepticismul vestic este o forma de lupta pentru pastrarea suveranitatii nationale, motiv pentru care se poate afirma ca in Europa occidentala euroscepticul este echivalentul nationalistului. Mult mai diferit este insa euroscepticismul din cele mai multe tari-membre est-europene din UE, in primul rand, ca urmare a faptului ca cele mai multe dintre ele au facut parte, pana in 1989, din federatii, care - asemenea unor ulcioare crapate - s-au dezmembrat la prima bataie in usa venita din exterior.
Tranzitia unor tari precum Lituania, Letonia, Estonia, Slovenia sau Slovacia a fost tripla - de la ocuparea straina spre suveranitatea nationala, de la economia totalitara spre una de piata, si de la suveranitatea nationala spre aderarea la UE. In prima etapa, cand ele trebuiau sa se desprinda de metropolele Moscova si Belgrad, fortele externe - SUA si Europa de Vest - au alimentat politic si financiar nationalismul, chiar si sovinismul acestor popoare mici, care de abia reusesc sa adune cate 150 de ani statalitate in intreaga lor istorie. Ele au fost conduse de partide nationaliste, care au introdus reforme de piata sub lozinca de renastere a "economiei nationale", dar in acelasi timp au fost si eurofili fara nici un fel de rezerva. Trebuie totusi mentionat ca in aceste tari tranzitia economica a fost mai lina si s-a incheiat cu succes, astazi se poate spune ca locuitorii acestor state traiesc bine.
Intr-un recent reportaj din Letonia, corespondenta BBC la Riga, incantata de curatenia si linistea din capitala acestei tari, spunea: "De cand s-au desprins de Moscova, letonii au bani de cheltuit! Veniturile lor se apropie de cele din Europa de Vest. Rezultat direct: cosmetica si industria modei au atins apogeul!"
Cu doi ani inainte sa adere la UE, aceste tari ajunsesera sa cunoasca bunastarea, punand in dificultate tari mari si cu state vechi de plata in UE, precum Germania si Franta. "In scolile din Estonia, lucrul pe calculator incepe inca de la varsta de 8 ani. Pe fiecare banca exista un computer. Taxele de parcare se platesc prin intermediul telefonului mobil. In prime time-ul televiziunilor ruleaza programe educationale", scria un corespondent strain.
Impozitul pe profit pentru persoane fizice si companii a ramas fix, 26%, iar reinvestirea profitului este scrutita de impozit. In Slovenia numarul teatrelor si trupelor de balet a crescut in timpul tranzitiei. Polonia si Ungaria sunt pline de intreprinzatori tineri. "Cum sa valorificam aceasta energie? Cum sa scoatem profit din ea? O sa va spun eu: incetati sa-i mai invatati cum sa-si imbutelieze laptele! Sau cum sa-si armonizeze canalizarile ca sa fie la fel ca la noi!" - scria cu ceva timp in urma un editorialist de la cotidianul britanic "Times".
Acelasi tablou il avem si in Cehia. Venitul pe cap locuitor este in prezent de 62% din cel mediu pentru Europa si cel de al doilea ca marime din Europa de Est dupa Slovenia, aproape tot atat este si cel din Grecia si din Portugalia. Fermecatoarea capitala a Cehiei a devenit una dintre mandriile istorice ale UE. "Noua prosperitate se vede cel mai bine pe strazile din Praga. Aerul este curat, deoarece nimeni nu mai foloseste carbuni, totul a trecut pe gaz. Case vechi de 300 de ani sunt restaurate. Cei mai multi dintre oameni recunosc ca viata lor s-a imbunatatit semnificativ dupa 1989. Dar in ciuda faptului ca Bruxelles-ul a investit acolo miliarde de euro, foarte putini sunt cehii care considera ca motivul bunastarii lor se datoreaza UE", scria un alt comentator.
Lozinci batjocoritoare de tipul "De la Moscova la Bruxelles" au fost spuse de catre foarte multi politicieni din Europa Centrala si de Est. Se poate spune ca, pe viitor, euroscepticismul Estului va creste direct proportional cu acceptarea situatiei sale inegale. Tarile din aceasta zona sunt tratate de catre UE ca tari cu cetateni de mana a doua, comenteaza Monitor. "Concurenta este zdrobita incet, dar sistematic. Provinciile estice din UE nu vor fi lasate sa concureze liber cu cele din Vest. Reglementarile Bruxelles-ului sunt prelucrate astfel incat Cehia sa nu poate investi mai la vest de Germania de Est. Laptele polonez nu va putea sa concureze cu laptele de import german. Pentru a garanta acest fapt, Comisia Europeana a decretat ca numai 38 de laptarii din Polonia ar corespunde cerintelor sale. Granita de est cu Ucraina si Belarus va fi inchisa ermetic, prin asta mii de familii poloneze care traiesc in regiunile din apropierea granitelor vor fi distruse", scria editorialistul de la "Times", in incercarea de a explica acest fenomen.
Acolo unde tranzitia merge mana in mana cu privatizarea criminala si coruptia, euroscepticismul este puternic. Un exemplu in acest sens este Polonia - prima tara care a protestat impotriva politicilor UE. Conditiile ilegale de aderare au dus la aparitia pe scena politica a unui partid mic taranesc, numit "Autoapararea", fondat in 1992, partid care, in 2000, atragea deja circa 2-3% din sufragiile cetatenilor. In prezent, acest partid are patru reprezentanti in Parlamentul European. Partidul lupta pentru o agricultura sprijinita de stat si pentru un ajutor financiar puternic din partea statului prin investitii in sfera sanatatii si a invatamantului.
Dar in Europa de Est exista un nume care, de 10 ani, este simbolul euroscepticismului - presedintele ceh Vaclav Klaus. El este singurul politician est-european care nu se teme sa declare in fata mediilor internationale: "Bruxelles-ul doreste sa minimalizeze singura organizatie umana care s-a dezvoltat si si-a demonstrat eficienta: statul national". Cu toate ca spune despre sine ca este un eurorealist, Klaus este considerat ca fiind cel mai mare eurosceptic din intreaga Europa, poate si pentru ca insista mereu asupra faptului ca democratia poate exista numai in conditiile unui stat national. Inca din iunie 2000, cu ocazia unei reuniuni politice, Klaus a expus urmatoarea conceptie: "Integrarea la UE nu are alternativa, dar ea aduce un risc: pierderea identitatii nationale. Noi nu dorim sa devenim eurocehi, eurofrancezi, eurogermani, euroitalieni. Vrem sa intram in aceasta comunitate ca francezi, cehi, germani si italieni. Ca cetateni suverani ai Cehiei, vrem sa ne aparam propriile interese si traditii, prosperitatea noastra. Cehii nu au un simt suficient de puternic al identitatii lor nationale si din aceasta cauza se subevalueaza, si sunt gata sa serveasca orice aliat mai puternic".
ROMPRES/Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Monitor din 17 august/
Marti, 23 august 2005 - ora 11:41
CHINA SE TEME DE O EXPLOZIE SOCIALA DIN CAUZA DECALAJELOR (EL MUNDO, ABC)
Dezechilibrele tot mai mari intre orase si mediul rural au generat 74.000 de revolte anul trecut. Guvernul chinez recunoaste pentru prima data riscurile grave pe care le presupun decalajele dintre venituri in randul populatiei, subliniaza ziarele El Mundo si ABC.
Cererile de democratie sau libertate deja nu mai ameninta regimul comunist chinez, ci decalajele sociale generate de cresterea economica a tarii, mai ales cele foarte pronuntate dintre orasele de pe tarmul estic si zona rurala din centrul tarii. Situatia este atat de periculoasa incat guvernul chinez a recunoscut pentru prima data ca, daca nu vor fi luate masuri, aceste decalaje economice vor accentua instabilitatea sociala peste cativa ani. Intr-un articol publicat de ziarul oficial China Daily, care citeaza un raport al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, au fost clasificate riscurile unei posibile fracturi sociale in patru culori: albastru, verde, galben si rosu.
"Decalajul intre venituri se situeaza acum in zona galbena, dar vom intra in curand in alerta rosie dupa 2010 daca nu vor fi gasite solutii eficiente", avertizeaza studiul, care admite ca "exista putine motive pentru a fi optimisti la ora rezolvarii bresei dintre salariile urbane si cele rurale". Este prima data cand regimul comunist recunoaste atat de deschis iminenta gravitate a unuia din riscurile cele mai vizibile ale drumului sau spre democratie. Desi decalajul social a crescut progresiv de cand China a demarat procesul de reforme, in anii `80, numai in ultimii doi ani - de cand Hu Jintao a preluat carma tarii - au devenit mai evidente aceste diferente.
Pentru a corobora aceste concluzii, studiul ataseaza o serie de date extrem de compromitatoare pentru guvernul chinez. Tara care a pretins sa edifice "statul cel mai egalitar din lume" vede azi cum venitul per capita in mediul urban a ajuns la 1.234 de dolari, in timp ce in mediul rural este de numai 355 de dolari. Acest scenariu a generat o nemultumire sociala care a provocat manifestatii constante, revolte urbane si proteste in intreaga tara. Un mare numar dintre ele au fost contracarate prin interventia hotarata a politiei, arestari, numerosi raniti si in unele cazuri chiar morti.
Potrivit ministrului securitatii publice, Zhou Yongkang, in 2004 au avut loc 74.000 de manifestatii, cu 14.000 mai mult decat in 2003. Ceea ce inseamna ca la fiecare sapte minute a izbucnit o revolta organizata in RP Chineza. Iar aceasta, in conditiile in care regimul autorizeaza doar manifestatiile care ii convin - asemeni celei care in primavara a mobilizat zeci de mii de studenti infocati impotriva Japoniei.
Veniturile urbane au crescut anul acesta cu aproximativ 9 la suta, depasind suma de 10.000 de yuani /1.008 dolari/, in timp ce veniturile in zona rurala au crescut cu numai 4 la suta fata de anul 2004, cifrandu-se in jurul a 2.936 de yuani /300 de dolari/. Din acest motiv, dezechilbrul in mediul rural se apropie de alerta rosie, reflectat anul acesta prin zecile de miscari de protest si de ciocniri cu politia.
Altercatiile cele mai grave au avut loc in provincia Hebei, unde sase persoane si-au pierdut viata si alte 48 au fost ranite intr-o lupta pentru pamant care a avut loc la Shengyou. Din aprilie anul acesta, locuitorii acestei zone se opun ca o companie de stat sa le exproprieze terenurile agricole pentru a construi o centrala electrica. Drept masura de presiune, fermierii au ocupat terenurile cumparate de companie, unde si-au montat o tabara care a fost asaltata de atacatori angajati de propria companie stat. Abuzurile de putere au inflorit la 29 iunie la Chizhou, in provincia Anhui. In aceasta zi mii de persoane au incercat sa asalteze comisariatul politiei dupa un accident de trafic in care un biciclist a fost lovit de patru ocupanti ai unei masini. Ceea ce a infuriat la culme multimea a fost faptul ca in masina calatorea un membru al filialei locale a PC Chinez.
Potrivit unui raport intitulat "Bazele economice ale instabilitatii sociale in China", elaborat de Universitatea George Washington, protestele "deriva in principal din nemultumirea generata de impactul reformelor economice. Dar si de coruptia guvernamentala si patronala". Mai concret, nemultumirile izbucnesc ca o reactie la conditiile de munca mizere, coruptia endemica, exproprierile ilegale ale pamantului, accidentele mortale de munca - numai in mine mor 7.000 de oameni anual - si fata de tratamente inechitabile. Sunt tot atatea motive pentru ca paturile sociale defavorizate sa inceapa sa iasa in strada si sa protesteze impotriva abuzurilor sistemului.
Pentru a evita astfel de evenimente, Beijingul a infiintat un corp antiproteste de elita, cu un efectiv de 500 de politisti, care va fi desfasurat in 36 de orase. Prima unitate a inceput sa patruleze deja prin Zhengzhou, capitala agitatei provincii Henan. In pofida nemultumirii sociale, rezultat al injustitiilor provocate de o dezvoltare cautata cu orice pret, guvernul chinez se mentine fidel agendei sale: crestere rapida si stabilitate sociala. Iar in caz de revolta, trupe de elita.
ROMPRES /Traducere si adaptare de Mihaela Nicolaescu - El Mundo, ABC din 23 august/
Miercuri, 24 august 2005 - ora 17:49
IN CONDITII DE DECLIN ECONOMIC, EUROPENII MANIFESTA UN "PESIMISM SANATOS" (NEZAVISIMAIA GAZETA)
Indicii economici sunt cei care contribuie in mare masura la pesimismul ce ii copleseste din ce in ce mai mult pe locuitorii Uniunii Europene /UE/, noteaza cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.
Nu numai calamitatile naturale - inundatiile si incendiile - umbresc sfarsitul acestei veri in Europa. Revenind din concedii, europenii se confrunta acasa cu "proza vietii". In multe tari aceasta "proza a vietii" se rezuma la instabilitatea politica, la somajul in masa si la schimbarile din domeniul economic si cel social, schimbari cu urmari imprevizibile.
Deocamdata, liderii UE au "inghetat" problema privind confirmarea Constitutiei Europene. Insa, in problemele care nelinistesc cu adevarat milioanele de cetateni europeni, pentru guvernele tarilor din UE nu poate exista nici un moment de respiro. Potrivit ultimelor studii, problema privind pastrarea sau pierderea locului de munca nu iese din mintea unui numar impresionant de europeni - 46 la suta din populatia UE. Drept urmare, pe locul doi al problemelor care ii ingrijoreaza pe europeni se afla situatia economica - 27 la suta, in conditiile in care somajul pur si simplu sufoca atat tarile "batrane" ale comunitatii, cat si cele "tinere". In Germania, Franta, Spania si Grecia in somaj se afla circa 10 la suta din populatia acestor tari. Mai mult decat atat, in Germania, care numara astazi 5 milioane de someri si unde in data de 18 septembrie urmeaza sa aiba loc alegeri, mai mult de o patrime dintre alegatori au primit cel putin o data in viata lor o instiintare de demitere. In total, in aceasta tara un nou loc de munca sunt nevoiti sa-si caute peste 7 milioane de persoane. Dar, grijile germanilor ar putea parea prea putin grave cetatenilor din tarile noi membre ale UE, in conditiile in care situatia de acolo este si mai dramatica. De exemplu, in Slovacia nivelul somajului este de 15,4 la suta, iar in Polonia - de 17,6 la suta.
Caderi spectaculoase se inregistreaza si in veniturile locuitorilor din tarile UE. Potrivit Eurostat, in tarile europene bogate, salariul mediu este de 1200 de euro pe luna, in timp ce in tarile est-europene membre ale UE se inregistreaza un salariu mediu de doar 100-200 de euro pe luna. In Luxemburg, salariul minim este de 1467 de euro pe luna, in timp ce lituanienii sunt nevoiti sa se descurce cu 116 euro.
Continuand sa fie considerata principala "locomotiva" economica a UE, Germania a pierdut, totusi, din viteza. Acest lucru este demonstrat si de datele cu privire la deficitul bugetar al aceste tari, date publicitatii in data de 23 august. Acest deficit este de 3,6 la suta, depasind din nou nivelul de 3 procente stabilit de legislatia UE. In medie, 43 la suta dintre cetatenii UE sunt convinsi ca, in plan economic, situatia nu face decat sa se inrautateasca si doar 18 la suta spera la pasi pozitivi in economia tarilor lor.
Judecand dupa studiile ultimilor ani, doar putin peste jumatate dintre europeni sunt multumiti de starea de lucruri din UE. Intre timp, in anii '80 satisfacuti se declarau doua treimi dintre locuitorii UE. In opinia lui Dominique Reyni�, profesor la Institutul de Studii Politice de la Paris, in pofida unei asemenea cresteri a euroscepticismului, se poate vorbi in acelasi timp si despre cresterea asteptarilor din partea Europei unite, deoarece este constientizat faptul ca, de una singura, nici una dintre tari nu poate depasi problemele cauzate de globalizare. De altfel, cu toata aceasta atitudine critica, mai exista sperante in posibilitatile UE. De exemplu, sondajul de opinie desfasurat de agentia "Eurobarometru" in 25 de tari ale UE, la cererea Comisiei Europene /organismul executiv al UE/, a numarat 35 la suta de optimisti, carora li se opun doar 13 la suta de eurosceptici. Este adevarat, totusi, ca fiecare al doilea participant la sondaj - 50 la suta - in general nu asteapta nici un fel de schimbare de la viata, noteaza in final cotidianul rus.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Adriana Matcovschi - Nezavisimaia Gazeta din 24 august/
Miercuri, 24 august 2005 - ora 13:17
INTERVENTIA STATULUI, O PIEDICA IN CALEA DEZVOLTARII PORTURILOR DIN BALCANI (KAPITAL)
Porturile joaca un rol important in economia Balcanilor. Asezate in peninsula, statele balcanice au porturi cu o importanta nationala care asigura iesirea la sase mari - Adriatica, Ionica, Egee, Neagra, Marmara si Mediterana, precum si multe porturi pe Dunare. Acest fapt le asigura o pozitie buna in transportul european maritim si fluvial. Cu toate acestea, oamenii de afaceri straini nu se inghesuie sa investeasca in astfel de instalatii, scrie cotidianul bulgar Kapital, in editia sa din 23 august.
Motivul? "In marea lor majoritate, porturile sunt blocate de vase greoaie pe care scrie mare STAT", care pe de-o parte blocheaza initiativele investitorilor, iar pe de alta parte nu asigura o infrastructura corespunzatoare, comenteaza sursa citata. Pentru tarile din fosta Iugoslavie o piedica in calea privatizarii operatorilor portuari si a serviciilor pe care le ofera acestia o reprezinta asa-numita "proprietate publica", ramasita a conducerii liderului comunist Tito si care da muncitorilor drept de control asupra activitatilor si folosirii investitiilor.
Din anul 2000 si pana in prezent, Grecia a inregistrat un progres vizibil prin organizarea unor licitatii publice in privinta porturilor Salonic (2001) si Pireu (2003). In prezent, actiunile ambelor porturi se tranzactioneaza la Bursa de Valori din Atena. Actiunile operatorului de la Pireus Port Authority SA se afla in proportie de 74,5% se afla in proprietatea statului grec, iar 25,5% se tranzactioneaza la Bursa de Valori. Asemanatoare este si situatia proprietatii asupra portului Salonic - 74,27% din actiuni apartin statului, iar 25,73% se afla in proprietate privata.
O alta tara care a realizat prima sa licitatie publica in acest domeniu este Slovenia. Cu toate acestea, operatorul portuar Luka Koper continua sa aiba capital majoritar de stat (51%). Koper este portul cel mai mare al Sloveniei, de pe tarmul nordic al Marii Adriatice, singurul concurent pe masura fiind doar portul italian Triest. In acest sens, cumpararea unuia dintre terminalele portului italian Triest de catre Luka Koper in 2003 a fost o afacere inteligenta.
La randul sau, Romania a desprins terminalul petrolier de cel mai mare port maritim, Constanta, si in anul 1998 a realizat prima sa licitatie publica, prin scoaterea la licitatie a 30,38% din operatorul Oil Terminal SA Constanta, care are sapte locuri de ancorare in port. Restul de 69,62% se afla in proprietatea Ministerului Economiei si Comertului. Romania poseda si 26 de porturi fluviale de a lungul Dunarii, dar inca nu exista o strategie de privatizare a lor. Spre deosebire de situatia din Romania, porturile fluviale din Slovenia fac obiectul actiunilor de privatizare, dar din pacate succesul obtinut este minim, precizeaza cotidianul bulgar.
In celelalte tari balcanice, porturile mai au un drum lung de strabatut pana la a fi cotate la Bursa de Valori sau de a intra in atentia investitorilor particulari. Concesionarea este modelul cel mai des intalnit care are drept rezultat indepartarea temporara a statului. Saptamana trecuta, de exemplu, s-a aflat ca operatorul din Singapore ofera 755 de milioane de dolari in schimbul concesionarii portului turc Mersin pentru o perioada de 36 de ani.
Croatia are doua porturi nationale de marfa, Rieka si Ploce, trei de transporturi calatori, Split, Zadar si Dubrovnik, si 19 porturi de importanta locala. Autoritatile portuare au dreptul sa ofere servicii in domeniu prin concesionare la termen, dar perioada de concesionare nu trebuie sa depaseasca 12 ani, concesionarile de peste 12 ani avand nevoie de o aprobare speciala din partea guvernului. Prin imbunatatirea infrastructurii rutiere se asteapta sa creasca atractia si concurenta porturilor croate pentru investitorii particulari.
Singurul port important din Serbia si Muntenegru este Bar, situat pe tarmul adriatic, al carui proprietar majoritar este tot statul. In Albania porturile sunt proprietatea Ministerului Economiei, dar operatorii portuari, care sunt organizati in societati cu raspundere limitata, se afla in subordinea Ministerului Transportului si Comunicatiilor. Operatorii au dreptul sa-si stabileasca singuri taxele pe care le colecteaza, precum si investitiile pe care doresc sa le faca, dar acestea trebuie aprobate in prealabil de catre Ministerul transporturilor. Portul Duras urmeaza sa fie privatizat, mentioneaza Kapital.
Pentru porturile din Bulgaria este valabila lozinca: "multe proiecte, putine rezultate". Exista cinci porturi destinate transportului public national - Varna, Burgas, Ruse, Lom si Vidin. Toate sunt proprietate publica de stat, iar tendinta adoptata de guvernele bulgare a fost de a le diviza in terminale si de a le da in concesiune unor companii particulare, in general pentru 35 de ani. Pana in prezent, au fost deschise proceduri pentru 16 terminale, dar nici una dintre ele nu a fost finalizata, deoarece procesul a inceput in urma cu cateva luni. Interesul fata de porturile bulgare este destul de ridicat, deoarece - conform statisticilor - prin aceste cai se deruleaza 65 % din exporturi si 77% din importurile bulgaresti.
Singurul terminal pentru care s-a semnat un contract este "Lesport" din Varna. Concesionar este societatea locala "BM port", dar unul dintre candidatii care au participat la licitatie si a fost respins a depus o plangere in legatura cu corectitudinea licitatiei si, pana la solutionarea litigiului, derularea contractului este blocata.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Kapital din 23 august/
Joi, 25 august 2005 - ora 15:22
COCA COLA SE RETRAGE DIN SCOLILE POLONEZE (GAZETA WYBORCZA)
Coca Cola retrage din scolile elementare poloneze bauturile acidulate indulcite cu zahar, cu toate ca nu a facut nimeni presiuni asupra firmei. Concernul s-a speriat in SUA de citatiile la tribunal, scrie cotidianul polonez Gazeta Wyborcza.
Matthias Tschoep, de la Universitatea din Cincinnati, a publicat la sfarsitul lui iulie rezultatele cercetarilor echipei sale de specialisti. Ei au verificat care este influenta consumului de bauturi acidulate dulci asupra greutatii oamenilor. Au comparat greutatea unor persoane care consuma acelasi gen de hrana, cu diferenta ca unele beau apa, iar altele bauturi acidulate dulci. In concluzii a scris ca cei care consuma bauturi dulci se ingrasa cu 11% mai repede.
Asociatia producatorilor de bauturi acidulate, care cuprinde 20 dintre cele mai mari firme, printre care Coca Cola, PepsiCo, Cadbury Schweppes, a numit aceste cercetari speculatii. Pe neasteptate insa, la 16 august, ea a hotarat din proprie initiativa sa reduca vanzarea produselor sale prin intermediul automatelor existente in scoli.
"Toti au la fel de multa responsabilitate in lupta impotriva surplusului de kilograme la copii. Inclusiv producatorii" - a spus Susan K. Neely, presedinta asociatiei.
Organizatia pediatrilor americani a facut apel in vederea retragerii automatelor din scoli. Universitatea din Carolina de Nord a efectuat si ea cercetari care au confirmat legatura dintre consumul bauturilor acidulate cu zahar si cresterea greutatii. Producatorii s-au temut de actiunile ulterioare ale adversarilor lor si de citatiile la tribunal. De aceea au dat inapoi. In scolile elementare vor putea fi cumparate numai apa si sucuri de fructe 100%. In licee si universitati, automatele vor putea contine 50% bauturi acidulate. Recomandarea priveste toate statele, cu exceptia Californiei si Texasului, care au introdus interdictii mai devreme. Scolile nu au aratat un interes deosebit fata de interdictii. Ele primeau cateva zeci de mii de dolari anual pentru amplasarea automatelor.
Sucursala poloneza Coca Cola a hotarat sa retraga de la vanzarea in scoli, incepand cu 1 septembrie, bauturile acidulate cu zahar. Spre deosebire de SUA, nimeni nu i-a silit aici pe producatori sa procedeze asa. "Suntem constienti de faptul ca e posibil ca micutii elevi sa nu discearna total intre ce e bine si ce e rau pentru ei. Fara a putea fi controlati de parinti, ei ar putea bea la scoala prea multe asemenea bauturi" - spune Iwona Sarachman de la Coca Cola. O modificare asemanatoare a sortimentelor se preconizeaza de asemenea in licee.
"Problema nu este numai zaharul. Bauturile de tipul cola contin si acid ortofosforic. Consumat in exces, el tulbura echilibrul dintre fosfor si calciu in organism" - spune prof. Nina Barylko-Piekielna de la Catedra de Biologia Alimentatiei a Scolii Superioare de Economie Rurala din Varsovia.
Lupta cu obezitatea nu poate fi redusa numai la zahar. "Trebuie sa fim atenti si la consumul sporit de sare si grasimi. Sunt absolut necesare activitatea fizica si schimbarea obisnuintelor de alimentatie" - spune Lucjan Szponar, adjunctul directorului pe probleme de siguranta alimentatiei de la Institutul de Alimente si Alimentatie.
Impreuna cu autoritatile locale, institutul va derula in septembrie in regiunea Mazowsze, un program educativ menit sa sensibilizeze conducerile scolilor in domeniul alimentatiei copiilor si tinerilor. "Vrem sa determinam si parintii si chiar elevii sa constinetizeze aceste lucruri" - spune Szponar.
Si Comisia Europeana a inceput lupta cu caloriile. Din cercetarile pe care se bazeaza rezulta ca aprox. 36% dintre adolescentii europeni au probleme legate de greutate. In ianuarie, Comisia le-a acordat un an producatorilor alimentatiei de tipul junk food pentru a-si schimba strategia de marketing. Comisarul pe probleme de sanatate, Markos Kyprianou, a facut un apel la limitarea directionarii reclamelor la dulciuri, chipsuri sau cartofi prajiti spre copii si tineri. El a anuntat ca daca producatorii nu se vor conforma, Comisia va pregati o directiva corespunzatoare.
ROMPRES (Traducere si adaptare de Sabra Daici - Gazeta Wyborcza din 24 august)
Joi, 25 august 2005 - ora 15:20
VA PIERDE, OARE, POLONIA BANII DE LA UE? (GAZETA WYBORCZA)
Numai o interventie la comisarul pe probleme de extindere poate salva Polonia de la pierderea a 15 milioane de euro. Nu se stie insa daca ministrul infrastructurii se va decide sa intervina. Mai rau, se dovedeste acum ca sunt in pericol si alte cateva proiecte finantate de PHARE. Va returna oare Polonia catre casa UE zeci de milioane de euro? - se intreaba cotidianul polonez Gazeta Wyborcza in editia sa din 24 august.
Comisia Europeana a alocat acum cinci ani 15 milioane de euro destinate construiri unei sosele catre aeroportul Pyrzowice (Silezia). Polonia a incalcat toate termenele de realizare a proiectului. De la pierderea banilor o poate salva doar o interventie politica. Ministrul infrastructurii, Krzysztof Opawski, ar trebui sa le solicite reprezentantilor Comisiei Europene un "tratament privilegiat". "Singura persoana care poate lua aceasta decizie este comisarul pe probleme de extindere Olli Rehn" - spune Aleksandra Wasilewska-Tietz, subsecretar de stat la Comitetul pentru Intergrare Europeana, persoana responsabila cu coordonarea ajutorului UE. Comisarul finlandez Rehn pare a fi insa o persoana foarte severa, care respecta cu strictete regulile.
Cum s-a ajuns la cel mai mare esec financiar legat de UE din istoria Poloniei? Primii doi ani au fost pierduti, deoarece Directia Generala a Drumurilor Nationale si Autostrazilor (DGDNA) nu a reusit sa obtina autorizatia de constructie, blocata de locuitorii din Mierzecice. Conducerea locala a acestei micute comune nu a vrut sa-i enerveze si nu a corectat planul de gospodarire a spatiului. "S-a dovedit ca dreptul de detinere a unei propietati de 100 de metri de teren este mai important decat o sosea pe care sa circule zilnic cateva mii de autoturisme" - declara mirat Jacek Strumpf, directorul departamentului de comunicatii si transport din prefectura Sileziei. Intarzierea a fost atat de mare, incat autoritatile de la Bruxelles au fost de acord in mod exceptional sa imparta proiectul in doua etape. Prima - nodul rutier si 2 km de drum - trebuia finantata cu euro de la UE. A doua (10 km de drum) ramanea in seama finantelor poloneze, cu conditia ca investitia sa fie incheiata in 2005.
DGDNA nu s-a prea grabit. Abia in aprilie 2004 a anuntat licitatia pentru construirea celor 10 kilometri lipsa. A castigat firma Budimex. In acel moment, situatia a scapat de sub control. Alegerea a fost contestata de alte doua firme. Echipa de auditori din partea Oficiului Comenzilor Publice le-a dat dreptate acestora. DGDNA a considerat ca in astfel de conditii nu poate fi ales un executant si a anulat licitatia. Era deja decembrie 2004.
Cu aceasta hotarare nu au fost de acord alte doua firme. Chestiunea a ajuns la tribunal, care a decis in favoarea DGDNA. "Am scapat cu fata curata, insa am pierdut alte cinci luni" - marturiseste Marian Sobula, vicedirector al departamentului din Katowice al Directiei. Abia acum incearca DGDNA, cu acordul Oficiului Comenzilor Publice, sa "pescuiasca" un executant pe calea negocierilor, nu prin licitatie. "Cred ca in acest an o firma va intra pe santier. Mai cred ca si Comisia Europeana va fi de acord cu prelungirea termenului de executie" - spune Sobula.
"Sansele sunt minime" - apreciaza insa Aleksandra Wasilewska-Tietz de la Comitetul pentru Integrare Europeana. La final inca o veste proasta pentru Polonia. Comitetul pentru Intergrare Europeana avertizeaza ca, din cauze asemanatoare, mai sunt in pericol alte cateva proiecte finantate de la bugetul UE: construirea unui sistem de protectie la granitele maritime ale Poloniei (proiect "realizat" de politia de frontiera, cu riscul returnarii a 12,5 milioane de euro), construirea unei sosele de centura in dreptul localitatii Kamienna Gora (voievodatul Dolnoslaskie) in valoare de 2,3 milioane euro, dezvoltarea drumului Zakopane - Chocholow (valoarea proiectului - 3,8 milioane de euro). Prin urmare, e posibil sa se stranga cateva zeci de milioane de returnat catre UE, conchide cotidianul polonez.
ROMPRES (Traducere si adaptare de Sabra Daici - Gazeta Wyborcza din 24 august)
Joi, 25 august 2005 - ora 11:59
IN RAPORTUL SAU PRIVIND BULGARIA, FMI INDEAMNA AUTORITATILE DE LA SOFIA LA O MAI MARE TRANSPARENTA FISCALA (MONITOR)
Un raport distrugator despre Bulgaria a fost dat publicitatii la 19 august de catre Fondul Monetar International (FMI). In raportul privind transparenta fiscala, expertii FMI recomanda autoritatilor de la Sofia sa instituie un control mai bun asupra bugetului, sa dea dovada de o mai mare transparenta fiscala si sa lupte mai ferm impotriva coruptiei, scrie Monitor in editia sa din 24 august.
Au fost introduse masuri legislative semnificative intr-un numar de domenii relevante codului de transparenta fiscala, majoritatea acestor legi avand legatura cu cerintele de aderare la Uniunea Europeana, se arata in raport. O parte dintre aceste legi sunt foarte bine conturate, in timp ce alte articole legislative reprezinta doar pasi folositori in vederea atingerii unei mai bune transparente. "Va conta insa modul in care aceste legi vor fi puse in aplicare, date fiind vechile probleme privind coruptia cu care se confrunta Bulgaria. Ramane de vazut, de exemplu, cu cata eficienta va fi pusa in aplicare legea privind declararea averilor pentru functionarii publici dat fiind ca o masura similara existenta aentru oficialii Adunarii Nationale (Parlamentul), introdusa cu cativa ani in urma, a fost doar partial respectata", se arata in raportul FMI.
Din raportul FMI a reiesit foarte clar ca executivul bulgar continua sa re-aloce fara nici un fel de control bani dintr-o sfera sociala intr-alta, in pofida faptului ca bugetul pentru anul in curs a fost votat de catre parlament si a fost facut public, comenteaza Monitor. Conform datelor prezentate in raport, aprobat de conducerea FMI, guvernul bulgar are prostul obicei de a transfera resurse, dupa bunul sau plac, fara stiinta si aprobarea parlamentului. Parlamentarii bulgari nu dispun de informatii detaliate despre modul de executare a bugetului, deoarece asemenea date le sunt prezentate o data pe an, se arata in analiza FMI. Inca de la vizita sa anterioara la Sofia, seful misiunii FMI pentru Bulgaria, Hans Flickenschild, avertizase ca orice cheltuieli suplimentare trebuie aprobate de Parlament.
Printre punctele pozitive mentionate in raport este faptul ca autoritatile bulgare au redus subventiile pentru companiile de stat, mai ales pentru cele din domeniul transportului. Totusi, noteaza raportul, efectul acestei masuri nu este pozitiv, deoarece in acest mod s-a produs un deficit foarte mare, o consecinta a lipsei de reforme din sectorul transporturilor. Companii de genul Cailor Ferate Bulgare continua sa execute in principal functii sociale, apreciaza autorii raportului FMI.
Totodata, expertii de la Washington au ridicat din nou problema cheltuielilor. Conform legislatiei in vigoare, in cazul in care se inregistreaza un exces bugetar, acesta poate fi cheltuit la propunerea ministrului de finante, dar numai dupa aprobarea guvernului. Expertii FMI insista pentru refacerea de urgenta a legii privind redistribuirea bugetului de stat, urmand sa se stipuleze ca excesul bugetar sa poata fi cheltuit numai dupa un vot in Parlament.
Coruptia ramane totusi problema principala, apreciaza autorii raportului. Cu toate ca au fost adoptate coduri etice in cadrul vamilor si agentiilor ce colecteaza taxele si impozitele, intre anii 2003 si 2004, coruptia aproape ca si-a pastrat nivelul pe care il avea, se arata in raport.
Raportul FMI a fost dat publicitatii cu putin timp inainte unei vizite-fulger la Sofia a sefului misiunii FMI pentru Bulgaria, ce urmeaza sa soseasca la inceputul saptamanii viitoare, anunta cotidianul bulgar.
ROMPRES/Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Monitor din 24 august/
Vineri, 26 august 2005 - ora 12:23
FERMIERII BRITANICI PRIND RADACINI IN ESTONIA (THE INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE)
In urma cu cativa ani, intr-o perioada in care agricultura britanica era pe punctul de a intra in cadere libera din punct de vedere economic, Ken Noble, un fermier englez dintr-o bucata, a vazut sansa unui nou inceput, la 1.750 de km de tara sa. A cumparat teren in Estonia, a adus tractoare John Deere din Anglia, si a inceput sa-si construiasca o noua viata si un imperiu financiar departe de "obositele" campuri natale, comenteaza publicatia The International Herald Tribune din 26 august.
"Toate acestea, de aici si pana la padure, ne apartin", spune cu mandrie Noble, in varsta de 61 de an, din mijlocul unui camp verde de grau, din apropierea orasului Tartu din sudul Estoniei.
Noble a cumparat aceste terenuri in 1997 si se numara printre primii fermieri occidentali care au cautat noi oportunitati in estul continentului, in fostele tari comuniste si care astazi formeaza frontiera de est a Uniunii Europene (UE).
Prezenta lor este totodata masura conditiilor dure din sectorul agricol britanic, zguduit de boala vacii nebune si de o precipitata scadere a preturilor la alimente. Dar in acelasi timp reflecta adancirea unificarii Europei, in conditiile in care frontierele dispar, iar tarile est-europene se integreaza, rand pe rand, in Uniunea Europeana. Iar agricultorii nu sunt primii intreprinzatori occidentali care au mers in Est pentru a-si spori profiturile pe ruinele fostei URSS.
Trebuie de asemenea spus ca migrarea lor marcheaza un punct de turnura: faptul ca detin terenuri acolo, expunerea la frig si ploi reprezinta angajamente profunde fata de "lumea noua", la fel cum abandonarea fermelor lor din tarile natale reprezinta un adio spus "lumii vechi".
"Am crezut ca pe agricultori ii asteapta vremuri grele si ca trebuie sa facem ceva, altceva", spune acum Clifton Lampard, fermier din Leicestershire care, in 2002, a cumparat o ferma de lapte aflata in faliment, din apropiere de Turi, la o ora de Tallinn, capitala Estoniei.
Dupa un an, a mai cumparat doua ferme estoniene impreuna cu un grup de investitori norvegieni si englezi, iar azi, alaturi de sotie, ii ajuta sa le conduca, pe langa ferma pe care o au inchiriata in Anglia.
Cand au venit in "lumea noua", noii veniti au descoperit ca, daca se incumeta sa curete terenurile abandonate dupa caderea comunismului si le vor lucra, guvernul le promitea ca le vor vinde lor pe nimic. Terenurile erau atat de multe si ieftine incat multi straini nici nu pot estima exact cat anume detin in proprietate. Pentru ei, a fost un contrast placut in comparatie cu terenurile agricole ingramadite si scumpe din Marea Britanie.
"Am vandut teren agricol in Scotia pentru suma de 2000 de lire sterline per acru si am cumparat in Estonia, cu 25 de lire sterline per acru", marturiseste Neil Godsman, din Aberdeenshire, si care astazi este proprietarul unei laptarii si a unei ferme de cereale in Estonia.
Pe langa terenurile ieftine, investitorii straini au putut angaja si forta de munca foarte ieftina. Solul era poate de o calitate inferioara decat cel de acasa, nefiind bine intretinut, dar din momentul in care strainii au venit cu echipamente moderne si au introdus noi practici de munca, costurile de productie au scazut la jumatate pentru acestia, iar productia este din ce in ce mai buna.
Vivi Norma, in varsta de 55 de ani, si alte doua femei care lucreaza la ferma lui Lampard de langa Turi, mulge 100 de vaci pe ora comparativ cu 12, cat reusea in perioada sovietica, iar Lampard recunoaste ca ferma din Anglia nu este la fel de profitabila.
La sfarsitul anilor `90, cand Estonia a devenit candidat la UE, fermele locale au inceput sa atraga fonduri europene substantiale in cadrul programelor de preaderare. Situatie anticipata de straini, care au exploatat avantajale imediat dupa ce Estonia si-a castigat independenta, in 1991.
Subventiile alocate au acoperit aproape doua treimi din noile echipamente agricole, in plus, fermierii au primit bani suplimentari pentru pamantul arabil. Totodata, perspectiva aderarii a dus la conturarea unei societati democratice tot mai stabile, in curs de dezvoltare, la o crestere a preturilor la terenuri si la largirea pietei de consum.
Un alt boom in sectorul agricol a avut loc cand au fost ridicate restrictii anterioare impuse investitorilor straini, prin care acestia erau obligati sa colaboreze cu un partener local in cadrul unei afaceri de tip joint-venture. Cu noi fonduri, investitorii straini au inceput sa revitalizeze intregul sector si chiar economia, somajul scazand de la 115.000 in 1992, la 32.000, in 2000.
In ciuda avantajelor oferite de aceste democratii tinere, viata nu a fost totdeauna usoara pentru acest gen de intreprinzatori, majoritatea din Occident. Noble a avut noroc de patru recolte bune, dar a rupt parteneriatul cu investitorul local. Apoi, au urmat trei recolte la rand distruse de ploi, iar pierderile suferite au fost imense.
De asemenea, forta de munca estoniana s-a dovedit a fi o alta provocare pentru fermierii straini. Ieftina, dar greu de motivat si usor de ofensat, agricultorii locali erau obisnuiti cu viata precapitalista, usoara si fara responsabilitati, cum o descrie Lampard. De pilda, acesta povesteste ca a avut nevoie de cateva saptamani pentru a-i convinge pe unii dintre angajatii sai sa nu-i ucida cele mai bune vaci (cu o lovitura de ciocan in cap) atunci cand li se facea foame. Cand le-a interzis sa mai vina la laptarie, a fost criticat dur in presa locala. Iar conflictele cu localnicii - cu oficialii locali sau medicii veterinari - nu s-au oprit aici.
Transformarea a fost o adevarata lupta pentru angajati, carora noile practici li se pareau o corvoada.
"Marea sansa a venit din partea tehnologiei. Nu a fost usor de adaptat de la inceput, pentru ca aici totul se facea diferit", marturiseste Volodja Ivanov, in varsta de 48 de ani, sofer pe tractor la ferma lui Noble.
In octombrie anul trecut, Noble s-a decis sa vanda ferma unui investitor scotian, ramanand aici insa ca director. Noul sau sef face parte din al doilea val de investitori care, in pofida problemelor cu care s-a confruntat primul val, cred insa in profitabilitatea Estului.
OMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - The International Herald Tribune din 25 august/
Alte articole din aceeasi categorie
Articolul apare in urmatoarele categorii:
Produse recomandate