Producator: Voyager 2% reducere pentru contactele prin clubafaceri.ro
Prezentare Cavalerii Ordinului Basarab
Ioan Dan este considerat un Dumas sau Zevaco autohton, romanele sale de \"capa si spada\" bucurandu-se de un imens succes, timp de peste 40 de ani. Primul roman, Cavalerii Ordinului Basarab , este o cronica a evenimentelor din vremea lui Mircea cel Batran, in timp ce urmatoarele trei titluri istorisesc domnia .. Primul roman al seriei scrise de Ioan Dan , Cavalerii Ordinului Basarab , este o cronica a evenimentelor din vremea lui Mircea cel Batran, din timpul expansiunii imperiului otoman, de la intrigile din palatul sultanului din Adrianopole pana la luptele pentru cucerirea Dobrogei. Nufarul Alb , agentul secret al lui Mircea cel Batran, spioneaza in cetatile de la gurile Dunarii, in folosul Mariei Sale. Va rezista Tara Romaneasca in fata armatelor conduse de sultanul Murad ? Citeste un fragment: Cavalerii Ordinului Basarab La castelul comitelui Staicu se schimbau strajile. Din raul racoros, chiar dupa aparitia soarelui, se ridicau aburi care invaluiau malurile. Cei douazeci si doi de calareti trecura cu zgomot pe podul de lemn bine rostuit peste apele Prahovei. Strajile din turnuri dadura semnal de trambita, astfel ca vreo treizeci patruzeci de arcasi iesira langa portile mari. Cunoscut la castel, Negrea descaleca primul, schimba cateva cuvinte cu un Brezean voinic, iar la un semnal al acestuia o seama de slujitori se grabira sa prinda caii oaspetilor. Dincolo de poarta se intindea un parc imens cu frumoase brazde de flori, cu boschete si copaci batrani. O alee larga, ingrijit pietruita, impodobita ici colo cu banci risipite la umbra sau in plin soare, ducea pana aproape de un peron acoperit cu bolta. Construita in forma de evantai, cu un corp central retras si doua aripi laterale usor aduse inainte, mandra cladire semana cu o pasare uriasa, gata sa si ia zborul. Terasele mari, bogat ornamentate, arcadele fara cusur, pozitia zecilor de ferestre care primeau in plin lumina soarelui, frumoasele scari interioare aratau priceperea si rafinamentul mesterilor locali. Spre surprinderea inaltilor oaspeti, comitele Staicu dimpreuna cu doamna Margareta le iesira in intampinare, urmati de o mica suita. Un sfert de ceas mai tarziu, Ioan al Dobrogii, Irina, Toma si Negrea sedeau in taina cu gazdele. �" Dupa spusele egumenului de la Snagov, nu credeam sa va intalnim, grai Ioan. �" Cu o zi inainte, asa s ar fi intamplat, zambi Staicu. �" Inseamna ca ne surade norocul. Unele amenintari grave ne fac sa venim aici cu cereri. Turcii se misca prin pasurile Balcanilor asupra noastra. �" Turcii? murmura comitele uimit. Daca nu mi ar spune o despotul Dobrogii, mi ar fi greu sa cred. Din cate stim, sultanul Murad are unele necazuri cu rascoalele din Asia Mica. Anatolia a fost cuprinsa de razmerita. Asa stand lucrurile, e de mirare. Cine v a dat asemenea stiri? �" Nufarul Alb. Staicu facu un gest de lehamite, apoi spuse oarecum inveselit: �" Sunt aproape doi ani de cand aud mereu despre Nufarul Alb. Orice fapta mareata intamplata in Balcani sau aiurea e pusa in seama lui. Nu vi se pare, maria ta, ca totul cam suna a legenda? Putem pune temei pe spusele misterioase ale unei fantome? Sau pe spusele unui ins caruia nimeni nu i a vazut fata? Eu cred ca Nufarul Alb exista numai in inchipuirea oamenilor. Poate ca uneori se gasesc voinici ce si iau acest nume, insa ei sfarsesc prost, fie sub securea calaului, fie intr o lupta oarecare. Ca am dreptate in aceasta privinta, nu mai incape indoiala. Amintiti va de cele doua executii petrecute acum un an la Adrianopole. De doua ori a fost ucis Nufarul alb. Iar daca azi apare un altul, asta vine tocmai in sprijinul celor spuse de noi. �" Poate sa fie asa, incuviinta Ioan al Dobrogii ingandurat, insa un lucru e sigur: iscoadele mele au intarit vestea data de Nufar. �" Atunci se schimba multe, grai Staicu, vadit ingrijorat. �" Intocmai. De va cadea Dobrogea, nici voua nu va va fi usor. Turcii nazuiesc mai mult sus de Dunare. �" Stiu, maria ta, riposta comitele cu raceala. Dar aceste vorbe se cuvine sa i le spuneti domnului Tarii Romanesti. Oaspetele zambi, iar fata lui capata pentru o clipa un aer tineresc. �" I le am spus prin solii nostri. De la Arges am primit o mie de calareti. �" Strasnic! se lumina Staicu. De la noi vor veni doua sute. Sunt osteni aflati in slujba si leafa noastra, deci nu veti avea cheltuieli. Vor fi gata de drum in doua zile. �" M-ar fi bucurat sa plec odata cu ei. Adica azi. �" Si pe noi, dar ne impiedica doua lucruri: intai, ostenii acestia, chiar daca lucreaza in slujba noastra, nu pot iesi dintre hotare fara incuviintarea domnului Tarii romanesti. Fiindca si noi si ei suntem slujitori ai tarii si ai mariei sale Mircea. Cativa calareti vor porni indata spre Arges pentru a capata invoirea fratelui nostru. La noapte vor fi indarat. A doua pricina de intarziere sta in faptul ca avem nevoie de un comandant al arcasilor. Cavalerul Bogdan, aflat in slujba noastra, lipseste de la castel. E plecat la Brasov si nu cred sa soseasca inainte de maine in zori. �" Credeam ca veti veni voi in fruntea arcasilor. �" Noi? se mira Staicu. Nu, maria ta. E multa vreme de cand am schimbat spada cu aplecarea spre cele cucernice.
