Tara de la miazanoapte
Autor: Acad. Razvan Theodorescu - Ministrul Culturii si Cultelor
Articol publicat in revista Cultura & Turism.ro
Spatiu de hotar, spatiu al muntilor, spatiu al vailor principale din bazinul superior al Tisei - Iza, Viseul sau Mara, cea care a dat numele celei mai mari "tari" din Transilvania acoperind zece mii de kilometri patrati, alcatuita din "cnezatele de vale" din care a iesit voievodatul Maramuresului, devenit la 1368 comitat -, spatiu al genezelor statale si, nu mai putin, spatiu al unor noutati lingvistice si arhitectonice cu puternica relevanta simbolica, Maramuresul este una dintre emblemele Romaniei.
"In Maramorisio" la 1199, "Silva Maramarosi" in 1271, "Terra Maramorus" la 1300 sunt primele mentionari ale acestei zone unde povestirile pastreaza amintirea viteazului Pintea, unde diplomele vechi de sute de ani - publicate de mult de catre Mihalyi de Apsa - dezvaluie viata din zecile de sate vechi ale acestui pitoresc tinut integral romanesc la inceputul evului mediu, populat treptat cu colonisti sasi si maghiari, cu ruteni - extrem de numerosi -, cu evrei din spatiul galitian - dintre ei s-a ivit, la Sighet, acel premiu Nobel pentru Pace care este Elie Wiesel, a carui casa memoriala s-a deschis recent -, Maramuresul este, prin forta lucrurilor, un tinut al tolerantei si al fratietatii. Asa s-au putut alatura aici, intr-un bogat tinut cu zacaminte de fier, de argint si de sare care au atras de timpuriu mineri de felurite origini - ca la Rodna si in alte parti -, artisti si carturari, celebri sau anonimi, de la Vida Gheza, sculptorul martirilor de la Moisei si Vasile Kazar, desenatorul taranilor maramureseni, la pictorii instruiti in Apus ai renumitei "Scoli de la Baia Mare", la zugravii unor lacasuri greco-catolice cu iconografie rurala si baroca totodata (sirul impresionant al bisericilor de lemn cu "sageti" impresionante la turle, de la sfarsitul secolului al XVII-lea, din secolul al XVIII-lea si de dupa 1800 - Rogoz, Poienile Izei, Rozavlea, Barsana - se randuieste, estetic, tot aici).
In acest loc al mandriei si al demnitatii vietii de obste taraneasca - unde memoria dacilor liberi este atat de vie -, cu "campulunguri" ce unesc partile Tisei cu cele ale Bucovinei, vietuind potrivit unui stravechi "drept valah" - "jus valachicum" -, cu centre de spiritualitate precum manastirea de la Peri tinand, la 1391, de indepartatul Bizant, unde inainte si dupa 1500 au aparut primele texte romanesti, "rotacizantele" Psaltiri Hurmuzachi sau Scheianu, se afla o parte esentiala a inceputurilor istorice nationale. De aici a plecat, sa nu uitam, voievodul Dragos din Bedeu, apoi tot de aici a "descalecat" spre rasarit si miazazi, Bogdan de la Cuhea - creator, in 1359, al Moldovei neatarnate, cinstit de urmasul sau Stefan cel Mare prin stiuta pisanie funerara de la Radauti -, facand din Nordul romanesc o unitate care nu este doar a geografiei, ci si una a istoriei.
Printr-o fericita potrivire ea poate deveni astazi si o unitate contemporana a turismului cultural, imbratisand cele doua mari grupuri de monumente vechi romanesti inscrise pe lista prestigioasa a Patrimoniului Mondial UNESCO, bisericile taranesti de lemn ale Maramuresului si cele senioriale, cu picturi exterioare, ale Bucovinei.
Articol publicat in revista Cultura & Turism.ro
Spatiu de hotar, spatiu al muntilor, spatiu al vailor principale din bazinul superior al Tisei - Iza, Viseul sau Mara, cea care a dat numele celei mai mari "tari" din Transilvania acoperind zece mii de kilometri patrati, alcatuita din "cnezatele de vale" din care a iesit voievodatul Maramuresului, devenit la 1368 comitat -, spatiu al genezelor statale si, nu mai putin, spatiu al unor noutati lingvistice si arhitectonice cu puternica relevanta simbolica, Maramuresul este una dintre emblemele Romaniei.
"In Maramorisio" la 1199, "Silva Maramarosi" in 1271, "Terra Maramorus" la 1300 sunt primele mentionari ale acestei zone unde povestirile pastreaza amintirea viteazului Pintea, unde diplomele vechi de sute de ani - publicate de mult de catre Mihalyi de Apsa - dezvaluie viata din zecile de sate vechi ale acestui pitoresc tinut integral romanesc la inceputul evului mediu, populat treptat cu colonisti sasi si maghiari, cu ruteni - extrem de numerosi -, cu evrei din spatiul galitian - dintre ei s-a ivit, la Sighet, acel premiu Nobel pentru Pace care este Elie Wiesel, a carui casa memoriala s-a deschis recent -, Maramuresul este, prin forta lucrurilor, un tinut al tolerantei si al fratietatii. Asa s-au putut alatura aici, intr-un bogat tinut cu zacaminte de fier, de argint si de sare care au atras de timpuriu mineri de felurite origini - ca la Rodna si in alte parti -, artisti si carturari, celebri sau anonimi, de la Vida Gheza, sculptorul martirilor de la Moisei si Vasile Kazar, desenatorul taranilor maramureseni, la pictorii instruiti in Apus ai renumitei "Scoli de la Baia Mare", la zugravii unor lacasuri greco-catolice cu iconografie rurala si baroca totodata (sirul impresionant al bisericilor de lemn cu "sageti" impresionante la turle, de la sfarsitul secolului al XVII-lea, din secolul al XVIII-lea si de dupa 1800 - Rogoz, Poienile Izei, Rozavlea, Barsana - se randuieste, estetic, tot aici).
In acest loc al mandriei si al demnitatii vietii de obste taraneasca - unde memoria dacilor liberi este atat de vie -, cu "campulunguri" ce unesc partile Tisei cu cele ale Bucovinei, vietuind potrivit unui stravechi "drept valah" - "jus valachicum" -, cu centre de spiritualitate precum manastirea de la Peri tinand, la 1391, de indepartatul Bizant, unde inainte si dupa 1500 au aparut primele texte romanesti, "rotacizantele" Psaltiri Hurmuzachi sau Scheianu, se afla o parte esentiala a inceputurilor istorice nationale. De aici a plecat, sa nu uitam, voievodul Dragos din Bedeu, apoi tot de aici a "descalecat" spre rasarit si miazazi, Bogdan de la Cuhea - creator, in 1359, al Moldovei neatarnate, cinstit de urmasul sau Stefan cel Mare prin stiuta pisanie funerara de la Radauti -, facand din Nordul romanesc o unitate care nu este doar a geografiei, ci si una a istoriei.
Printr-o fericita potrivire ea poate deveni astazi si o unitate contemporana a turismului cultural, imbratisand cele doua mari grupuri de monumente vechi romanesti inscrise pe lista prestigioasa a Patrimoniului Mondial UNESCO, bisericile taranesti de lemn ale Maramuresului si cele senioriale, cu picturi exterioare, ale Bucovinei.
Alte articole din aceeasi categorie
Articolul apare in urmatoarele categorii:
Produse recomandate