Cu mocanita pe Valea Vaserului
Autor: Calin Colacel
Foto: Petru Lucian Goja, Hait pe Valea Vaserului la Macarlau
Publicat in revista Cultura & Turism.ro
Cine nu a auzit sau nu a dorit sa calatoreasca macar odata cu mocanita? In trecutul nu foarte indepartat, trenuletele forestiere trase de locomotive cu abur erau prezente mai peste tot in Carpatii Romaniei, transportand pe vai lemnul din punctele de exploatare la gatere. Cu mai bine de un secol in urma, la Covasna era data in functiune una dintre primele cai ferate forestiere de la noi. Reteaua s-a extins treptat si in restul zonelor impadurite din Transilvania, Moldova si Banat, ajungand sa totalizeze in 1928 nu mai putin de 4350 km. Dupa al doilea razboi mondial reteaua trece sub administrarea Cailor Ferate Forestiere (CFF), companie de stat, iar in anii '60 dezvoltarea lor cunoaste maximul, in exploatare fiind nu mai putin de 6000 km. Declinul incepe odata cu inundatiile din 1970 si 1975 care au produs mari daune retelei. Mai mult, se trece treptat la utilizarea camioanelor pentru transport pe drumuri forestiere si a tractoarelor forestiere pentru exploatare. Pana in 1989 mai ramasesera in functiune in jur de 1000 km.
Astazi, una din putinele linii functionale este cea de pe valea Vaserului, in inima Muntilor Maramures. Vechea mocanita mai circula inca, transportand bustenii pe calea ferata cu ecartament ingust (760 mm), construita intre anii 1930-1933, pe un parcurs de 60 km.
Sa pornim deci la drum din Viseul de Sus, localitate aflata la 125 km de Baia Mare si la 65 km de Sighetul Marmatiei, important centru al economiei forestiere. In fiecare zi, dimineata, la 7,45, mocanita porneste pufaind de la combinatul de prelucrare a lemnului. Pe primii 7 km linia serpuieste printre case si gradini, printre ulite colbuite si fanaturi. Curand, opintindu-se si gafaind, locomotiva ce duce vagoanele patrunde tot mai adanc in padure. Scutul padurii se desface pe alocuri lasand loc luminisurilor si poienilor smaltuite de flori. Molidul, bradul, fagul si paltinul sunt speciile care imbraca cu preponderenta pantele povarnite pe sub care se strecoara involburate, mugind, apele raului. Pe alocuri, valea se ingusteaza intr-atat incat calea ferata trebuie sa treaca prin tuneluri, doua dintre ele botezate in gluma de catre tipteri Simplon si Sankt Gothard.
Locuitorii vaii Vaserului alcatuiesc un adevarat mozaic etnic, aici ducandu-si traiul romani, ucrainieni, maghiari, evrei si germani. Acestia din urma au ajuns aici pe la 1773 pentru lucrul la exploatari forestiere. Majoritatea colonistilor proveneau din zona Zips (Slovacia) si de aceea romanii le-au zis "tipteri". Cam in aceeasi perioada a aparut si un grup de evrei, refugiindu-se din Galitia de persecutiile la care erau supusi acolo.
Ajungand la Novat, la 13 km de la plecare, linia face triunghi cu o ramificatie ce urca spre Izvorul Cailor, pe valea Novat. Pana la halta Faina (34 km din Viseu) sunt necesare cel putin doua opriri pentru alimentarea cu apa si incarcarea "tenderului" - vagonetul cu busteni pentru foc. Micile halte de pe parcurs - Novat, Novicior, Bardau, Cozia, Botizu, Faina - erau odinioara organizate ca districte silvice, insa astazi cabanele din lemn si dependintele sunt slab intretinute si nu pot oferi decat un precar adapost. La Faina exista cateva gospodarii, cabane silvice si un camping pentru turisti. Casutele ce alcatuiesc campingul sunt in numar de patru, cochete, facute trainic din lemn de brad, putand gazdui 3-5 turisti la parter, iar la etaj cam tot atatia. Sunt asezate pe malul stang al Vaserului, intr-o lunca plina de verdeata, strajuita de padurea de molid si de un palc de arini.
In amonte de halta Faina linia continua sa urce inca 9 km, ajungand la nu mai putin de 2 km de granita cu Ucraina. Dupa 4 km de la halta Faina poposim la halta Macarlau. In apropiere se afla locul unde apele Vaserului erau zagazuite in trecut de un stavilar (sau hait), construit in 1780 de catre tipteri si deschis periodic pentru bustenii ce luau calea apei prin plutarit, pana la Viseu. De la Macarlau se poate continua calatoria fie pe ultimii 5 km, fie optand pentru una din potecile ce urca, spre sud, pe valea Mirajului, Macarlaului sau pe muntele Catarama spre varful Toroiaga (1930), un excelent punct de belvedere asupra caldarilor glaciare ale Rodnei si culmilor Maramuresului.
Foto: Petru Lucian Goja, Hait pe Valea Vaserului la Macarlau
Publicat in revista Cultura & Turism.ro
Cine nu a auzit sau nu a dorit sa calatoreasca macar odata cu mocanita? In trecutul nu foarte indepartat, trenuletele forestiere trase de locomotive cu abur erau prezente mai peste tot in Carpatii Romaniei, transportand pe vai lemnul din punctele de exploatare la gatere. Cu mai bine de un secol in urma, la Covasna era data in functiune una dintre primele cai ferate forestiere de la noi. Reteaua s-a extins treptat si in restul zonelor impadurite din Transilvania, Moldova si Banat, ajungand sa totalizeze in 1928 nu mai putin de 4350 km. Dupa al doilea razboi mondial reteaua trece sub administrarea Cailor Ferate Forestiere (CFF), companie de stat, iar in anii '60 dezvoltarea lor cunoaste maximul, in exploatare fiind nu mai putin de 6000 km. Declinul incepe odata cu inundatiile din 1970 si 1975 care au produs mari daune retelei. Mai mult, se trece treptat la utilizarea camioanelor pentru transport pe drumuri forestiere si a tractoarelor forestiere pentru exploatare. Pana in 1989 mai ramasesera in functiune in jur de 1000 km.
Astazi, una din putinele linii functionale este cea de pe valea Vaserului, in inima Muntilor Maramures. Vechea mocanita mai circula inca, transportand bustenii pe calea ferata cu ecartament ingust (760 mm), construita intre anii 1930-1933, pe un parcurs de 60 km.
Locuitorii vaii Vaserului alcatuiesc un adevarat mozaic etnic, aici ducandu-si traiul romani, ucrainieni, maghiari, evrei si germani. Acestia din urma au ajuns aici pe la 1773 pentru lucrul la exploatari forestiere. Majoritatea colonistilor proveneau din zona Zips (Slovacia) si de aceea romanii le-au zis "tipteri". Cam in aceeasi perioada a aparut si un grup de evrei, refugiindu-se din Galitia de persecutiile la care erau supusi acolo.
Ajungand la Novat, la 13 km de la plecare, linia face triunghi cu o ramificatie ce urca spre Izvorul Cailor, pe valea Novat. Pana la halta Faina (34 km din Viseu) sunt necesare cel putin doua opriri pentru alimentarea cu apa si incarcarea "tenderului" - vagonetul cu busteni pentru foc. Micile halte de pe parcurs - Novat, Novicior, Bardau, Cozia, Botizu, Faina - erau odinioara organizate ca districte silvice, insa astazi cabanele din lemn si dependintele sunt slab intretinute si nu pot oferi decat un precar adapost. La Faina exista cateva gospodarii, cabane silvice si un camping pentru turisti. Casutele ce alcatuiesc campingul sunt in numar de patru, cochete, facute trainic din lemn de brad, putand gazdui 3-5 turisti la parter, iar la etaj cam tot atatia. Sunt asezate pe malul stang al Vaserului, intr-o lunca plina de verdeata, strajuita de padurea de molid si de un palc de arini.
In amonte de halta Faina linia continua sa urce inca 9 km, ajungand la nu mai putin de 2 km de granita cu Ucraina. Dupa 4 km de la halta Faina poposim la halta Macarlau. In apropiere se afla locul unde apele Vaserului erau zagazuite in trecut de un stavilar (sau hait), construit in 1780 de catre tipteri si deschis periodic pentru bustenii ce luau calea apei prin plutarit, pana la Viseu. De la Macarlau se poate continua calatoria fie pe ultimii 5 km, fie optand pentru una din potecile ce urca, spre sud, pe valea Mirajului, Macarlaului sau pe muntele Catarama spre varful Toroiaga (1930), un excelent punct de belvedere asupra caldarilor glaciare ale Rodnei si culmilor Maramuresului.
Alte articole din aceeasi categorie
Articolul apare in urmatoarele categorii:
Produse recomandate