Luni, 05 decembrie 2005 - ora 12:47
Canalul Bastroe - sa patrunzi in Europa prin spatele liniei frontului (Tribuna, agentia "Rusia la zi")

Kiev, 5 dec /Rompres/ - Constructia canalului de navigatie Dunare - Marea Neagra pe bratul Bastroe a devenit unul dintre proiectele scandaloase ale Ucrainei. Principalul adversar al constructiei - Romania - a amenintat Ucraina cu tribunalul international in caz de realizare a proiectului. In opinia specialistilor, panica de la Bucuresti este determinata de faptul ca, o data dat in functiune acest canal, Romania pierde dreptul de monopol asupra tranzitului de marfuri din Marea Neagra spre Dunare si pierde peste 60 la suta din fluxul de marfuri, scrie publicatia electronica ucraineana Tribuna, preluata de Agentia "Rusia la zi".

Initiatori si executanti
Constructia, pe segmentul ucrainean al bratului Bastroe, a celor 3,5 kilometri de canal navigabil de mare adancime a inceput la 12 mai 2004. Comanditorul proiectului a fost Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor de la Kiev, in persoana societatii Delta-Lotman, firma de proiectare fiind Institutul tehnologic de proiectare, cercetare si constructie al transportului fluvial, executantul - compania germana Josef Mobius Bau Aktiengesellchaft. Proiectul a beneficiat de sprijin de stat la cel mai inalt nivel. Constructia canalului a fost prevazuta prin decretul presedintelui Ucrainei din 2 februarie 2004 cu privire la "Extinderea teritoriului rezervatiei naturale a Dunarii", prin hotararea de guvern din 31 martie 2004 si altele. Societatea Delta-Lotman a fost creata in conformitate cu ordinul Ministerului ucrainean al Transporturilor din 4 februarie 1998 cu scopul perfectionarii conditiilor de securitate a navigatiei, protectiei vietii umane pe mare si a mediului inconjurator in apele teritoriale ale Ucrainei, conform cerintelor acordurilor si conventiilor internationale. Directorul intreprinderii este Aleksandr Golodnitki.

Profit - calcul economic
Printre principalii sustinatori ai proiectului a fost decedatul ministru al transporturilor si comunicatiilor Gheorghi Kirpa. In opinia lui, canalul putea aduce la visteria de stat peste 50 milioane de dolari anual. Ulterior s-a dovedit ca aceste calcule ale lui Kirpa au fost corecte. Chiar in stare neterminata, canalul a inceput sa aduca beneficii. In total, incepand din 24 august 2004 si pana la 31 mai 2005, numarul traversarilor pe canalul Dunare - Marea Neagra s-a ridicat la 592. Castigul realizat din colectarea de taxe s-a cifrat la 4.532.700 grivne. Dar este vorba nu doar de venituri, cat de renasterea unei regiuni si a unei intregi ramuri economice. In opinia directorului adjunct al companiei de stat Delta-Lotman, Nikolai Skurikov, functionarea canalului de navigatie de mare adancime va facilita realizarea potentialului de transport al Ucrainei si renasterea flotei nationale.

"Reorientarea fluxului de marfuri spre segmentul ucrainean al Dunarii va permite folosirea capacitatilor libere ale porturilor maritime la Dunare, imbunatatirea conditiilor pentru formarea unei baze suplimentare de depozitare, extinderea structurii acesteia, accelerarea dinamicii de dezvoltare.

Guvernul, rugat sa salveze canalul
Cu toate acestea, canalul este departe de a fi finalizat, ceea ce pune in pericol insasi existenta proiectului in sine. Dupa moartea principalului sustinator al proiectului, Kirpa, nu s-au mai alocat bani pentru constructie, ceea ce duce la distrugerea obiectivului. Anul acesta, din cauza inundatiilor, s-a produs colmatarea partiala a canalului de acces spre Bastroe - 250.000 metri cubi. De aceea, de la sfarsitul lunii aprilie 2005 s-au reluat operatiunile de adancire a albiei pentru remedierea situatiei. Dar canalul a fost nevoit sa-si reduca din activitate. Incepand cu 15 iunie, navigatorii au fost anuntati ca, temporar, navele de mare tonaj nu mai pot trece pe aici. Problemele canalului si-au gasit ecou in parlament si in guvern.

O scrisoare pe numele primului ministru a fost trimisa de presedintele legislativului, Vladimir Litvin, si de fostul ministru al transporturilor si comunicatiilor Evgheni Cervonenko. Cu toate acestea, problema cheie - finantarea de catre stat a proiectului - nu a fost inchisa. In acelasi timp, potrivit estimarilor expertilor, pentru ducerea la bun sfarsit a lucrarii mai este nevoie de circa 257 milioane grivne. Se pare insa ca noul guvern de la Kiev nu are nevoie de Dunare ca directie de transport de perspectiva.

Romanii se opun
Cine are nevoie insa de Dunare, sunt vecinii Ucrainei. Sub conducerea guvernului de la Bucuresti a fost organizata o ampla campanie de PR de discriminare a proiectului. In apararea intereselor romanesti au fost aruncate organizatiile ecologice ale Europei. La mijlocul anului trecut, autoritatile romane au declarat ca intentioneaza sa dea in judecata Ucraina la Curtea de Justitie de la Haga pentru constructia canalului Dunare - Marea Neagra pe bratul Bastroe. Romania este de parere ca amenajarea canalului va determina o crestere a nivelului apei pe fluviu, aducand daune serioase ecologiei intregului bazin al Dunarii.

Totusi, romanii nu au ajuns sa-si puna in practica amenintarea. Si-au dat, probabil, seama de lipsa de perspectiva a preconizatului demers. Starea de nervozitate a romanilor este de inteles, comenteaza publicatia ucraineana. In prezent, ei detin monopolul asupra cailor de transport prin Delta Dunarii. In momentul de fata, partea romana are deja patru canale proprii, privatizand, practic, intrarea pe Dunare. In ultimii 20 de ani, tara vecina a investit in dezvoltarea potentialui de transport al Dunarii aproximativ trei miliarde de dolari. Progreseaza intens portul romanesc Constanta, care este, astazi, poarta maritima a UE la Marea Neagra.

In dorinta lor de a ponegri proiectul ucrainean, adversarii lui au recurs chiar si la o substituire de notiuni. In realitate, pe canal nu se mai desfasoara nici o activitate. "Se procedeaza doar la curatarea albiei existente, unde lucrarile au fost incheiate, practic", arata Nikolai Sciurikov. In opinia specialistilor ucraineni, navigatia pe traseul canalui Dunare - Marea Neagra pe bratul Bistroe nu dauneaza mediului inconjurator. Proiectul canalului a primit o expertiza pozitiva din partea Universitatii de Stat Taras Sevcenko si a Universitati de Stat din Harkov.

ROMPRES(Tribuna, Agentia "Rusia la zi" - 4 decembrie 2005)


Luni, 05 decembrie 2005 - ora 11:36
Energia, obsesia care pune pe drumuri autoritatile de la Beijing (Libération)

Beijing, 5 dec /Rompres/ - Cu prilejul vizitei primului-ministru chinez, Wen Jiabao, in Franta, Pierre Haski, corespondentul la Beijing al cotidianului francez Libération, insereaza in numarul de luni, 5 decembrie, al acestuia, un comentariu pe tema tarii care si-a pus diplomatia in slujba independentei sale energetice. Conducatorii chinezi au devenit mari voiajori. In timp ce premierul Wen Jiabao a sosit duminica, 4 decembrie, intr-o vizita oficiala in Hexagon - cea dintai etapa a unui mare turneu european -, presedintele Hu Jinatao - care, in cei doi ani de cand se afla la putere a ajuns pe toate continentele - a incheiat, recent, o lunga calatorie in Asia.

Aceasta frenezie constituie, desigur, ilustrarea importantei economice si politice crescande a Republicii Populare. Este si consecinta unei prioritati chineze: garantarea aprovizionarii cu energie si materii prime a unei tari care, desi are marimea unui imperiu, este din ce in ce mai dependenta de lumea din afara pentru alimentarea unui mecanism economic pornit in plina viteza. Aceasta nevoie energetica face Beijingul sa protejeze state aflate in centrul tensiunilor internationale - cum ar fi Sudanul ori Iranul -, pentru ca acestea sunt importante pentru aprovizionarea sa. Intr-o anumita masura, vizita lui Wen Jiabao in Franta nu iese din aceasta logica: dincolo de inevitabilul contract de proportii cu Airbus, ea include o latura nucleara ce intereseaza - in cel mai inalt grad - grupul francez Areva.

Pozitie fragilizata
Strategia chineza are, ca punct de plecare, o data simpla: aceasta tara cu o rata a cresterii economice de 9 la suta a devenit un importator clar de petrol si de multe alte materii prime si este din plin afectata de cresterea vertiginoasa a pretului acestora. Necesitatea garantarii aprovizionarii energetice a capatat, astfel, infatisarea unei "obsesii nationale", potrivit unui diplomat strain. Si in asemenea masura incat unii experti vad, in aceasta, una dintre principalele surse de viitoare tensiuni dintre China si Statele Unite ale Americii. Protestul general si, in cele din urma, opozitia Washingtonului in ceea ce priveste achizitia companiei petroliere americane Unocal de catre societatea de stat chineza CNOOC, in vara acestui an, nu a fost decat primul semn vizibil.

"Situatia se va agrava, caci perceptia restului lumii este ca chinezii sunt pe cale sa arunce in aer organizarea pietei petroliere", spune ingrijorat Jim Brock, expert american stabilit acolo din 1992. Pozitia chineza este fragilizata de intrarea sa tardiva pe aceasta piata internationala. "Ei de-abia incep sa invete regulile jocului, in timp ce toti ceilalti au facut-o de 100 de ani", comenteaza Brock. China si-a lansat cele trei companii petroliere nationale /Sinopec Corp, CNPC, CNOOC/ in asaltul pentru rezervele de hidrocarburi ale Globului. Acestea si-au inmultit contractele in Africa de Nord si subsahariana, in Caucaz, in Asia Centrala si in Orientul Mijlociu, au cumparat rezerve de petrol si de gaze in Kazahstan si Indonezia, si-au desfasurat inginerii si materialul cu mult dincolo de bazele "din spatele frontului".

"Aceasta nu constituie inca o parte semnificativa din aprovizionarea Chinei, subliniaza Jim Brock. Ea ramane dependenta de piata "spot" /pe care se cumpara si vand barili de petrol la zi, n.red.fr./". De unde si volatilitatea acestei piete care, potrivit expertului citat, ar urma sa mai dureze 3-4 ani datorita cererii chineze. De aici si o diplomatie din ce in ce mai atenta sa menajeze statele furnizoare, ori susceptibile sa devina. Sudanul a fost cea dintai tara care a primit petrolierele chineze, ce lucreaza activ acolo. In consecinta, Beijingul protejeaza Khartoumul atunci cand dosarul genocidului din Darfour vine in fata Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite /in care Beijingul are drept de veto/.

La fel stau lucrurile si cu Iranul in ceea ce priveste dosarul nuclear al acestuia, Teheranul fiind un important furnizor de petrol brut si de gaze naturale al Chinei; ori cu Siria, acuzata in asasinarea fostului premier libanez Rafic Hariri. Si, in fine, cu Venezuela lui Hugo Chavez, aflat in conflict cu Statele Unite, careia Beijingul ii ofera sprijin in schimbul imenselor sale rezerve de aur negru.

Avantaj
Trebuie sa admitem, noteaza ziarul editat la Geneva, ca acesta este un comportament nu prea diferit de cel al francezilor, atunci cand Total si Elf au pornit sa concureze, in anii '60, marile grupuri rivale anglo-saxone in Irak si in Nigeria. Ori de ceea ce au putut face, candva, americanii si britanicii pentru a se impune in Orientul Mijlociu. Aparitia in forta a unei diplomatii chineze cu parfum de petrol complica inca putin jocul international, spre marele avantaj al statelor petroliere, care nu se numara printre cele mai democratice de pe Planeta, conchide semnatarul comentariului din ziarul elvetian.

ROMPRES /Traducere si adaptare de Georgeta Dobre - Libération din 5 decembrie/


Marti, 06 decembrie 2005 - ora 16:13
Imobiliare - jucatori straini pe piata poloneza (Rzeczpospolita)

Varsovia, 6 dec /Rompres/ - Piata poloneza a imobiliarelor traieste un adevarat boom. Cresc numarul si valoarea tranzactiilor, apar noi investitori straini. Fondul britanic aAIM isi va incepe activitatea in Polonia. Valoarea tranzactiilor pe piata poloneza de imobiliare creste sistematic. Conform aprecierilor firmei CB Richard Ellis, in decursul primelor trei trimestre ale acestui an au fost semnate contracte in valoare de 2 miliarde de euro, in schimb in intregul an 2004 valoarea a fost de 1,2 miliarde de euro. Incepand din 1998, investitorii (in special straini) au cumparat in tarile Europei Centrale si de Est imobiliare in valoare de 10,5 miliarde de euro, din care cele mai multe tranzactii (3,3 miliarde euro) s-au realizat pe piata poloneza, relateaza Rzeczpospolita.

Fondul britanic aAIM si-a inceput de luni activitatea in Polonia. El intentioneaza sa investeasca 1 miliard de euro in imobiliare europene. "Jumatate din aceasta suma va fi destinata achizitionarii de centre comerciale, majoritatea din Polonia", a declarat Robert Whitton, directorul general al fondului. Prima tranzactie pe care o va efectua aAIM in Polonia va fi achizitionarea unui centru comercial din Konin pentru suma de 24 de milioane de euro. Scopul firmei sunt investitiile in locatii asemanatoare, amplasate in localitati mici. In opinia lui Whitton, atractivitatea pietei poloneze de imobiliare este data in principal de ritmul rapid al cresterii economice, de inflatia scazuta, rentabilitatea ridicata a acestui gen de investitii financiare in comparatie cu Marea Britanie, precum si importanta crescanda a centrelor comerciale.

aAIM va cumpara imobiliare direct de la proprietari sau prin asa numitul leasing rambursabil. Fondul, care colaboreaza pe piata poloneza cu firma Donaldsons Europe, specializata in managementul imobiliarelor, este in prezent in negocieri in vederea achizitionarii a trei alte centre comerciale. In grupul celor mai active institutii financiare straine in segmentul imobiliarelor se gasesc fonduri apartinand Deutsche Bank si Deka Bank din Germania, ING din Olanda, AIB din Irlanda si AIG din SUA. In afara fondurilor straine, pe piata poloneza incep sa fie active si fondurile de imobiliare create de asociatii nationale ale fondurilor de investitii. Deocamdata, ele sunt in oferta BZ WBK AIB, BPH si Skarbiec. La sfarsitul lui octombrie, activele acestor trei fonduri aveau valoarea de aproape 780 de milioane de zloti (195 milioane euro). Agnieszka Jachowicz, directorul de investitii la BZ WBK AIB, a declarat pentru "Rzeczpospolita" ca fondul detine in prezent imobiliare in valoare de peste 330 de milioane de zloti (82 500 000 euro), din care o parte au fost cumparate prin credit. Numarul agentilor economici intersati de piata poloneza a imobiliarelor creste permanent, fapt care sporeste concurenta. Relativ, exista mai multi bani de utilizat decat proiecte interesante, a subliniat Agnieszka Jachowicz.

Dupa cum declara Robert Whitton, lupta pentru cumpararea celor mai bune locatii este acerba, dar mai redusa decat in Marea Britanie. Datorita acestui lucru, si afacerile merg insa mai bine. Stuart Cunliffe, partener al Donladsons, apreciaza ca 20-30% din cladirile comerciale din Polonia isi vor schimba an de an proprietarul. Pana anul trecut, cea mai mare tranzactie din Polonia a fost cumpararea de catre fondul american Apollo-Rida a 28 de centre comerciale de la fondul german Immopol GmbH & Co KG. Valoarea acestei tranzactii a depasit 700 de milioane de euro.

ROMPRES/Traducere si adaptare de Sabra Daici, Rzeczpospolita din 6 decembrie/


Marti, 06 decembrie 2005 - ora 15:32
Reducerea ajutoarelor regionale destinate tarilor din Est: Comisia Europeana considera propunerea britanica injusta si insuficienta (Libération, El Mundo, El Pais)

Libération: Bugetul UE: Blair ii mustruluieste pe "Cei noi" - Presedinte in exercitiu, acesta doreste sa taie din ajutoarele regionale destinate tarilor din Est. Bruxelles/Paris, 6 dec /Rompres/: Tony Blair tocmai le-a dat o adevarata lectie de Realpolitik tarilor din Europa de Est: acestea au invatat - pe pielea lor - ca, in Europa, aliatul lor firesc nu este Marea Britanie, scrie Jean Quatremer in corespondenta sa din Bruxelles inserata in numarul de marti, 6 decembrie, al cotidianului francez Libération. Pentru a limita la maximum contributia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la bugetul comunitar pe perioada 2007-2013, primul-ministru britanic laburist a propus, luni, 5 decembrie, "taierea cu toporul" /considerabila/ din cheltuieli, in special din ajutoarele regionale ce le sunt destinate.

Tony Blair, a carui tara detine /in acest semestru/ presedintia /prin rotatie/ a Uniunii Europene /UE/, s-a comportat, asa cum se temea Comisia /Europeana/, ca "seriful din Nottingham" care lua "de la saraci pentru a da la bogati". De aceea, cel mai fidel aliat al sau, José Manuel Durao Barroso, presedintele executivului european, s-a simtit obligat sa preia rolul lui Robin Hood: "In situatia actuala, propunerea /britanica/ nu este acceptabila. Pur si simplu, ea nu este realista." "Politica din trecut" - In luna iunie a.c., Londra a refuzat compromisul la care ajunsese Luxemburgul dupa doua zile de negocieri istovitoare: bugetul european ar fi fost limitat la 1,06 la suta din produsul intern brut /PIB/ comunitar, adica la 871 de miliarde de euro pe sapte ani, departe de cele 1,14 la suta propuse de Comisie, pentru a raspunde nu numai provocarilor extinderii la tari devastate de 40 de ani de dictatura comunista, ci si la cele ale modernizarii acestor economii /cercetare, educatie etc./.

Intr-adevar, profitand de slabirea Frantei dupa "nu"-ul in referendumul privind Constitutia europeana /din 29 mai a.c./, Blair a dorit sa obtina o refacere din temelii a politicii agricole comune /PAC/, acea "politica din trecut" ce consuma inca 40 la suta din fondurile europene, pentru a reorienta bugetul spre politici de viitor. Scopul acestei manevre era si de a mentine neschimbat "cecul" britanic, acel rabat obtinut de Margaret Thatcher in 1984, cand Marea Britanie era saraca si nu primea mare lucru de la Bruxelles. Problema este ca, 20 de ani mai tarziu, mentinerea neschimbata a cecului ar exonera complet Londra de cheltuielile extinderii: mecanismul sau de calcul ar fi facut ca acesta sa creasca de la 4,7 miliarde de euro pe an, pe perioada 1997-2003, la 7 miliarde pe perioada 2007-2013. Manevra a esuat rapid, statele membre - inclusiv Londra - decizand, in octombrie 2002, consfintirea cheltuielilor agricole pentru perioada 2007-2013: nu se pune problema sa se revina asupra cuvantului dat, i-au spus - in esenta - partenerii sai.

Blair neputand renunta la cecul sau din ratiuni de politica interna, nici sa il "inghete", asa cum a propus presedintia luxemburgheza, nu ii mai ramanea decat sa propuna o scadere a cheltuielilor. Si este chiar ceea ce a facut luni, 5 decembrie, sperand sa obtina un acord la Consiliul european al sefilor de stat si de guvern din 15-16 decembrie. Tarile din Est si-ar vedea, deci, ajutoarele regionale scazand cu 14 miliarde de euro pe perioada mentionata, insa ar primi, totusi, 150 de miliarde de euro. PAC ar suferi si reduceri sumbre, mai ales in partea sa consacrata dezvoltarii rurale, cel mai novator capitol al reformei din 2003. 1 la suta din PIB - In ciuda urletelor de rigoare, aceasta propunere nu este in mod obligatoriu sortita esecului: daca tarile din Est, grabite sa isi primeasca banii, o vor accepta, sub rezerva unui mic gest suplimentar, nu exista nici un motiv ca fostele state membre sa o refuze. La urma urmei, Franta, Germania, Suedia, Olanda si... Marea Britanie au cerut, in decembrie 2003, ca bugetul sa fie limitat la 1 la suta din PIB.

Nu mai suntem prea departe de aceasta. Europa redusa la bunurile comune la care viseaza britanicii ar mai face, atunci, inca un pas, conchide ziarul parizian. El Mundo: Comisia Europeana respinge transant Perspectivele Financiare propuse de presedintia britanica "Seriful din Nottingham" si-a trimis luni la Bruxelles planul bugetar. Saptamana trecuta, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, i-a cerut presedintelui semestrial al Uniunii, Tony Blair, sa nu se comporte ca tiranul din povestea Robin Hood care lua bani de la saraci pentru a-i da celor bogati. Insa Marea Britanie, care asigura presedintia semestriala a Uniunii, a pledat in favoarea bugetului sau diminuat pentru perioada 2007-2013 de care se temea Comisia, cu reduceri drastice ale Fondurilor de Coeziune pentru noii parteneri din Est si tarile mediteraneene si perpetuarea "cecului britanic" /un privilegiu prin care isi adjudeca 7 miliarde de euro anual/.

Potrivit planului britanic, care va fi discutat miercuri de ministrii de externe ai Celor 25 si saptamana viitoare la Consiliul European de sefii de stat si de guvern, in cei sapte ani UE va trebui sa cheltuiasca maximum 846,7 miliarde de euro, ceea ce inseamna 1,03 din venitul brut comunitar fata de 1,06 cat a prevazut Luxemburgul in iunie si fata de 1,21 cat prevede Comisia, deosebit de ingrijorata de Europa largita la 25 de membri, iar in cazul aderarii Romaniei si Bulgariei, la 27 de membri, din 2007. Fondurile de Coeziune, cheie pentru noii membri, trebuie diminuate cu aproape 12 la suta din cererea initiala a guvernului european. Astfel, noii membri vor fi nevoiti sa-si imparta 150 de miliarde in urmatorii sase ani iar cei mai vechi, asemeni Spaniei, sa se conformeze la o pierdere inevitabila a ajutoarelor datorita cresterii venitului - fie din cauza efectului statistic al extinderii spre Europa saraca, fie datorita cresterii proprii.

Pentru tranzitie, britanicii propun aceleasi cifre invocate de presedintia luxemburgheza in iunie, si pe care Spania le-a respins: 2,8 miliarde de euro timp de patru ani pentru o tara care intre 2000 si 2006 a primit 11,7 miliarde din fondurile de coeziune. Chiar daca nu va putea recupera aceasta cifra, avand in vedere ca depaseste 90 la suta din venitul comunitar, Spania aspira la o tranzitie "mai putin brusca". Pentru Barroso, planul britanic nu se va aproba niciodata in aceste conditii, avand in vedere ca "nivelul investitiilor pe care il prevede este insuficient", iar "propunerea trebuie sa fie mai echitabila fata de noile state membre". Iar daca mai era nevoie si de o alta provocare, Marea Britanie a insistat ca nu va renunta la mecanismul sau de compensare - aprobat in 1984 cind era unul din membrii cei mai saraci ai unei Europe in 10 parteneri - pana cand Franta nu va accepta sa-si reduca subventiile agricole /care reprezinta 40 la suta din buget/.

Din punctul de vedere britanic, propunerea nu putea fi mai justa, iar ministrul de externe Jack Straw a aparat-o cu entuziasm in fata presei. "Bugetul pe care l-am pus in circulatie este un pachet dur, care recunoaste responsabilitatea tuturor membrilor UE de a plati o contributie corecta la bunastarea Uniunii". Iar in ce priveste tarile din Est, Straw a subliniat ca 150 de miliarde alocate reprezinta dublul fata de cele acordate de Planul Marshall Europei Orientale, in anii `60. El Pais: Jose Manuel Durao Barroso considera propunerea britanica de buget "inacceptabila" Criticilor lui Barroso i s-au alaturat imediat cele ale Frantei, Spaniei si Belgiei. Pentru Barroso, "propunerea presedintiei britanice nu este acceptabila. Nu este realista".

"Este o propunere de buget pentru o Europa in miniatura, nu o Europa puternica de care avem nevoie". "Ambitia noastra este o Europa deschisa, moderna, largita. Pentru a reusi acest lucru trebuie sa avem mijloacele necesare dezvoltarii politicilor convenite cu tarile membre, Parlamentul si Comisia", a subliniat presedintele executivului UE, care a precizat ca "propunerea trebuie sa fie mai echitabila fata de noile state membre".

Spania nu este singura tara defavorizata, in primul rand nu are garantia ca va ramane beneficiara neta a acestor fonduri cum pretinde seful guvernului, Jose Luis Rodriguez Zapatero. Spania contribuie cu aproximativ 700 de milioane de euro la bugetul comunitar si, daca nu se modifica, va ajunge sa plateasca un miliard de euro anual. Tarile extinderii sunt cele mai afectate de aceasta reducere importanta a fondurilor structurale cu 14 miliarde de euro - 8,5 la suta mai putin fata de propunerea presedintiei luxemburgheze.

ROMPRES /Traducere si adaptare de Georgeta Dobre - Libération din 6 decembrie; Mihaela Nicolaescu - El Mundo, El Pais din 6 decembrie/


Marti, 06 decembrie 2005 - ora 13:06
Folosirea acordurilor comerciale pentru securizarea Balcanilor (Financial Times)

Londra, 6 dec /Rompres/ - Recentele progrese au relansat sperantele potrivit carora regiunea balcanica va putea adera, intr-o buna zi, la structurile Uniunii Europene (UE). Dupa cum se stie, au fost lansate negocierile de aderare cu Croatia, iar Serbia-Muntenegru a deschis negocierile privind "Acordul de Stabilizare si Asociere" /ASA/. In plus, luna aceasta, Bruxelles-ul a decis sa inceapa negocieri si cu Bosnia-Hertegovina pentru ASA, comenteaza cotidianul britanic Financial Times, in editia sa din 6 decembrie.

Dar, desi abunda laudele la adresa premierilor si presedintilor de la Zagreb, Belgrad si Sarajevo pentru eforturile revigorate privind urmarirea si capturarea fugarilor acuzati de crime de razboi in anii `90, totusi eforturile de construi o economie de piata regionala in fosta "enclava" comunista abia daca au atras atentia in vreun fel. Negociatorii comerciali din regiune si-au asumat un efort tacit, dar ambitios, de a asocia fostele republici iugoslave cu Romania, Albania si Bulgaria intr-o zona comerciala a doua ca marime din Europa, care ar putea pune in legatura un teritoriu vast de la Marea Adriatica la Marea Neagra.

In urma cu o luna, sub tutela UE a avut loc stabilirea Comunitatii Energetice din Europa de Sud-Est, prin care se reduc reglementarile privind schimburile comerciale cu energie intre Romania, Bulgaria, Croatia, Serbia-Muntenegru, Bosnia-Hertegovina, Republica Macedonia, Albania si provincia sarba Kosovo. Oficiali din cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est - organismul international de la Bruxelles a carui responsabilitate este impiedicarea izbucnirii unui nou conflict in Balcani -, a laudat acordul energetic, numindu-l un pas "extrem de ambitios".

Desi va mai fi nevoie de timp si de cel putin 15 miliarde de dolari pentru investitii pentru a crea o piata energetica autentica, oficialii au comparat-o cu tratatul european care a pus bazele Comunitatii pentru Carbune si Otel, care in 1951 a creat practic premisele pentru aparitia UE. In urma incheierii a peste 20 de acorduri comerciale bilaterale din 2002 incoace, companiile occidentale active in regiune spun ca eliminarea taxelor in cazul majoritatii produselor i-a incurajat sa ia mult mai in serios micile si saracele piete din Balcani, cum este de pilda cea bosniaca, de doar 2 milioane de oameni. "Tarile /amintite/ grupate la un loc au o populatie de 55 de milioane de locuitori, o piata intinsa deja, care merita sa se dezvolte si in care merita si sa investesti, cu conditia ca /investitorii/ sa trateze subregiunea ca o singura piata", a declarat Martina Kastler, presedintele Unilever pentru Europa Centrala si de Sud si care coordoneaza producerea de bunuri destinate consumului in sapte tari balcanice, de la sediul regional pe care si l-a stabilit in Romania.

De la semnarea acordurilor comerciale, Bosnia-Hertegovina a inregistrat o crestere a exporturilor de 50 la suta anual, a notat Seadeta Ceric, negociatorul-sef pe probleme comerciale si cel care a semnat din partea Bosniei respectivele acorduri. In masura in care si alte tari balcanice sarace beneficiaza de o crestere a volumului exporturilor, a crescut sprijinul pentru semnarea unui tratat regional care sa simplifice schimburile comerciale. Importurile au crescut si mai mult, gratie veniturilor trimise acasa de europenii din sud-estul continentului care muncesc in spatiul UE, aspect dublat de explozia creditelor de consum acordate de bancile straine care si-au deschis filiale in tarile balcanice. Acest boom comercial reuseste intr-un fel sa contracareze fragmentarea politica, care este tot mai larg cunoscuta sub numele de "balcanizare", fenomen ce s-a instalat imediat dupa caderea comunismului, in 1989.

Este posibila continuarea acestei fragmentari politice, in special in Serbia, al carei partener politic, Muntenegru si provincie cvasiautonoma Kosovo urmaresc sa-si declare independenta anul viitor. Dar oficialii UE sustin ca relatiile economice mai stranse intre cele trei vor stimula procesul de reapropiere politica a acestora. Cu toate acestea, unii oficiali si oameni de afaceri atrag atentia asupra exagerarii progreselor facute in materie de schimburi comerciale in Balcani. Un catalog al limitelor de non-tarifare nu a reusit sa elimine anumite aspecte, precum absurda practica a Serbiei de a testa produsele cosmetice importante in ceea ce priveste nivelurile de radiatie. Reteaua rutiera neadecvata, retele feroviare deficitare si numeroase puncte de frontiera unde birocratia abunda au contribuit si ele la incetinirea cresterii schimburilor comerciale in regiune. De pilda, soferul de tir roman care transporta bunuri in Bosnia trebuie sa obtina viza atat pentru el, cat si pentru vehiculul pe care-l conduce la consulatul Bosniei dintr-o terta tara, Ungaria.

Noile dispute comerciale afecteaza unele capitale balcanice, Seadeta Ceric acuzandu-i de pilda pe liderii politici bosniaci pentru ca aplica selectiv noile reglementari comerciale. Oficialii de la Sarajevo actioneaza "fara nici o logica economica", cu scopul de a proteja preferential anumite companii locale, cum sunt exportatorii de carne, a mai spus aceasta. Mary O`Mahoney, expert comercial in cadrul Pactului de Stabilitate si care a contribuit la negocierea acordurilor bilaterale, crede ca unele dintre barierele netarifare trebuie abandonate in favoarea unui acord comercial mai larg.

ROMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - Financial Times din 6 decembrie/


Miercuri, 07 decembrie 2005 - ora 11:39
Rusia submineaza economia Republicii Moldova (Utro)

Moscova, 7 dec /Rompres/ - Autoritatile Republicii Moldova asteapta cu nerabdare sa vada ce va decide "Rosselhoznadzor" in legatura cu produsele agricole din Republica Moldova. Saptamana trecuta, experti ai Serviciului federal rus pentru control fitosanitar si veterinar au inspectat in Republica Moldova mai multe livezi, in special de mere. Este posibil ca pe baza raportului elaborat de acesti experti sa fie anulata interdictia impusa in luna mai, privind interzicerea de a importa in Rusia produse agricole din Republica Moldova /iar cu o luna mai devreme, fusesera interzise importurile de carne/ - pe motiv ca acestea nu ar corespunde standardelor impuse pe plan international, fapt ce ar "crea pericolul introducerii pe teritoriul Rusiei a unor boli si daunatori periculosi".

Pana acum, din cauza acestor interdictii, Republica Moldova a pierdut in jur de 12 milioane de dolari, noteaza cotidianul rus Utro. Noua interdictie impusa de Moscova a afectat aproximativ 300 de companii moldovenesti din domeniul exportului, 1.000 de producatori agricoli si peste 50 de companii de transport, precizeaza Utro. In disperare de cauza, multe firme moldovenesti au incercat sa-si reorienteze exporturile spre Republica Belarus, republicile baltice, Romania, Ucraina si Polonia. Majoritatea eforturilor depuse de ei nu s-au soldat cu succes: doar o treime dintre exportatorii moldoveni au declarat ca vor cauta noi piete de desfacere, iar o mare parte dintre ei se gandesc sa-si lichideze afacerea.

Cu toate acestea, oficiali ai Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare din Republica Moldova declara ca "pierderile sunt nesemnificative", in conditiile in care cea mai mare parte dintre exportatorii moldoveni au reusit sa-si reorienteze livrarile. Specialistii ministerului afirma ca s-au majorat in mod considerabil exporturile spre Romania, Belarus si Ucraina, fara sa ofere, insa, cifre concrete. In urma sistarii, incepand din 16 mai, a exporturilor de produse agricole din Republica Moldova, au avut de suferit in special exportatorii de fructe, care livrau anual pe pietele rusesti 80 la suta din volumul total al exporturilor lor de mere, 93 la suta din exporturile de pere, 61 la suta din cele de piersici si 71 la suta din cele de caise.

De asemenea, merele si perele reprezentau 87 la suta din volumul total al exporturilor de fructe livrate in Rusia de catre Republica Moldova. Dar, in timp ce se incerca gasirea unei solutii in "cazul merelor si perelor", asupra Republicii Moldova s-a abatut o problema si mai serioasa, continua cotidianul rus. Deja de o saptamana, in republica se discuta pe marginea declaratiei-bomba a lui Aleksandr Riazanov, vicepresedintele trustului rus "Gazprom". Sensul acestei declatratii, care a provocat atata agitatie la Chisinau, poate fi rezumat la urmatoarele: "Gazprom" intentioneaza sa majoreze tarifele la gaze pentru toate tarile membre ale Comunitatii Statelor Independente /CSI/, in conformitate cu preturile europene.

Decizia se rasfrange si asupra Republicii Moldova. Riazanov argumenteaza aceasta decizie prin faptul ca actualele preturi preferentiale la gaz ce se aplica in cazul CSI /la ora actuala Republica Moldova plateste 80 de dolari pentru o mie de metri cubi de gaz - cel mai ridicat pret din tot spatiul postsovietic/ nu acopera nici macar cheltuielile de dobandire si transport ale gazului. De aceea, "Gazprom" propune sa se treaca la o formula de calcule, care sa depinda doar de preturile la petrol de pe piata mondiala. Astfel, in opinia lui Riazanov, in viitorul apropiat pretul la gaz pentru republicile baltice va creste pana la 120-125 de dolari pentru o mie de metri cubi, iar pentru Georgia si Armenia - pana la 110 dolari. Cel mai ridicat tarif va fi, din nou, pentru Republica Moldova: 150-160 de dolari pentru mia de metri cubi. Cu toate acestea, potrivit ministrului moldovean al economiei si comertului, Valeriu Lazar, deocamdata Republica Moldova nu a primit nici o instiintare oficiala in legatura cu majorarea preturilor la gaze.

"Am aflat acest lucru de la jurnalisti", a spus Lazar, subliniind ca in acest caz puterea executiva nu se poate amesteca in nici un fel in situatia creata: este vorba despre relatiile dintre S.A. "Moldova-gaz" si "Gazprom". Si cu atat mai mult, nu guvernul este cel care stabileste pretul la gaze. In conditiile in care "Moldova-gaz" detine monopolul pe piata moldoveana, de politica de preturi se ocupa Agentia nationala de reglementare in domeniul energeticii. Oricum, potrivit ministrului moldovean, guvernul monitorizeaza situatia si stie ca cele doua societati comerciale vor trebui sa semneze un contract pentru anul viitor. Totodata, Valeriu Lazar a subliniat ca puterea executiva de la Chisinau a elaborat deja cel putin trei variante de iesire din situatie.

Lazar a precizat ca "Gazprom" plateste societatii "Moldova-gaz" pentru tranzitarea pe teritoriul Balcanilor si in cazul in care partea rusa va majora preturile de livrare, societatea moldoveana ar putea majora, la randul sau, preturile pentru tranzitare. De asemenea, oficialul moldovean considera ca majorarea preturilor la gaze va afecta in primul rand consumatorii casnici. "In ceea ce priveste economia in general, ea nu va avea de suferit, deoarece in Produsul Intern Brut /PIB/ al tarii, cota parte a intreprinderilor-consumatori directi ai acestui gaz este de doar 1,7 la suta", a subliniat Lazar. La ora actuala, "Moldova-gaz" primeste de la "Gazprom" o suma de 2,5 dolari pentru pomparea unei cantitati de o mie metri cubi de gaz, pe o distanta de 100 de kilometri. Pe teritoriul Republicii Moldova este tranzitata o cantitate de aproximativ 24 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc, ceea ce reprezinta aproximativ 18 la suta din volumul total al exporturilor rusesti de gaz, precizeaza in final cotidianul rus.

ROMPRES /Traducere si adaptare de Adriana Matcovschi - Utro din 6 decembrie/


Miercuri, 07 decembrie 2005 - ora 11:27
Europa de Est, o mana cereasca pentru investitorii straini (The Economist, BusinessWeek, Courrier International)

Paris, 7 dec /Rompres/ - Companiile ce urmaresc delocalizarea /transferarea activitatii/, indeosebi cele din Europa Occidentala, sunt din ce in ce mai atrase de tarile din Europa de Est. Presa economica analizeaza cauzele acestui succes, imprevizibil in urma cu 15 ani, noteaza o editie electronica recenta a saptamanalului francez Courrier International, intr-o revista a presei semnata de Hamdam Mostafavi. "Fostele tari comuniste din Europa de Est profita de un crenel lucrativ in piata mondiala a delocalizarii", anunta revista britanica de afaceri The Economist. Saptamanalul economic descrie un nou fenomen: "Societatile prefera sa delocalizeze in tari foarte apropiate si destul de putin costisitoare decat in tari cu costuri foarte mici, dar care, pe de alta parte, sunt foarte indepartate.

Marile multinationale prefera investitii pe termen lung bazate pe talent si geografie, mai curand decat o mana de lucru abundenta si salarii foarte scazute." Cu toate acestea, in urma cu cativa ani, economiile acestor tari - Bulgaria, Romania, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Republica Ceha, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia - erau departe de a fi atragatoare. "La inceputul anilor 1990, cand compania Elcoteq, o firma finlandeza care produce telefoane pentru Nokia, a deschis un punct de lucru in Europa de Est, a avea o simpla fabrica in aceste tari parea un lucru riscant. Delocalizarea intregului lant de productie ar fi parut complet nebuneasca", aminteste The Economist. "Birocratii erau capriciosi, logistica inspaimantatoare, liniile telefonice, proaste, metodele comerciale, excentrice.

Pentru a face afaceri, era nevoie de nervi solizi, un sistem digestiv rezistent si o rabdare de neclintit." Potrivit saptamanalului londonez, "de la caderea comunismului, aceasta regiune se transforma incetul cu incetul. Obiceiurile, atitudinile si valorile s-au schimbat complet. Economia acestor tari a progresat, in vederea viitoarei adoptari a euro. Oamenii politici, desi sunt, uneori, un pic dubiosi, nu sunt ingrijoratori. Prin urmare, contractele companiilor occidentale curg spre Est." In opinia saptamanalului economic american BusinessWeek /cea mai bine vanduta revista de afaceri la nivel global/, "cele care trag regiunea in sus sunt tinerele talente din Europa Centrala". "Pentru a dezvolta comertul in aceste tari, multinationalele cauta talente, si le gasesc in cele mai bune scoli locale. Astfel, Polonia se declara satisfacuta de faptul ca, in randul fortei sale de munca, are unul dintre cele mai ridicate procentaje de posesori ai unei diplome de licenta.

Tara are, anual, 460 000 de noi licentiati", noteaza revista americana. Un alt avantaj pentru companiile straine este ca tanara generatie este foarte ambitioasa si nu tine cont de numarul orelor de lucru. Tinerii polonezi muncesc - in medie - 1 984 de ore pe an, fata de cele 1 777 ale americanilor si cele 1 362 ale germanilor, potrivit cifrelor Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica /OECD/. "Inginerii, care, in vremea comunismului, au fost obisnuiti cu resurse limitate, stiu sa imbine o tehnologie complexa cu cheltuieli minime." "Astazi, regiunea atrage investitii straine in cuantum de 37 de miliarde de dolari pe an /31,5 miliarde de euro/, ceea ce inseamna o situare pe a doua pozitie dupa China si cu mult inaintea Indiei.

Cele mai mari multinationale - Hewlett-Packard, IBM, LG-Philips, General Electric - investesc in aceste tari", explica BusinessWeek. Saptamanalul american descrie "cum a ajuns Europa Centrala la acest rezultat". Fenomenul a inceput cu delocalizarea fabricilor. "Chiar si acum, constructorii de automobile si furnizorii lor baga milioane in construirea a noi uzine si in lanturi de productie. Toyota, Volkswagen, General Motors, PSA Peugeot Citroen, Renault si Fiat isi construiesc in intregime masinile in Polonia si in fostul bloc sovietic. Chiar si Porsche realizeaza o mare parte din asamblarea uneia dintre masinile sale de lux in Slovacia." "Cat de durabila este cresterea economica din Europa Centrala?", se intreaba, in final, BusinessWeek. "Toate elementele sunt intrunite: universitati excelente, investitii straine solide, precum si infrastructuri in curs de ameliorare.

Regiunea nu este inca dotata cu reglementarile muncii care impiedica cresterea gradului de ocupare a fortei de munca in Germania, Franta si Italia. Potrivit proiectiilor, in 2020, salariul mediu va fi inca la jumatatea celui din Europa Occidentala. Europa Centrala trebuie, insa, sa isi continue eforturile si sa nu se culce pe realizarile obtinute pana acum."

ROMPRES /Traducere si adaptare de Georgeta Dobre - The Economist si BusinessWeek preluate de Courrier International din 5 decembrie/


Joi, 08 decembrie 2005 - ora 14:21
"China este o oportunitate pentru Europa, nu o amenintare", potrivit cercetatoarei Yiyi Lu, din cadrul Centrului Britanic de Studii Internationale Chatham House (Café Babel)

Londra, 8 dec /Rompres/ - In opinia lui Yiyi Lu, profesoara si analista in cadrul grupului de reflectie /think tank/ londonez al Centrului Britanic de Studii Internationale Chatham House, emergenta dragonului economic chinez obliga restul lumii sa se confrunte cu teama de o tara misterioasa si necunoscuta. In articolul inserat de o editie recenta a Café Babel, revista online a tineretului european, cercetatoarea revine asupra relatiilor economice si sociale ce apropie Europa si Republica Populara Chineza. Yiyi Lu afirma ca, desi tara asiatica ingrijoreaza, ea reprezinta o oportunitate pentru Uniunea Europeana /UE/, si nu o amenintare.

Necunoasterea zamisleste frica
Relatia dintre Beijing si Bruxelles a fost intotdeauna cel putin zbuciumata. Din 1989, Uniunea Europeana a instituit un embargo asupra armelor provenind din China. Masurile represive in privinta produselor textile chineze se numara, potrivit lui Yiyi Lu, printre cele doua mari provocari carora trebuie sa le faca fata relatia dintre "Cei 25" si tara asiatica. Obstacolul major il reprezinta lipsa unei politici externe europene coerente. "Statele membre /ale UE/ au politici individuale diferite si, in cadrul UE, exista divergente clare in ceea ce priveste modul de a trata cu China". O alta problema ce trebuie depasita priveste angoasa UE fata de invazia produselor chinezesti cu pret redus, o teama pe care Yiyi Lu o califica drept "ignoranta". In opinia ei, in conditiile in care "China poate exporta marfuri cu preturi foarte scazute in Europa, tarile europene pot, in schimb, profita de liberalizarea financiara ce se instaleaza progresiv in China. Un numar crescand de companii britanice opereaza in sectorul financiar autohton, in timp ce, anterior, o firma straina nu avea nici o posibilitate sa patrunda pe piata chineza".

Ieftin si de buna calitate?
Desi fabricantii europeni nu se bucura de aceasta, "vanzatorii cu amanuntul si consumatorii europeni sunt entuziasmati sa vada numarul crescand de produse chinezesti abundand pe piata lor: preturile oferite de intreprinderile chineze sunt pur si simplu imbatabile". Pe de alta parte, boom-ul economic ce se inregistreaza in China inseamna ca "marci luxoase, precum Gucci, Armani si Chanel au, de acum inainte, posibilitatea de a-si propune produsele de foarte buna calitate unei clase superioare chineze in curs de aparitie." Cele mai mari orase din China etaleaza bulevarde enorme, invadate de buticuri ale marilor marci, destinate noilor imbogatiti din ce in ce mai numerosi si exigentei lor in domeniul calitatii. Cu toate acestea, produsele contrafacute, ce imita cele mai celebre marci europene, inunda piata interna si internationala, adresandu-se unei clase mai de mijloc.

Pentru a stopa acest sistem, mai multe masuri represive vor fi, dupa cate se pare, necesare, cum ar fi cele luate, recent, pe piata Xui Shui /Silk Market, piata de matase/. Marcile de haute couture /marile case de moda/, victime ale contrafacerilor, simt, de altfel, ca nu mai au nici un control asupra a ceea ce se produce in China. Yiyi Lu recunoaste ca amenintarea este reala, dar sustine ca este vorba "de reversul medaliei. Multe dintre aceste marci prestigioase fabrica si tricouri si haine in aceste fabrici din China, si, asadar, este logic ca unele dintre produsele lor sa fie copiate. Chiar daca aceasta consecinta este nedreapta, ea se aseamana cu un efect secundar ascuns previzibil". Un alt mar al discordiei, in Europa, este reprezentat de conditiile de lucru la care sunt supusi muncitorii chinezi.

In ciuda promisiunii facute de guvernul de la Beijing, in 2004, ca va face sa fie respectata autoritatea legii, drepturile omului sunt, adesea, incalcate copios in China. Recenta vizita a presedintelui chinez, Hu Jintao, in Marea Britanie, a fost afectata de manifestatii de protest impotriva unei serii de masuri privind ocuparea Tibetului, libertatea religioasa ori secesiunea Taiwanului de China. Iar vizita remarcata a presedintelui american, George W. Bush, in noiembrie a.c., la unul din singurele locuri de cult protestante autorizate de stat, Biserica Gangwashi, dintr-un cartier al Beijingului, a fost perceputa ca o incercare de a sublinia nevoia unei mai mari libertati religioase, noteaza revista europeana. Yiyi Lu insista, totusi, asupra faptului ca "America nu este in pozitia de a-i da lectii Chinei in privinta chestiunilor relative la drepturile omului. Statele Unite au ele insele mai multe probleme de clarificat. Atata vreme cat Washingtonul nu va matura in fata propriei usi, China nu va lua niciodata in serios chestiunea drepturilor omului".

Pe de alta parte, cercetatoarea subliniaza ca "masurile in privinta acestor drepturi fundamentale nu au afectat relatiile economice dintre tarile europene si China." Mai limpede spus, pozitia europeana de aparare a drepturilor omului nu este nimic altceva decat o pura retorica politica, deoarece "interesele economice prevaleaza sistematic in raport cu drepturile omului". Se pare ca pozitia UE pe aceasta tema este in perfecta armonie cu optica guvernului chinez, pentru care "politicile economice si drepturile omului nu au nimic de-a face una cu cealalta. Comertul ramane comert, iar drepturile omului, drepturile omului". Yiyi Lu considera, totusi, ca intensificarea schimburilor comerciale duce, adesea, la o respectare sporita a drepturilor omului si a libertatilor civile. Izolarea Chinei, in acest moment, ar fi o eroare, in masura in care o politica izolationista ar afecta doar poporul. Si nu pe cei care detin puterea".

ROMPRES /Traducere si adaptare de Georgeta Dobre - Café Babel din 5 decembrie/


Joi, 08 decembrie 2005 - ora 13:52
Oligarhii rusi "au luat cu asalt" Muntenegrul (ANSA)

Belgrad, 8 dec /Rompres/ - Adriatica a devenit al patrulea mal al Rusiei presedintelui Vladimir Putin, proprietara de acum a peste jumatate din intreaga economie a micii republici Muntenegru, noteaza ANSA intr-un articol semnat de Alessandro Logroscino. Muntenegru a devenit o tara "de cucerit" - la cateva zeci de kilometri de Italia - pentru businessmen moscoviti, care dupa ce si-au arborat steagurile asupra industriei metalurgice locale si asupra unei mari parti din cea turistica vizeaza acum privatizarea strategicului port Bar aflat in fata coastelor regiunii italiene Puglia. Nu este vorba numai de o cursa pentru a castiga un loc sub soare, ci de strategii de afaceri care par sa aiba acordul Kremlinului. Deja pregatit sa dea "unda verde" proiectelor de secesiune de Serbia a acestei republici ex iugoslave, care ar putea deveni un gen de protectorat rus in inima Mediteranei.

Totul a inceput cu asaltul oligarhilor rusi debarcati din Est in "kombinatele" muntenegrene mostenite de la fosta Iugoslavie. La inceput a fost o otelarie de la Niksic, in nordul tarii: o instalatie de importanta medie pe care cumparatori "anonimi" rusi au preluat-o pentru "un pumn de monede", pentru ca ulterior sa se retraga.

Imediat dupa aceea, s-a inceput sa se procedeze cu toata seriozitatea. Pana la achizitionarea Kap, industria aluminiului care numai ea singura reprezinta 80 la suta din exporturile Muntenegrului, cumparata - dupa iesirea din scena a elvetienilor, germanilor, austriecilor si indienilor - de compania Rusal a lui Oleg Deripaska, regele in varsta de 40 de ani al metalului rus si un nume cunoscut in "top ten" ai supernababilor post-sovietici. Deripaska s-a angajat sa verse circa 200 de milioane de euro intre pretul de baza, acoperirea datoriilor si noi investitii, precum si alte 27 de milioane varsate, nu se stie bine cu ce titlu, direct guvernului premierului Milo Djukanovic.

Omul forte de la Podgorica, care este si promotorul controversatului referendum privind separarea Muntenegrului de Serbia, pe agenda in aprilie 2006. Tranzactia, devenita operativa chiar saptamana aceasta, a suscitat polemici si suspiciuni printre oponentii lui Djukanovic. S-a vorbit de privatizare-farsa si de acorduri convenite "sub masa" intre Deripaska si primul-ministru, intr-o cafenea din capitala muntenegreana, in fata a doua pahare cu Scotch. In presa au aparut speculatii ca in spatele patronului companiei Rusal s-ar afla in realitate parteneri occidentali, altii au ipotetizat ca magnatul rus ar dori sa-si pregateasca o cale de fuga in Muntenegru, temandu-se de neplaceri in tara.

Adevarul este insa altul. Deripaska, daca ar fi vreodata constrans sa se expatrieze, nu ar avea desigur nevoie de pasaport muntenegrean. Si oricum nu pare sa fie luat in colimator. Fiscul din Rusia nu l-a maltratat pana acum iar relatiile sale cu Vladimir Putin raman lipsite de asperitati, cu atat mai mult dupa ascensiunea in fotoliul de sef al staff-ului prezidential a ex guvernatorului din Tiumen, Serghiei Sobianin, bun prieten cu multi oligarhi vestiti. Dimpotriva, incursiunile sale in fosta Iugoslavie se impaca bine cu politica Kremlinului, care, in ciuda declaratiilor facute "sus si tare" privind vechea /dar adesea ambigua/ fratie ortodoxa cu Serbia, refuza astazi sa ia pozitie impotriva pretentiilor separatiste ale Muntenegrului. O tara de altfel tot atat de ortodoxa, dar mai maleabila prin dimensiunile ei si istoric si mai filo-rusa inca de pe vremea Romanovilor.

Deripaska nu s-a oprit de altfel la Kap. In vizorul Rusal se afla acum o mina de bauxita, centrala termoelectrica de la Pljevlja si o instalatie carbonifera, asa cum scriu ziarele de la Belgrad, Vecernje Novosti si Politika. Dar nu e totul. Interesele moscovite sunt in curs de extindere la fostele proprietati militare ale defunctei armate populare iugoslave si mai ales la adevaratul tezaur al Muntenegrului: coasta Adriaticii, tinta in ascensiune a fluxurilor turistice rusesti deja masive. In partida au intrat personaje controversate precum Mikhail Cernoi, intrat in incurcaturi - el da - cu probleme judiciare intre Rusia si Israel. Dar si oameni de afaceri in ascensiune din sectorul turistic precum Viktor Borisov si intreprinzatori din domeniul edilitar din anturajul guvernului federal sau al puternicului primar al Moscovei, Iuri Lujkov.

Oameni care "pun mana" pe mari loturi pe care se pot ridica constructii, case si hoteluri intre Herceg-Novi, Bocche di Cattaro si splendida insula Sveti Stefan, precum si in statiunea de ski, Kolasin. Un rus a luat in gestiune si fosta vila a maresalului Tito de la Igalo, aflata deasupra marii, in timp ce un intreg Russkoie Selo /sat rusesc/ a aparut in apropiere de Budva. Pentru privatizarea portului Bar, potrivit postului "Radio Antena M" de la Podgorica, a intrat in lupta nici mai mult nici mai putin decat compania petroliera numarul unu din Rusia, Lukoil, a lui Vaghit Alekperov, colosul privat al petrolului ce detine si o flota de tancuri petroliere.

Muntenegrenii glumesc pe seama sosirii celor pe care ii numesc "batuska", varianta a apelativului popular "paparino", rezervat odata de credinciosii tarani rusi tarilor. In ceea ce-l priveste, guvernul local a dat asigurari ca "invazia" nu va pune in discutie "obiectivele integrarii euroatlantice", pe care afirma ca intentioneaza sa le urmareasca, ba chiar sa le accelereze si dupa "deplina independenta". Milovoje Radovic, economist la Universitatea din Porgorica, nu exclude totusi ca acel "capital rus sa fie destinat influentarii politicii tarii". Iar Djukanovic sa ajunga sa repete mai devreme sau mai tarziu vechea vorba de duh a regelui Nicola al Muntenegrului: "Eu si varul meu tarul Rusiei avem o armata de un milion si 5.000 de oameni".

ROMPRES /Traducere si adaptare de Adriana Doicaru - ANSA din 7 decembrie/


Joi, 08 decembrie 2005 - ora 12:21
Conturile noii Europe (El Mundo)
Bruxelles, 8 dec /Rompres/ - Ministrii de externe europeni se reunesc zilele acestea la Bruxelles pentru a discuta propunerile noului buget prezentate de presedintia semestriala britanica pentru finantarea Uniunii Europene /UE/ in perioada cuprinsa intre 2007 si 2013, subliniaza Jack Straw - ministrul britanic de externe - in editorialul sau publicat de ziarul El Mundo. Aceste propuneri le inlocuiesc pe cele prezentate in fata Consiliului European din iunie de presedintia luxemburgheza.

Acel buget nu era realist; era excesiv de expansiv si nu preconiza nici un efort pentru abordarea problemei globalizarii. A fost respins de cinci dintre statele membre, inclusiv de principalii contribuabili neti la bugetul comunitar. Ceea ce am prezentat in aceste momente reflecta consultarile desfasurate intre statele membre precum si cele cu Comisia Europeana. Este vorba de un buget confectionat in acord cu patru principii fundamentale. Primul se refera la faptul de a fi un buget disciplinat. In anul 2004, Comisia Europeana a propus un buget de 1,025 miliarde de euro, echivalentul a 1,24 la suta din venitul national al tuturor statelor membre. Marea Britanie si alte cinci state membre - Germania, Franta, Suedia, Austria si Olanda - s-au gandit ca era excesiv de mare. Propunerea noastra, noteaza Jack Straw, consta intr-un buget de 847 miliarde de euro, reprezentand 1,03 la suta din venitul national total. In al doilea rand, se doreste sa fie un buget pentru extindere.

Presupune investitii importante si aditionale intr-un moment oportun in favoarea noilor state membre. Prin aceasta contributie a noastra, care va ajuta tarile din Europa Centrala si de Est sa-si consolideze economiile si sa creasca cu intregul lor potential, vom fi cu totii avantajati de sporirea volumului total al schimburilor comerciale, a locurilor de munca si de cresterea economica a UE. Este corect ca membrii mai bogati si mai vechi sa aduca o contributie majora la buget pentru a finanta aceasta extindere. Conform propunerii noastre, noile state membre vor primi 150 de miliarde de euro din fondurile structurale si de coeziune. Este vorba de o crestere majora, aproximativ de cinci ori mai mare, fata de ceea ce primesc in prezent. Finantarea totala pe care o vor primi prin intermediul tuturor programelor Uniunii va fi echivalentul dublului, la preturile de azi, fata de Planul Marshall care a revigorat Europa occidentala la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, reprezentand 2.500 de euro de cetatean.

Polonia, cel mai mare dintre statele nou aderate, va primi credite nete de peste 60 de miliarde de euro de-a lungul celor sapte ani de perspective financiare. Lituania, una din tarile cele mai mici, va primi in jur de 10 miliarde de euro. De-a lungul timpului, noile state membre /si majoritatea statelor mai vechi ale UE/ nu au fost capabile sa realizeze cheltuieli la nivelul finantelor celor care le-au fost puse la dispozitie. Propunerile britanice includ unele masuri cu caracter foarte practic pentru a garanta ca vor primi banii mai repede si mai eficient. Aceasta inseamna ca, desi marile cifre sunt mai mici, in jur de 14 miliarde de euro daca sunt comparate cu bugetul propus in iunie, toate aceste tari vor fi mai bine plasate pentru a cheltui toti banii incredintati. Asemeni fabulei lui Esop cu vulpea si strugurii nu are sens sa se sacrifice avantaje absolut tangibile care le sunt oferite /o finantare sporita la nivele foarte mari/ in schimbul unui premiu complet iluzoriu /marile cifre ale unui buget care oricum a fost respins/. Preferintele noastre, asa cum au fost ele fixate in iunie de premierul Tony Blair, ar fi fost cele in directia obtinerii unui acord de reforma a bugetului, inclusiv a Politicii Agricole Comune /PAC/.

In lipsa unei astfel de reforme, acest acord bugetar ofera noilor state membre o ameliorare uriasa a finantarii lor, precum si certitudinea existentei acestei finantari si disponibilitatea sa, de care au atata nevoie. Al treilea principiu este acela ca este vorba de un buget just. In iunie s-a cerut unor tari sa aiba o contributie neta disproportionat de mare. Este motivul pentru care a fost respins de cinci state. Conform propunerii anterioare, de exemplu, Marii Britanii i se cerea sa plateasca 20 de miliarde de euro in plus de-a lungul perioadei bugetare de sapte ani. Contributia noastra neta ar fi fost aproximativ la jumatate decat cea a Frantei sau Italiei. Or, sa nu uitam ca, inclusiv cu ceea ce ni se restituie, Marea Britanie a avut un aport in ultimii 20 de ani de doua ori mai mare decat al Frantei sau Italiei. Marea Britanie este dispusa sa plateasca partea care ii revine in mod corespunzator, insa numai ceea ce-i corespunde in mod just. Noi am pus pe masa un aport extraordinar de 8 miliarde de euro pentru a contribui la finantarea extinderii.

Exista o serie de proceduri tehnice prin care se poate oferi efectiv aceasta contributie, dar in toate cazurile, beneficiarul ultim este fondul structural si de coeziune in favoarea noilor state membre. Noul buget va putea conta si de-acum incolo pe Marea Britanie ca al doilea mare contribuabil net in bani, dupa Germania, insa va fi mai mica diferenta intre aportul nostru net si cel al celorlaltor tari cu o economie comparabila. In ultimul rand, este vorba de un buget care ne va directiona spre o Uniune Europeana reformata, mai capabila si mai competitiva intr-o economie globalizata. In aceste momente, UE investeste inca 40 la suta din bugetul sau in PAC, care cuprinde doar 5 la suta din populatie. Prin urmare, bugetul nostru prevede o reviziuire exhaustiva si de mare importanta care sa acopere toate aspectele privind contributiile si cheltuielile, inclusiv agricultura. Revizuirea va trebui sa fie condusa de Comisie, care va prezenta un raport pe aceasta tema in 2008. Conform acestei revizuiri, UE va trebui sa fie capabila sa introduca schimbari in perioada financiara 2007-2013.

Nu va exista nici o modificare subtantiala in ceea ce se va restitui Marii Britanii, daca nu va avea loc o reforma in profunzime a PAC. Negocierile nu sunt niciodata usoare si nici acestea nu vor face exceptie. Totusi, suntem decisi sa ajungem al un acord la Consiliul European din decembrie. Presedintia britanica a propus un buget mai just si mai modern, pentru a face o Europa mai puternica si mai prospera. Aceasta propunere ofera baze solide pentru ca toti cetatenii nostri, fara exceptie, sa poata prospera intr-o Uniune Europeana largita, conchide Jack Straw.

ROMPRES /Traducere si adaptare de Mihaela Nicolaescu - El Mundo din 8 decembrie/ Vineri, 09 decembrie 2005 - ora 14:25
Ciclul "brain-drain": migratia dinspre Est spre Vest (The Economist)

Londra, 9 dec /Rompres/ - Hotelul Belfry din Oxford este un hotel britanic tipic: mare, linistitor si fara personal britanic. Printre strainii angajati se remarca veselii si omniprezentii polonezi de la receptie, restaurant, bar, spalatorie sau din sala de gimnastica (unde supravegheaza activitatea si citesc in acelasi timp dintr-o carte de economie), noteaza in editia din 8 decembrie saptamanalul britanic The Economist. "Este vorba de etica profesionala. Multi britanici cred ca a lucra in sfera serviciilor inseamna a fi sluga", se plange John Cotter, managerul principal al hotelului. Din momentul aderarii Poloniei la UE, durerile sale de cap legate de cautarea de personal au luat sfarsit. "Am fost invadati de aplicatii din Polonia", sustine acesta.

Si este adevarat: dupa aderarea de la 1 mai 2004, Marea Britanie, Irlanda si Suedia, singurele tari care si-au deschis pietele fortei de munca au fost practic invadate de polonezi, lituanieni si letoni, dornici sa traiasca mai bine. Pentru angajatori, migratia cetatenilor din noile tari membre ale UE a insemnat inflorirea afacerilor, in conditiile in care noii angajati sunt foarte bine calificati si dispusi sa primeasca un salariu cu mult mai modest decat britanicii. Pe de alta parte, guvernele polonez, lituanian si leton sunt ingrijorate de faptul ca prea multi oameni bine calificati parasesc tara pentru o slujba si o viata mai buna in alta parte. Migratia masiva in Europa nu este insa un fenomen nou. Dupa caderea comunismului, milioane de oameni au emigrat din motive politice, printre acestia numarandu-se evreii, care s-au intors in Israel, germanii care au revenit din Rusia inapoi in tara natala si rusii care s-au intors in Rusia.

Multi au fost refugiati de razboi sau au migrat ilegal, diferenta fiind acum ca oamenii migreaza din motive economice, nu politice, si migreaza in cea mai mare parte legal. Una din cele mai mari probleme privind migratia este masurarea scalei la care se produce acest fenomen. Statisticile oficiale subestimeaza cifrele, uneori in mod radical. In Marea Britanie, spre exemplu, unde cetatenii Europei Centrale trebuie sa se inregistreze inainte de a-si gasi de lucru, ar lucra doar 95 de instalatori polonezi.

Pentru a infirma simplu aceasta cifra, un tabloid britanic a numarat cate anunturi in care instalatorii polonezi isi ofereau serviciile puteau fi gasite intr-o zi, intr-unul din cartierele predominant poloneze ale Londrei, cifra fiind, in mod evident mult mai mare. Potrivit acelorasi statistici oficiale, numarul total al persoanelor provenite din statele europene recent aderate la UE se ridica la 175.000, in conditiile in care se estimeaza ca doar numarul polonezilor ar fi de 300.000. Oficialitatile letone estimeaza ca in momentul de fata in strainatate sunt plecate 50.000 de persoane /doi la suta din populatie/, in timp ce in Lituania cifra acestora ajunge la 100.000, adica la 3 la suta din numarul de locuitori. Migratia a lasat in tarile parasite ramuri ale industriei neacoperite, angajatorii "de acasa" fiind siliti fie sa importe forta de lucru mai ieftina din estul Europei, fie sa creasca salariile.

Unele zone rurale sarace au ramas complet depopulate, batranii si copiii ramasi acasa simtindu-se complet abandonati. Cu toate acestea, "era migratiilor" este una temporara. "Dupa zece ani nu vor mai fi tineri sa emigreze", este de parere Ali Mansoor, economist la Banca Mondiala. Nu este insa o veste chiar asa de buna. Majoritatea tarilor central si est-europene se confrunta cu situatia unei populatii imbatranite si a unei economii destul de sarace, asa ca nu este nefiresc ca locuitorii someri sau prost platiti sa vada plecarea in strainatate o modalitate de a-si schimba viata. Trebuie spus ca situatia pare cu atat mai serioasa cu cat parasirea unei tari poate accentua problemele acesteia. Din fericire, intoarcerea in tara natala este extrem de rapida si ieftina, iar costurile reduse ale biletelor de avion rezervate cu mult timp inainte f