Clocot

In varsta de cincizeci de ani, Helmut Halm este profesor in Stuttgart – un personaj tipic walserian, descins din paginile unei stralucite piese a prozei germane, nuvela Ein fliehendes Pferd (Un cal pe fuga - 1978), acolo unde, alaturi de sotie, Sabine, Halm urma traditia vacantei petrecute pe malul lacului Constanta, traversand criza caracteristica varstei de mijloc –, iar perspectiva de a preda timp de trei luni in Statele Unite, la Washington University din Oakland, California, se arata a fi aproape sansa vietii, o adevarata ispasire a condamnarii sale la rutina alienanta de zi cu zi, sansa de a pasi intr-o existenta noua, asemeni unei involburari de ape, pe care o simte venindu-i in intampinare de departe. Si, oare, cum ar fi putut sa tina el piept, in aceasta talazuire a vietii celei noi, studentei sale, Fran, mai tanara cu treizeci si trei de ani, cautandu-i permanent tovarasia pentru a-si finisa propriile studii si lucrari, coplesindu-l obsedant cu atuurile tineretii ei: dezinvoltura si o anume nechibzuinta. Ravasit de aceasta faptura, de a carei obsesie pare a nu se mai putea elibera, Halm se vede prins in final in cea mai rizibila dintre situatiile in care s-ar fi putut imagina, aceea a profesorului indragostit pana peste cap de o studenta. In asemenea masura, incat, nici mica excursie intreprinsa pe coasta oceanului, cu sotia – iluzorie escapada-incercare de a se sustrage apasatoarei obsesii din ultima vreme –, nu reuseste sa-l faca sa-si revina. Dezechilibrul persista, dar clocotul apelor vietii il smulge pe Halm din precara lui stare sufleteasca, aruncandu-l departe. Departe, in tara sa, acolo unde, la adapostul acestei ultime palisade, in fata sablonului vietii sale cotidiene, va fi ajuns de vestea mortii tinerei fete.