Home
Stiri IMM-uri
Manastirea Barsana, istoria unei sihastrii maramuresene
Autor: Viorica Ursu, Muzeul de Istorie Baia Mare
Foto: Florin Pop
Publicat in revista Cultura & Turism.ro
Traditia aminteste inceputurile manastirii de la Barsana, peste raul Iza, pe "Valea Slatinii", de unde a fost mutata aici, pe dreapta raului, pe locul numit mai tarziu "Podurile manastirii".
Intr-un document din 21 iulie 1390, privind posesiunile Dragosestilor, voievozi ai Maramuresului, nepoti ai lui Dragos Voda, descalecator in Moldova, este amintit aici un drum a carui bifurcare ducea atunci la manastire si respectiv, in satul Barsana. Sunt mentionate, tot in acest loc, o "vale a manastirii" si "Dealul Popii". La 6 noiembrie 1405, un document de hotarnicie pomeneste aici si un "camp al manastirii". Manastirea Barsana a fost construita, se pare, pe la mijlocul veacului al XIV-lea de catre Dragosesti, pe una din proprietatile lor, lacasul de inchinare fiind astfel contemporan cu vestita manastire din Peri si cu cea din Biserica Alba, avand aceiasi ctitori si binefacatori.
Manastirea este mentionata si in alte acte privind proprietatile Dragosestilor, din anii 1408, 1414, 1473 si 1480, ultima data cu referire la Bartolomeu Dragffy, voievod al Transilvaniei. Vechea manastire, cu hramul "Sfantul Nicolae" a fost una din manastirile insemnate ale Maramuresului, caci la 1738, rezida aici ultimul episcop ortodox, Gavril {tefanca - localnic, caruia traditia satului inca ii pastreaza numele - inaintea desfiintarii episcopiei, prin extinderea oficiala a unirii religioase a romanilor cu Biserica Romei. Chiar in conditiile presiunii religioase asupra lacaselor de cult ortodoxe din zona manastirea va rezista pana in anul 1791. Documente din secolul al XVIII-lea, care privesc manastirea, amintesc numele unor calugari traitori in locul acesta: Pahomie, preot in 1745, Grigoras, preot in 1757, Atanasie, in 1769, 1776, 1777, Varnava (grec) si Partenie in 1776, Ierotei, impreuna cu alti trei calugari, in 1777. Numarul calugarilor se reduce insa mereu si in anul 1787, la manastirea Barsana mai sunt mentionati doar doi vietuitori.
La 12 iulie 1791 averea manastirii a fost confiscata de statul austriac si predata manastirii greco-catolice de la Cernok (Munkaci), putinii calugari mutandu-se de aici la manastirea Neamt. La 1805 biserica manastirii este mutata de credinciosi mai aproape de sat, pe "Jbar", spre a fi salvata de la distrugere. Traditia satului Barsana spune ca aceasta fapta buna a oamenilor a oprit atunci o epidemie de ciuma. Vechea manastire de la Barsana a fost si scoala pentru preotii satelor din zona. Tot de aici se procurau carti de cult romanesti tiparite si aduse din Moldova si Tara Romaneasca - de la Iasi, Targoviste, Ramnic etc. De la manastirea Barsana se mai procurau icoane, poate pictate chiar la manastire.
In anul 1993, PSS Iustinian Chira, episcopul Maramuresului si Satmarului, binecuvanteaza acest loc incarcat de rugaciunea stramosilor, pentru o noua manastire. In anul 1994 sosesc la Barsana calugarite de la vechea manastire Ramet, din Muntii Apuseni.
Noul ansamblu monahal, construit din lemn, in traditia locala, cuprinde obiective monumentale: biserica manastirii, cu hramul "Soborul Sfintilor 12 Apostoli", construita intre 1993 - 1995; Casa cu chilii si paraclis; Altarul de vara; Poarta manastirii, construita in 1998; Casa mesterilor; Turnul-clopotnita; Casa artistilor.
Foto: Florin Pop
Publicat in revista Cultura & Turism.ro
Traditia aminteste inceputurile manastirii de la Barsana, peste raul Iza, pe "Valea Slatinii", de unde a fost mutata aici, pe dreapta raului, pe locul numit mai tarziu "Podurile manastirii".Intr-un document din 21 iulie 1390, privind posesiunile Dragosestilor, voievozi ai Maramuresului, nepoti ai lui Dragos Voda, descalecator in Moldova, este amintit aici un drum a carui bifurcare ducea atunci la manastire si respectiv, in satul Barsana. Sunt mentionate, tot in acest loc, o "vale a manastirii" si "Dealul Popii". La 6 noiembrie 1405, un document de hotarnicie pomeneste aici si un "camp al manastirii". Manastirea Barsana a fost construita, se pare, pe la mijlocul veacului al XIV-lea de catre Dragosesti, pe una din proprietatile lor, lacasul de inchinare fiind astfel contemporan cu vestita manastire din Peri si cu cea din Biserica Alba, avand aceiasi ctitori si binefacatori.
Manastirea este mentionata si in alte acte privind proprietatile Dragosestilor, din anii 1408, 1414, 1473 si 1480, ultima data cu referire la Bartolomeu Dragffy, voievod al Transilvaniei. Vechea manastire, cu hramul "Sfantul Nicolae" a fost una din manastirile insemnate ale Maramuresului, caci la 1738, rezida aici ultimul episcop ortodox, Gavril {tefanca - localnic, caruia traditia satului inca ii pastreaza numele - inaintea desfiintarii episcopiei, prin extinderea oficiala a unirii religioase a romanilor cu Biserica Romei. Chiar in conditiile presiunii religioase asupra lacaselor de cult ortodoxe din zona manastirea va rezista pana in anul 1791. Documente din secolul al XVIII-lea, care privesc manastirea, amintesc numele unor calugari traitori in locul acesta: Pahomie, preot in 1745, Grigoras, preot in 1757, Atanasie, in 1769, 1776, 1777, Varnava (grec) si Partenie in 1776, Ierotei, impreuna cu alti trei calugari, in 1777. Numarul calugarilor se reduce insa mereu si in anul 1787, la manastirea Barsana mai sunt mentionati doar doi vietuitori.
La 12 iulie 1791 averea manastirii a fost confiscata de statul austriac si predata manastirii greco-catolice de la Cernok (Munkaci), putinii calugari mutandu-se de aici la manastirea Neamt. La 1805 biserica manastirii este mutata de credinciosi mai aproape de sat, pe "Jbar", spre a fi salvata de la distrugere. Traditia satului Barsana spune ca aceasta fapta buna a oamenilor a oprit atunci o epidemie de ciuma. Vechea manastire de la Barsana a fost si scoala pentru preotii satelor din zona. Tot de aici se procurau carti de cult romanesti tiparite si aduse din Moldova si Tara Romaneasca - de la Iasi, Targoviste, Ramnic etc. De la manastirea Barsana se mai procurau icoane, poate pictate chiar la manastire.
In anul 1993, PSS Iustinian Chira, episcopul Maramuresului si Satmarului, binecuvanteaza acest loc incarcat de rugaciunea stramosilor, pentru o noua manastire. In anul 1994 sosesc la Barsana calugarite de la vechea manastire Ramet, din Muntii Apuseni.
Noul ansamblu monahal, construit din lemn, in traditia locala, cuprinde obiective monumentale: biserica manastirii, cu hramul "Soborul Sfintilor 12 Apostoli", construita intre 1993 - 1995; Casa cu chilii si paraclis; Altarul de vara; Poarta manastirii, construita in 1998; Casa mesterilor; Turnul-clopotnita; Casa artistilor.
