Sursa datelor
Lucrari statistice elaborate in cadrul Institutului National de Statistica.

Surse administrative:

Ministerul Finantelor Publice, pentru datele din executia bugetului public national, bilanturile contabile, precum si pentru datele privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice independente si asociatiilor familiale.

Banca Nationala a Romaniei, pentru datele din balanta de plati.

Precizari metodologice
Conturile nationale pentru Romania au fost elaborate incepand cu anul 1989, pe baza metodologiei Sistemului European de Conturi Economice Integrate 1979 (SEC 1979). Din anul 1998 s-a trecut la utilizarea noului Sistem European de Conturi 1995 (SEC 1995), anul 1998 constituind anul de legatura intre cele doua versiuni ale Sistemului European de Conturi.

La calculul productiei, consumului intermediar si valorii adaugate brute pe activitati s-a utilizat "Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala CAEN Rev. 1" (aprobat prin Ordinul nr. 601/26.XI.2002 aparut in M.O. nr. 908/13.XII.2002 privind actualizarea CAEN aprobat prin H.G. nr. 656/1997).

Indicatorii macroeconomici au fost exprimati valoric in preturile curente ale fiecarui an.

Indicii produsului intern brut au fost calculati pe baza datelor in preturi comparabile, fiind utilizate preturile anului anterior celui de calcul. Legatura intre datele calculate pentru diferite perioade s-a facut pe baza inlantuirii indicilor.

Evolutia produsului intern brut a fost estimata in conditii comparabile din punct de vedere metodologic. In acest sens, pentru perioada 1999-2003, indicii de volum au avut ca an de baza anul 1998, acesta fiind primul an pentru care s-a calculat produsul intern brut pe baza metodologiei SEC 1995.

Productia si valoarea adaugata bruta au fost calculate in preturi de baza (inclusiv subventiile pe produse si exclusiv impozitele pe produs si taxa pe valoarea adaugata).

Datele pentru anul 2003 sunt semidefinitive.

LEXIC (Principalele definitii ale Sistemului Conturilor Nationale, SEC 1995)

Administratiile publice cuprind toate unitatile institutionale care sunt alti producatori non-piata a caror productie este destinata consumului individual si colectiv; resursele lor provin, in cea mai mare parte, din contributii obligatorii varsate de unitatile apartinand altor sectoare si/sau toate unitatile institutionale a caror activitate principale o constituie efectuarea de operatii de redistribuire a veniturilor si a patrimoniului national. Sectorul "Administratiile publice" se compune din urmatoarele subsectoare:

• Administratia centrala.
• Administratiile locale.
• Administratiile de securitate sociala.

Administratiile publice" includ: organismele administrative publice care conduc si finanteaza un ansamblu de activitati ce constau, in principal, in furnizarea de bunuri si servicii non-piata pentru colectivitate; institutiile fara scop lucrativ ce produc servicii nedestinate pietei controlate si majoritar finantate de catre administratiile publice; fondurile de pensii autonome.

Activitatea reprezinta o grupare de unitati cu productie omogena. Aceste unitati se caracterizeaza printr-o activitate unica si anume prin intrari de produse si servicii, prin procese de productie si iesiri de produse omogene.

Capacitatea (+) sau necesarul (-) de finantare reprezinta soldul contului de capital si arata suma neta a resurselor pe care economia totala le pune la dispozitia restului lumii (daca este pozitiva) sau pe care le primeste de la restul lumii (daca este negativa).

Cheltuiala pentru consum final acopera cheltuielile efectuate de catre un sector pentru achizitionarea de bunuri si servicii care sunt utilizate pentru a satisface direct nevoile individuale sau colective ale membrilor colectivitatii. Cheltuiala pentru consumul final poate fi efectuata pe teritoriul economic sau in restul lumii. Cheltuiala pentru consum final al administratiilor publice cuprinde doua categorii de cheltuieli:

• valoarea bunurilor si serviciilor produse de insasi administratiile publice in alte scopuri decat formarea de capital pentru sine sau vanzare.
• cheltuielile pe care administratiile publice le consacra cumpararii de bunuri si servicii produse de catre producatorii de bunuri si servicii destinate pietei in vederea fumizarii lor, fara prelucrare, gospodariilor populatiei cu titlu de transferuri sociale in natura.

Cheltuiala pentru consum final al gospodariilor populatiei acopera cheltuielile pentru achizitionarea de bunuri si servicii care sunt utilizate pentru a satisface direct nevoile individuale ale membrilor acestora. Cheltuiala pentru consum final al institutiilor fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei cuprinde cheltuielile pe care aceste institutii le consacra achizitionarii de bunuri si servicii produse de catre producatorii de bunuri si servicii destinate pietei in vederea fumizarii lor, fara prelucrari, gospodariilor populatiei cu titlu de transferuri sociale in natura.

Consumul final colectiv efectiv al administratiilor publice cuprinde cheltuiala pentru consum colectiv a administratiilor publice (servicii publice generale, aparare nationala si securitatea teritoriului, mentinerea ordinii si securitatii publice, activitati legislative si de reglementare, cercetare si dezvoltare etc.) Consumul final individual efectiv al gospodariilor populatiei cuprinde: cheltuielile gospodariilor populatiei pentru cumpararea de bunuri si servicii in scopul' satisfacerii nevoilor membrilor lor, cheltuiala pentru consum individual al administratiilor publice (Invatamant, sanatate, securitate sociala si actiuni sociale, cultura, sport, activitati recreative, colectarea de deseuri menajere) si cheltuiala pentru consum individual al institutiilor fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor. Consumul final efectiv cuprinde bunurile si serviciile achizitionate de catre unitatile institutional rezidente pentru satisfacerea directa' a nevoiior umane, atat individuale cat si colective.

Consumul intermediar reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor utilizate ca intrari in cursul productiei, excluzand activele fixe, si care sunt fie transformate, fie consumate in totalitate in timpul procesului de productie.

Contabilitatea nationala reprezinta un ansamblu coerent si detaliat de conturi si tabele ce ofera o imagine comparabila si completa a activitatii economice a unei tari. Aceasta clasifica marea varietate de fluxuri economice intr-un numar restrans de categorii fundamentale si le inscrie intr-un cadru de ansamblu ce permite obtinerea unei reprezentari a circuitului economic adaptata nevoilor de analiza, previziune si politica economica.

Principalele conturi ce se elaboreaza in cadrul contabilitatii nationale sunt:

• contul de productie (I).
• contul de distribute primara a venitului (11.1).
• contul de exploatare (11.1.1).
• contul de alocare a veniturilor primare (11.1.2).
• contul de venit al intreprinderii (11.1.2.1).
• contul de alocare a altor venituri primare (11.1.2.2).
• contul de distribute secundara a venitului (II.2).
• contul de redistribute a venitului in natura (II.3).
• contul de utilizare a venitului (II.4).
• contul de utilizare a venitului disponibil (11.4.1).
• contul de utilizare a venitului disponibil ajustat (II.4.2).
• contul de capital (111.1);
• contul variatiilor nete date-rate economiei si transferurilor de capital (III.1.1).
• contul achizitiilor de active nefinanciare (111.1.2).
• contul financiar (III.2).
• contul altor modificari de active (111.3).
• conturile de patrimoniu (IV).
• contul restului lumii (V).

Cotizatiile sociale in sarcina patronilor pot fi efective sau imputate. Cotizatiile sociale efective in sarcina patronilor cuprind varsamintele pe care acestia le efectueaza, in beneficiul salariatilor lor, catre organismele de asigurare. Cotizatiile sociale imputate in sarcina patronilor reprezinta contravaloarea prestatiilor sociale furnizate direct de patroni salariatilor lor, fostilor salariati si altora care au acest drept, fara sa fi recurs in acest scop la o societate de asigurari sau la un fond de pensii autonom sau la constituirea unui fond specific sau unei rezerve distincte.

Economia bruta reprezinta soldul contului de utilizare a venitului disponibil si masoara partea de venit disponibil brut care nu este destinata cheltuielii pentru consum final.

Excedentul brut de exploatare este soldul contului de exploatare si reprezinta ceea ce ramane din valoarea adaugata creata in procesul de productie dupa remunerarea salariatilor si plata impozitelor pe productie.

Formarea bruta de capital fix reprezinta valoarea bunurilor durabile (active corporale si necorporale), destinate altor scopuri decat cele militare, achizitionate de unitatile producatoare rezidente cu scopul de a fi utilizate timp de cel putin un an in procesul de productie, precum si valoarea serviciilor incorporate in bunurile de capital fix.

Gospodariile populatiei reprezinta sectorul care cuprinde indivizi sau grupuri de indivizi, atat in calitatea lor de consumatori cat si, eventual, de intreprinzatori, producatori de bunuri de piata sau de servicii financiare si nefinanciare de piata, pentru care, in acest ultim caz, activitatile corespunzatoare sa nu se desfasoara in unitati distincte tratate drept cvasi-societati.

Impozitele cu rente pe venit, patrimoniu etc. cuprind toate varsamintele obligatorii, fara contrapartida, in bani sau in natura, prelevate in mod periodic de administratiile publice si de restul lumii asupra venitului si patrimoniului unitatilor institutionale, cat si anumite impozite periodice, care nu sunt percepute nici asupra venitului, nici a patrimoniului.

Impozitele pe productie si importuri sunt varsaminte obligatorii fara contrapartida, in bani sau in natura, prelevate de administratiile publice sau de institutiile Uniunii Europene. Ele se descompun in:

• impozite pe produse (impozite datorate pe unitatea de bun sau de serviciu produs sau schimbat).
• alte impozite pe productie ( impozite pe care intreprinderile le suporta ca urmare a activitatii lor de productie, independent de cantitatea sau valoarea bunurilor si serviciilor vandute sau schimbate).

Institutii fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei grupeaza unitatile institutionale rezidente care produc, in principal, servicii de non-piata pentru gospodarii si ale caror resurse, in cea mai mare parte, provin din vanzari ocazionale, contribute voluntare efectuate de gospodarii, varsaminte provenite de la administratiile publice si din venituri din proprietate. in acest sector institutional se includ organizatii religioase (de cult), sindicate, partide politice, uniuni, fundatii, asociatii culturale si sportive.

Prestatiile sociale cuprind transferurile in natura sau numerar atribuite persoanelor pentru acoperirea unor riscuri sau nevoi ca: boala, batranete, deces, invaliditate, somaj, accidente de munca, boli profesionale. Ele cuprind de asemenea alocatiile pentru copii si ajutoare pentru unele categorii de familii.

Productia este o activitate socialmente organizata pentru a realiza bunuri si servicii in cursul unei perioade date. Productia de bunuri si servicii destinate pietei, reprezinta productia vanduta sau destinata vanzarii pe piata. Prin conventie conform conturilor nationale, toate bunurile sunt considerate destinate pietei. Serviciile destinate pietei reprezinta acele servicii care pot face obiectul cumpararii pe piata si care sunt realizate de o unitate economica ale carei resurse provin, in cea mai mare parte, din vanzarea productiei realizate. Productia pentru consumul final propriu cuprinde bunurile sau serviciile pe care o unitate institutionala le produce si le pastreaza, fie in scopul consumului final, fie in scopul formarii brute de capital (numai gospodariile populatiei pot pastra produse in scopul consumului final propriu, ca de exemplu produsele agricole conservate de agricultori; in schimb toate sectoarele pot pastra produsele in scopul formarii brute de capital pentru sine, cum ar fi: masini, unelte fabricate de catre intreprinderi, locuinte construite de catre populatie, constructiile pentru sine efectuate de intreprinderi). Productia non-piata consta in productia administrator publice si institutiilor fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei furnizata altor unitati institutionale, fie cu titlu gratuit, fie la un pret nesemnificativ din punct de vedere economic.

Produsul intern brut (PIB), principalul agregat macroeconomic al contabilitatii nationale, se poate calcula prin urmatoarele metode:

• a) Metoda de productie:
  PIB = VAB + IP + TV - SP,
  unde:
  PIB = Produsul intern brut
  (preturi de piata)
  VAB = Valoarea adaugata bruta
  (preturi de baza)
  IP = Impozitele pe produse TV = Taxele vamale (drepturi asupra importurilor)
  SP = Subventiile pe produse
• b) Metoda cheltuielilor:
  PIB = CF + FBCF + VS + (E -1),
  unde:
  CF = Consumul final efectiv
  FBCF = Formarea bruta de capital fix
  VS = Variatia de stoc
  E = Exportul de bunuri si servicii
  I = Importul de bunuri si servicii
• c) Metoda veniturilor:
  PIB = R + EBE +AIP - ASP,
  unde:
  R = Remunerarea salariatilor
  EBE = Excedentul brut de exploatare
  AIP = Alte impozite pe productie
  ASP = Alte subventii pe productie

Restul lumii reprezinta un agregat de conturi care reflecta tranzactiile care au loc intre unitatile rezidente si cele nerezidente. Conturile specifice acestui sector fumizeaza o vedere de ansamblu a relatiilor economice care leaga o tara cu restul lumii.

Salariile nete primite reprezinta sumele primite de angajati in contrapartida muncii depuse (inclusiv prime, sporuri, avantaje in natura), din care se scad cotizatiile sociale in sarcina salariatilor precum si impozitul pe salarii.

Sectorul institutional reprezinta ansamblul unitatilor institutionale ce au un comportament economic asemanator. Unitatile institutionale sunt clasate in sectoare in functie de doua caracteristici reprezentative pentru comportamentul lor economic:

• categoria de producatori.
• natura activitatilor si a functiilor lor principale.

Ansamblul de unitati institutionale rezidente (unitati ce au centrul de interes pe teritoriul economic al unei tari) se grupeaza in cinci sectoare institutionale: societati nefinanciare; societati financiare; administratii publice gospodariile populatiei; institutii fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei.

Sectorul de societati financiare cuprinde ansamblul de societati si cvasi-societati a caror functie principala consta in furnizarea de servicii de intermediere financiara si/ sau in exercitarea de activitati financiare auxiliare. In acest sector au fost incluse urmatoarele tipuri de unitati: Banca Nationala, Bancile comerciale romanesti si straine, Casa de Economii si Consemnatiuni, Case de Ajutor Reciproc (CAR), Companiile/ societatile de brokeraj, Societati de investitii financiare, Bursa de valori, Case de schimb valutar, RASDAQ, Cooperative de credit, Societati de Asigurare, Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, Fondul Privat de Pensii.

Serviciile de intermediere financiara indirect masurate (SIFIM) se masoara conventional prin soldul dintre dobanzile incasate si cele platite de institutiile financiare, fiind rezultatul activitatii de intermediere financiara a acestora.

Societatile nefinanciare cuprind unitatile institutional dotate cu personalitate juridica care sunt producatori de piata si a caror activitate principala consta in producerea de bunuri si servicii nefinanciare. in acest sector se include activitatea regiilor autonome si a societatilor comerciale nefinanciare, precum si a cvasi-societatilor nefinanciare.

Subventiile sunt transferuri cu rente fara contrapartida pe care administratiile publice sau institutiile Uniunii Europene le varsa producatorilor rezidenti in scopul influentarii nivelurilor lor de productie, preturilor lor sau remunerarii factorilor de productie. Exista doua categorii de subventii:

• subventii pe produse (sumele varsate pe unitatea de bun sau serviciu produsa sau importata).
• alte subventii pe productie (sumele de care pot beneficia unitatile producatoare rezidente, in functie de activitatile lor de productie).

Valoarea adaugata bruta este soldul contului de productie si masoara excedentul valorii bunurilor sau a serviciilor produse peste valoarea bunurilor si serviciilor consumate pentru productie, reprezentand deci valoarea nou creata in procesul de productie.

Variatia stocurilor este masurata prin valoarea intrarilor in stoc, diminuata cu valoarea iesirilor din stoc si cu eventualele pierderi curente ale stocurilor datorate deteriorarilor fizice, pagubelor accidentale sau furturilor. Stocurile reprezinta bunurile, altele decat cele de capital fix, detinute la un moment dat de unitatile de productie.

Venitul disponibil brut este soldul contului de venit si masoara partea din valoarea creata de care dispune natiunea, pentru consum final si economie bruta.

Venitul National Brut reprezinta ansamblul veniturilor primare primite de catre unitatile institutionale rezidente: remunerarea salariatilor, impozitele pe productie si importuri, minus subventiile, veniturile din proprietate cele de primit minus cele de platit), excedentul de exploatare (brut) si venitul mixt (brut).

Veniturile fiscale sunt varsaminte obligatorii catre administratiile publice sub forma impozitelor pe productie si importuri, a impozitelor pe venit si patrimdniu si a impozitului pe capital.

Veniturile nete din proprietate ale intreprinderii reprezinta veniturile incasate de intreprinderi sub forma dobanzilor, a taxelor asupra terenurilor si activelor nemateriale inchiriate pentru exploatare, a dividendelor si a altor venituri incasate, din care se scad veniturile de aceeasi natura platite de intreprindere altor unitati (sectoare, societati etc).

EVOLUTIA PRODUSULUI INTERN BRUT

PONDEREA SECTORULUI PRIVAT IN PRODUSUL INTERN BRUT

Sursa Datelor - Institutul National de Statistica