Bucuresti - Vama Veche via Paris

Batrinul Dobrovie, proprietarul casei, arata cam cum ar fi trebuit sa arate Hemingway daca nu s-ar fi sinucis si ar fi ajuns la 80 de ani, citi are el. Numai ca Dobrovie nu suna a nume frantuzesc, de unde Casa Francezilor? Daca spunem Sylvain, parca mai venim de-acasa. Sylvain e sotul lui Carmen, iar Carmen e fiica barbosului Dobrovie. Nici unul dintre ei nu s-a nascut la Vama Veche. Carmen e bucuresteanca si, dupa terminarea studiilor, a dat Micul Paris pe Parisul veritabil: l-a cunoscut pe Sylvain, s-a maritat cu el si s-a stabilit in capitala Frantei, ca profesoara universitara de limbi straine. Īntre aceste limbi straine intra, probabil, si romana: Carmen avea un program de cooperare cu Universitatea din Bucuresti, in virtutea caruia trebuia sa faca niste drumuri in Romania. Īntr-un noiembrie ploios, cind Carmen se pregatea sa plece-n delegatie, Sylvain si-a imaginat cit de bine le-ar sta lor, vara urmatoare, pe tarmul Marii Negre, asa ca a planuit cu sotia lui ca ea sa se abata un pic din Bucuresti si sa inchirieze anticipat si pe termen lung o camera pe litoral. Afise cu "Avem camere libere" nu se zareau pe nicaieri, de la Mamaia la Vama Veche. Īn schimb, in localitatea 2 Mai, temerara cautatoare l-a cunoscut pe omul care pazea vila lui Sergiu Nicolaescu, iar acesta i-a oferit (gratis!) pontul ca la Vama se gasesc terenuri de vinzare. Dupa citeva zile, terenul era in posesia familiei: se confunda, pe alocuri, cu plaja, dar marea lui problema era ca nu continea nici o camera.


Constructia casei a pornit din primele zile ale verii care au urmat, si toata familia Dobrovie a contribuit la ea, y compris ginerele francez. Din traversele de pe liniile moarte din gara Mangalia a fost ridicat gardul, care nu ca ar putea fi o stavila in calea hotilor, cu gauri prin care poate sa intre un om si sa iasa cu sacul plin, dar are un aspect al lui. Ati mai pomenit gard facut din traverse de cale ferata? si celelalte materiale intrate in constructia casei au fost procurate dupa principiul "Nimic nu se pierde": piatra luata din garduri paraginite, olane din sate turcesti pe unde casele nelocuite stateau intr-o rina. Olanele sint tiglele din arhitectura dobrogeana, casa pare acoperita cu jumatati de oala. Īn afara de teren, doar mina de lucru a trebuit platita: o echipa de pietrari batrini din satul Limanu.

De atunci, in Casa Francezului a mai rasarit acum un leagan, vara urmatoare un hamac... Omul cu initiativa e batrinul Dobrovie, care isi petrece aici trei luni din an, iar la tendintele de azi ale climei, n-ar fi exclus sa ajunga sa petreaca patru - cinci. La virsta la care, daca vine vorba despre constructii pentru viitor, altii se gindesc la cavouri, domnul Dobrovie are un cu totul alt plan. Nascut in Gorj, ca si Brancusi, de unde a plecat in lumea larga si a ajuns medic veterinar in Bucuresti, el vrea sa ridice o casa dobrogeana pe plaiurile lui natale, cu materialele specifice transportate de la malul Marii. N-o sa mai fie o casa de vacanta, ci un muzeu!