Saptamana economica externa 15-19 august 2005
Luni, 15 august 2005 - ora 14:18
OAMENII DE AFACERI OCCIDENTALI ISI INDREAPTA ATENTIA CATRE CONSUMATORII MUSULMANI TINERI SI BOGATI (GULF NEWS)
Politicienii se adreseaza comunitatilor musulmane incercand sa isi asigure integrarea in randul populatiei, insa un numar din ce in ce mai mare de afaceri din Europa a inceput sa procedeze in aceeasi maniera.
Printre companiile care au realizat cresterea importantei consumatorilor musulmani se numara Nokia, care a introdus pe piata noul Ilkon i800, un telefon mobil care ofera indicatii proprietarului si ii spune in ce directie trebuie sa se roage. Heineken, uriasa firma olandeza producatoare de bere, a decis sa lanseze la nivel international o bautura non-alcoolica produsa din malt, Fayrouz.
In Marea Britanie, firma Lloyds TSB este banca care a introdus cel mai recent servicii bancare pentru musulmani, in timp ce GlaxoSmithKline se bucura de sprijinul Consiliului Musulman Legislativ pentru lansarea bauturilor Ribena si Lucozade. Sony Computer Entertainment Europe va lansa in Marea Britanie modelul PlayStation Portable, printr-o expozitie de arta araba ce va avea loc luna aceasta.
Oportunitatea pentru afaceri este subliniata de recentul succes de care s-a bucurat lansarea a diferite servicii si produse destinate publicului islamic.
"Marcile populare in intreaga lume ne-au ignorat timp de multi ani, pentru ca nu a existat o cerere din partea publicului nostru", comenteaza Khalid Sharif, director al Ummah Foods, o afacere britanica care a lansat anul trecut o marca de ciocolata in lumea araba. "Insa evenimentele de la 11 septembrie ne-au fortat sa actionam ca o comunitate in adevaratul sens al cuvantului. Musulmanii sunt deranjati de modul in care au fost tratati de mass media."
"Aceasta stare de fapt a condus la aparitia unei lipse de incredere din partea multor companii si, in randul tinerilor musulmani, a unui nou interes si a unei mandrii legate de mostenirea lor culturala si religioasa".
Ummah Foods, care a identificat un potential al pietei pentru peste 25 de alte produse alimentare musulmane, promoveaza ciocolata araba in mass media, si in punctele de vanzare.
In decursul ultimilor cativa ani, intreprinzatorii musulmani au lansat alte marci cunoscute in variante locale, printre care se numara Mecca Cola si Qibla Cola.
Mass media musulmana din Europa a fost extinsa pentru a include televiziuni, ziare, reviste si site-uri web pentru consumatori.
Intr-adevar, indiferent de climatul sociopolitic si de ingrijorarea provocata de o posibila atitudine refractara a societatii, companiile isi indreapta atentia asupra nevoilor consumatorilor musulmani datorita cresterii numarului de locuitori musulmani ai Europei. Populatia musulmana din tarile Uniunii Europene depaseste 15 milioane de locuitori, potrivit celor mai recente estimari, si este de asteptat ca aceasta cifra sa se dubleze pana in anul 2015.
"Este vorba despre o comunitate tanara care creste atat din punctul de vedere al numarului de membri, cat si din cel al increderii in sine", opineaza Shazia Nizam, consultant pe probleme de marketing al Presstop Creatives, o firma de consultanta din Londra. "Ca si in cazul oricarei comunitati ce creste cu rapiditate si dispune de fonduri considerabile, exista oportunitati evidente pentru multe companii importante ce isi aleg viitori clienti din randul acestora."
Insa alegerea consumatorilor in functie de religie poate constitui o problema delicata pentru multe companii. Pentru Sony Computer Entertainment Europe, Carl Christopher, directorul pe probleme legate de evenimente si sponsorizari, care se afla in spatele expozitiei arabe din Londra, insista asupra faptului ca PlayStation nu este menita sa de vanda unui segment anume al pietei, fie ca este vorba despre criterii pe baza sexului, etniei sau religiei.
"Dorim sa exploram mai multe culturi pentru a descoperi noi modalitati de a ne adresa publicului", explica el. "Interesul nostru fata de arta araba nu are ca scop adresarea fata de musulmani. Nu ne promovam produsele in functie de religie, reactia oamenilor poate fi una surprinzatoare in acest caz."
Alte persoane considera deschiderea fata de publicul musulman ca fiind o modalitate de a isi extinde afacerile. "Daca un produs este o parte importanta a vietii consumatorilor, producatorii ar trebui sa fie constienti de acest lucru", opineaza David Brain, director pentru Europa al companiei pentru relatii cu publicul Edelman. "In contextul in care populatia musulmana din tarile occidentale creste, este inevitabil ca marile companii sa reactioneze. Directorii acestora au inceput deja sa isi indrepte atentia in directia sondajelor de opinie si a studiilor demografice, ghidandu-si politica de marketing pe baza acestora", completeaza David Brain.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Ioana Vacarescu - Gulf News din 15 august
Marti, 16 august 2005 - ora 12:40
LUMEA SE INDREAPTA SPRE PRETURI RECORD LA PETROL (FINANCIAL TIMES)
Pretul petrolului brut se apropie in momentul de fata de nivelul record din anul 1979. Importanta acestui recent "soc in domeniul energiei" este, insa, perceputa in general ca fiind minora, apreciaza George Magnus, consilier pe probleme economice al USB Investment Bank, in editia din 15 august a publicatiei "Financial Times".
Previziunile legate de pretul petrolului pentru un an au ramas, spre exemplu, in jurul valorii de 25 de dolari per baril, incepand cu anul 2000 si pana in 2004, cand preturile atinsesera deja suma de 50 de dolari per baril, in unele cazuri. In ciuda faptului ca diferenta dintre pretul asupra caruia s-a convenit la nivel global si cel practicat de unii furnizori a scazut in ultima perioada, lumea pare in continuare refractara fata de marirea pretului petrolului in viitorul apropiat. Astfel, se naste intrebarea: ce se mai afla in spatele acestei mariri a pretului, in afara nivelului cererii din China, problemele intampinate in procesul de rafinare si aparitia uraganelor. Exista trei domenii principale care provoaca ingrijorare fata de soarta pretului petrolului: contextul, rezervele si efectele asupra economiei mondiale.
Contextul special in care au crescut preturile petrolului, ajungand pana la suma de 60 de dolari per baril, are implicatii cat se poate de importante pentru o serie de probleme de ordin geopolitic si legate de schimbarile de clima. Sustinerea unui nivel ridicat al preturilor petrolului s-ar putea dovedi chiar benefica, pe termen lung, avand rolul de a reduce dependenta fata de petrolul brut. Insa problema economica cu care ne confruntam in momentul de fata este reprezentata de cererea din domeniul energiei, care a crescut din anul 2003 de aproape 2,5 ori mai mult decat rata cererii pentru energie din deceniul trecut.
O mare parte a acestor cereri pentru energie a venit din directia Chinei si Indiei, carora li se datoreaza aproximativ 35 la suta din cresterea consumului de petrol. Rata cresterii consumului de petrol a acestor doua piete aflate in plina dezvoltare si a altor tari aflate in situatii asemanatoare vor continua sa creasca, pe masura ce veniturile pe cap de locuitor cresc si apar modificari in sabloanele privitoare la consumul de energie. Se estimeaza ca nivelul cererii pentru petrol la nivel global ar putea creste cu aproximativ 50 la suta pana in anul 2020. Astfel, in ciuda unor dovezi recente care indica faptul ca cererea pentru petrol a Chinei sufera o scadere in momentul de fata, perspectiva pe termen mediu este cea a unei cresteri sustinute si semnificative.
Problema consta in faptul ca exista motive de ingrijorare in legatura cu rezervele. Petrolul reprezinta o afacere in care distributia produsului se realizeaza in cantitati aproape 83-84 milioane de barili de zi, in vreme ce capacitatea de productie pe termen scurt este de doar cateva sute de mii de barili. Cu toate acestea, conditiile impuse celor care prezinta cereri in sensul obtinerii unor rezerve nu sunt pe cat de stricte ar fi de asteptat sa fie. Noile motive de ingrijorare constau intr-o serie de perspective contrare, reunite sub sintagma de "punctul culminant al petrolului".
Exista opinii potrivit carora acest "punct culminant" al producerii petrolului va fi atins candva intre momentul de fata si anul 2008, in vreme ce alte persoane considera ca el va fi atins intre anii 2010 si 2020, insa cele mai multe opinii cad de acord asupra faptului ca el va fi atins candva in decursul urmatorilor 10 ani. Ingrijorarea provocata de posibilitatea unei secari a resurselor globale de petrol pare sa se fi intensificat din mai multe motive, printre care se numara descoperirea unor rezerve din ce in ce mai sarace de petrol, cresterea performantei echipamentului pentru cercetarea geologica si pentru analizarea informatiilor din acest domeniu, precum si faptul ca cea mai mare parte a petrolului comercializat in acest moment provine din zona Orientului Mijlociu, din resurse exploatate indelung si care nu mai sunt la fel de productive. Nu exista riscul ca planeta sa ramana fara petrol, insa poate fi pus la indoiala faptul ca cererii de petrol, aflate intr-o permanenta crestere, i se va putea raspunde in timp util cu o crestere corespunzatoare a productiei.
In momentul de fata, preturile ridicate ale petrolului nu exercita o presiune reala asupra economiei mondiale. Aceste preturi ridicate indica puterea cererii la nivel global, in mod special pe cea din SUA si din China. Tarile cu surplusuri semnificative ale platilor externe au investit in pietele de capital globale, mai ales in SUA, contribuind, astfel, la mentinerea unui nivel scazut al dobanzilor pe termen lung.
Insa nu exista motive ca situatia de fata sa fie considerata multumitoare. Cheltuielilor crescute provocate de dublarea pretului petrolului pana la suma de 60 de dolari per baril se ridica la aproximativ 2,7 la suta din produsul intern brut al SUA; printre ceilalti mari importatori de petrol se numara Africa, care cheltuieste aproximativ 2,3 la suta din produsul intern brut pentru petrol - aproape 32 de miliarde de dolari. Pentru Europa, Japonia, Asia si America Latina dublarea pretului petrolului a provocat cheltuirea a 1,7-2 la suta din produsul intern brut.
Impactul global al acestei schimbari de la nivelul pietei petrolului a fost compensat de alti factori. Insa ce s-ar intampla daca preturile ar ramane ridicate mai mult decat se prevede? Impactul pe un an, spre exemplu, al unei modificari permanente, ar fi acela de a cauza o scadere a produsului intern brut de 1-2 la suta in Coreea de Sud, Taiwan, Turcia si Africa de Sud, iar in cazul SUA, al Chinei, al unei mari parti din Europa si al Japoniei ar avea loc o crestere a produsului intern brut cu aproximativ 1 la suta. Transferurile globale nete dinspre tarile producatoare de petrol spre tarile importatoare de petrol ar atinge pana in anul 2007 suma de 1.500 de miliarde de dolari - aproximativ 3,5 la suta din produsul intern brut global. O asemenea situatie ar avea implicatii semnificative atat din punct de vedere politic, cat si din perspectiva economica.
In acest context, cresterea pretului petrolului nu poate reprezenta un fenomen ciclic provocat de "punctul culminant" al cererii din ultimii trei ani, asa cum nici o posibila scadere a preturilor nu poate fi asteptata din partea SUA si a Chinei. Nivelul ridicat al pretului petrolului reprezinta un indiciu referitor la dezechilibrul dintre cerere si oferta, care poate fi rezolvat tot printr-un nivel ridicat al preturilor. In acest caz s-ar ajunge la un "soc" in domeniul energetic, pentru ca in cele din urma nivelul productiei sa scada. Intre timp, tot ce ramane de facut este sa ne asiguram ca aceasta situatie nu are repercusiuni negative de mare amploare asupra lumii economice.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Ioana Vacarescu - Financial Times din 15 august
Miercuri, 17 august 2005 - ora 12:49
CHINA: O ECONOMIE DESCHISA, O SOCIETATE INCHISA (INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE)
Cand Deng Xiaoping a deschis economia Chinei, acum mai bine de 25 de ani, impresia generala in Occident era ca reformele acestuia semnaleaza inceputul sfarsitului pentru regimului autoritar de la Beijing. Predictia nu a vizat in mod special China. La acea vreme, majoritatea sustinea - si intr-o anumita masura unii inca mai sustin - ca liberalizarea economica reprezinta cea mai sigura cale catre democratia politica. Deschiderea economica, se credea, conduce la aparitia unei clase de mijloc educate si antreprenoriale care in timp va incepe sa-si doreasca si sa ceara tot mai mult control asupra propriului destin, comenteaza Bruce Bueno de Mesquita, presedintele departamentului de politica din cadrul Universitatii New York si membru al Hoover Institution, impreuna cu George Downs, profesor de politica si decan in cadrul aceleiasi Universitati, cei care semneaza acest articol aparut in editia din 17 august a publicatiei The International Herald Tribune.
Ceva insa nu a mers bine in China, Rusia si in alte state in care regimurile totalitare au mai slabit controlul economic strict si centralizat. Cresterea economica a fost prima consecinta, nu si democratia liberala in plan politic. Explicatia acestui fenomen este simpla, dar tulburatoare: o noua si mai sofisticata specie de autocrat a descoperit strategia care sa-i permita sa se bucure de beneficiile dezvoltarii economice, dar in acelasi timp sa amane - adesea decenii intregi - formarea unei democratii competitive autentice.
Pentru a intelege cum functioneaza o asemenea strategie, trebuie vazut mai intai cum se formeaza competitia politica. Pentru a urma eficient puterea politica, cetatenii trebuie sa se angajeze intr-o asa-numita "coordonare strategica": activitati precum raspandirea de informatii, recrutarea si organizarea membrilor de partid, selectarea liderilor, colectarea de fonduri si organizarea de adunari si demonstratii.
Cresterea economica a fost traditional gandita sa promoveze democratizarea unei societati, prin facilitarea coordonarii strategice, pe masura ce tehnologia comunicatiilor se imbunatateste, mass-media se diversifica, iar societatea este tot mai educata. In ultimii ani insa, unele regimuri au invatat cum sa taie "cordonul ombilical" dintre crestere si coordonarea strategica, permitand-o pe prima si restrictionand-o pe ultima.
Stratagema lor este sa gestioneze atent bunurile publice care faciliteaza coordonarea politica si, in schimb, sa investeasca in acelea care sunt esentiale pentru cresterea economica. "Coordonarea bunurilor" de care trebuie sa se ingrijeasca sunt reprezentate de lucruri precum drepturile politice si civile, libertatea presei si accesul la o mai buna educatie. "Bunurile publice standard" includ transportul public, educatia elementara, sanatate publica, toate acestea contribuind la cresterea economica; in plus, si esential, ele nu reprezinta o amenintare la adresa stabilitatii regimului.
Exemple de modul in care autocratii limiteaza coordonarea bunurilor abunda. Sa luam exemplul Chinei care are o lunga "istorie" de restrictionare a accesului la Internet si la alte mass-media. Sau al Rusiei, unde presedintele Vladimir Putin a reusit sa aduca sub controlul strict al statutului mai toate posturile nationale de televiziune si a eliminat alegerile pentru desemnarea liderilor locali. Sau al Venezuelei, unde anul trecut, presedintele Hugo Chavez a propus o lege care ii permitea sa interzica acele stiri in care erau prezentate protestele violente si sa suspende licentele de difuzare ale acelor posturi care incalcau o lunga lista de reglementari dictate de la ...centru.
Intrebarea este cat de bine functioneaza aceasta strategie a suprimarii coordonarii. Recent, autorii articolului, publicat initial in numarul pe septembrie/octombrie a revistei Foreign Magazine, marturisesc ca au examinat prevederile privind bunurile de coordonare si pe cele publice standard in circa 150 de tari, pe o perioada cuprinsa intre 1970 si 1999. Merita trecute in revista cateva observatii facute de cei doi profesori.
In primul rand, suprimarea bunurilor de coordonare contribuie la mentinerea la putere a regimurilor autoritare. Un autocrat care permite si libertatea presei si respecta drepturile civile isi reduce sansele de supravietuire politica in urmatorul an cu aproape 15-20 la suta.
In al doilea rand, autocratii de azi tind sa suprime bunurile de coordonare mult mai temeinic decat o fac cu alte bunuri publice. Unii tirani de moda veche, in special cei din Africa, inca suprima toate bunurile publice. Insa o proportie tot mai mare a regimurilor autoritare din intreaga lume au adoptat modalitati mai sofisticate de opresiune.
In al treilea rand, cu cat este mai mare suprimarea bunurilor de coordonare intr-o anumita tara, cu atat mai mare este distanta dintre baza cresterii economice si aparitia democratiei liberale.
Intrebarea este ce ar trebui sa faca guvernele occidentale cu aceste observatii. Intai, ar trebui sa admita ca promovarea cresterii economice nu este chiar atat de eficienta pentru promovarea democratiei asa cum s-a crezut candva. Prin limitarea bunurilor de coordonare, cei aflati la putere pot avea sub control deplin: elite bogate care beneficiaza de cresterea economica; resurse din plin care sa le permita sa faca fata socurilor economice si politice; o opozitie politica firava.
In al doilea rand, Banca Mondiala si alte organizatii donatoare ar trebui sa largeasca setul de conditii pe care le impun odata cu imprumuturile acordate statelor in curs de dezvoltare si sa incepe sa le ceara beneficiarilor sa-si sporeasca drepturile civile, politice si alte bunuri de coordonare. Ceea ce nu inseamna ca trebuie acordata mai putina atentie dezvoltarii economice sau prevederilor privind bunurile publice standard. Ambele tipuri de bunuri sunt conditii necesare pentru cristalizarea unei democratii reale.
A treia lectie priveste Orientul Mijlociu. Multi sunt tentati sa priveasca alegerile din Irak, retragerea Siriei din Liban, anuntul organizarii de alegeri locale in Arabia Saudita sau promisiunea de alegeri mai democratice in Egipt drept semnale ca zorii democratiei s-au ivit in regiune.
In state autocrate, cum sunt cele in discutie, astfel de reforme structurale tind sa fie in sine mai mult simbolice decat reale. Factorii de decizie interesati serios sa masoare progresul democratic din regiune ar trebui sa se concentreze asupra disponibilitatii bunurilor de coordonare: asupra numarului si varietatii institutiilor media adevarat independente, de pilda, sau asupra cat de usor (si sigur) este sa organizezi o demonstratie antiguvernamentala.
Acestea sunt genul de libertati care fac democratia autentica posibila. Pana cand ele nu vor exista, SUA, Uniunea Europeana, agentiile umanitare si alti mari donatori trebuie sa continue sa exercite presiuni pentru schimbare.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - International Herald Tribune din 17 august
Miercuri, 17 august 2005 - ora 13:39
INVESTITIILE DIN SISTEMUL DE SANATATE DAU GRES IN EUROPA (FINANCIAL TIMES)
In timp ce liderii europeni se gandesc deja la propunerea premierului britanic Tony Blair ca modelul social european sa fie reexaminat, ar fi poate bine ca acestia sa reflecteze si la o provocare adiacenta: regandirea celei mai bune cai catre un sistem medical de calitate. Fara o atentie urgenta acordata acestei probleme, tendintele ingrijoratoare vor duce la un declin si mai mare al calitatii ingrijirii medicale si implicit a starii de sanatate a europenilor, noteaza Ian Read, desemnat de trustul american de cercetare farmaceutica Pfizer presedinte pentru Europa, semnatarul acestui articol aparut in editia din 17 august a cotidianului britanic Financial Times.
Europenii vor trebui mai intai sa se debaraseze de o ideea inradacinata deja privind ingrijirea medicala pe care o vad ca pe o cheltuiala a guvernului si nu ca pe o investitie in oameni. Timp de mai bine de un deceniu, dezbaterile politice au plasat ingrijirea medicala la categoria cheltuieli. O perspectiva mult mai larga priveste insa cheltuielile pentru ingrijire medicala drept o investitie in motorul economic.
Iar realitatea imbatranirii accentuate a populatiei europene necesita o noua abordare. In urmatorul sfert de secol, numarul europenilor cu varsta de peste 80 de ani aproape ca se va dubla, de la 18 milioane cat sunt astazi pana la aproape 35 de milioane. Intrebarea este daca economiile europene se vor prabusi sub povara acestui numar sau daca investitiile in starea de sanatate le va permite seniorilor sa mai contribuie economic, ramanand sanatosi si productivi. Dieta, exercitiile fizice si o ingrijire medicala adecvata pot contribui semnificativ la mentinerea sanatatii, la prevenirea bolilor si la diminuarea conditiilor cronice. De ce, atunci, factorii de decizie vad sumele alocate ingrijirii medicale, inclusiv medicamentele, ca pe o cheltuiala si nu ca pe niste instrumente capabile sa-i mentina pe cei varstnici sanatosi si productivi?
Recunoscand ca nu poate fi suta la suta obiectiv, presedintele Pfizer pentru Europa continua, spunand ca in pofida filosofiei companiei sale medicamentele pot adauga ani vietii unui om, dar si insufleti viata (atunci cand sunt probleme). De asemenea, sustine el, sistemele medicale din Europa continua sa aloce fonduri mici ingrijirii medicale, inclusiv medicamentelor inovative care nu doar ca prelungesc viata, dar imbunatatesc calitatea vietii unui om.
Si poate ca cel mai bune exemplu al acestei tensiuni dintre beneficiu/cost este tratamentul pentru bolile cardiovasculare, principala cauza a mortalitatii in Europa. Un sistem medical rational ar promova sanatatea cardiovasculara prin programe complete de dieta, exercitii si folosire adecvata a celor mai bune medicamente menite sa impiedice avansarea bolii, atunci cand s-a instalat.
In prezent, cele mai bune medicamente sunt cele care includ compusi care scad de pilda nivelul colesterolului (denumite generic "statine"). Dovezi clinice solide arata ca folosirea celor mai bune medicamente de acest gen ii pot ajuta pe oameni sa traiasca mai bine si mai sanatos.
Cu toate acestea, multe guverne europene cauta modalitati de limitare a cheltuielilor alocate statinelor fara a se gandi la consecintele mult mai ample in plan economic si la starea de sanatate a societatii lor. In refuzul de a aloca mai multi bani pentru dezvoltarea unor noi si mai eficiente medicamente de acest fel, guvernele practic rationalizeaza aceste medicamente, in masura in care sunt putini cei care au acces la ele.
Iar scenariul prezentat nu se limiteaza la acest tip de medicamente. Noi medicamente dezvoltate sa trateze Alzheimer continua sa fie inaccesibile europenilor. De ce? Pentru ca algoritmii obtuzi de calcul bugetar al politicienilor nu pot cuantifica valorile umane si sociale inefabile asociate de pilda cu ingrijirea unui batran.
Si acest aspect este pagubos nu doar pentru europeni, ci si pentru Europa. Strict economic vorbind, reducerea bugetului alocat sistemului medical afecteaza implicit si competitivitatea sectorului, nu doar sanatatea oamenilor. Dr. Fabio Pammoli a contribuit la raportul unei comisii europene privind inovatia biomedicala care a descoperit ca 70 la suta din cercetarile biomedicale mondiale au loc acum in SUA, doar 25 la suta provenind din Europa. Cu toate acestea, nu cu mult timp in urma Germania era cunoscuta drept "cufarul de medicamente" al lumii. Asadar, obsesia legata de costuri a eliminat si profitul, si inovatia.
Unii lideri europeni dau semne ca s-au trezit si constientizeaza consecintele economice.
"Nu vom reusi sa gestionam problema ingrijirii medicale daca o vedem de fiecare data ca pe o povara", a declarat recent vicepresedintele Comisiei Europene (CE), Gunter Verheugen. In opinia sa, Europa are nevoie urgent sa vada ingrijirea medicala ca pe un sector care merita cercetari serioase si investitii masive. Tratarea acestui sector ca pe un motor al cresterii nu echivaleaza doar cu o buna strategie economica, ci si cu una politica. Jumatate dintre europeni sunt nemultumiti de sistemul lor medical si cred ca ingrijirea medicala s-a deteriorat in ultimii zece ani, iar 68 la suta vor mai multa implicare in deciziile care privesc ingrijirea lor.
Poate ca liderii doresc si ei sa imbunatateasca lucrurile in acest sens, intelegand ca tot ce se cheltuie pentru sanatatea europenilor este o investitie care alimenteaza dezvoltarea si inovatia viitoare, conchide Ian Read.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - Financial Times din 17 august
Joi, 18 august 2005 - ora 13:56
COSTURILE EMIGRATIEI IN SUA (THE WASHINGTON TIMES)
Alfred Tella, fost profesor-cercetator de economie la Universitatea Georgetown, semneaza in cotidianul american "The Washington Times" un articol in care ia in discutie problema efectelor negative pe care le are fenomenul de imigratie asupra economiei SUA.
O echipa din ce in ce mai mare de cercetatori care studiaza modalitatea in care fenomenul imigratiei afecteaza economia SUA trimite un mesaj cat se poate de clar: imigrantii calificati au un efect benefic asupra economiei americane.
Imigrantii calificati ajuta economia in momentul in care preiau posturi care sunt greu de ocupat, neintrand, astfel, in competitie cu forta de munca autohtona. Prin urmare, atat imigrantii, cat si economia in care lucreaza au de castigat. Un numar crescut de muncitori calificati contribuie la o mai buna folosire a resurselor de capital si achita mai multe impozite.
Pe de alta parte, imigrantii necalificati cresc rata somajului si salariile muncitorilor locali. Ei intra in competitie cu lucratorii autohtoni si in ceea ce priveste cazarea, ducand la o crestere a preturilor pentru case si a chiriilor. O parte din salariile acestora sunt trimise in tarile de origine, in loc sa fie cheltuite sau depozitate in tara in care muncesc. Muncitorii necalificati platesc mai putine impozite, o parte din darile lor fiind preluate de muncitorii calificati. Multi dintre ei muncesc la negru, in "economia subterana" si nu platesc nici un fel de taxe.
In SUA exista aproximativ 34 de milioane de imigranti, dintre care 10-11 milioane locuiesc aici ilegal. In ultimii ani, au intrat in SUA aproximativ un milion de imigranti, jumatate dintre acestia intrand in tara in mod ilegal.
Din tarile din America Latina, in mod special din Mexic, sosesc peste 50 la suta din imigrantii care doresc sa traiasca si sa locuiasca in SUA. Din cauza castigurilor relativ mici, a nivelului de educatie scazut si a dimensiunii mari a familiei, o mai mare parte dintre imigranti decat dintre americanii nativi traiesc in saracie si depind de ajutorul social. Muncitorii imigranti realizeaza diverse munci si sunt angajati in toate domeniile principale ale economiei, inclusiv in agricultura si in prestarea de servicii.
Exista o opinie generala potrivit careia muncitorii imigranti necalificati ocupa posturi pe care nu le doresc americanii, insa problema nu este atat de simpla. Muncitorii americani nu doresc o scadere a salariilor, provocata de numarul mare al muncitorilor imigranti disponibili. Multi muncitori americani necalificati sunt gata sa accepte locuri de munca, insa cu salarii mai mari decat cele de acum, care au suferit o scadere din cauza numarului mare de imigranti de pe piata muncii.
Mark Krikorian, director executiv al Centrului pentru Studii legate de Imigratie, a declarat anul trecut pentru Congresul american ca exista milioane de americani care nu au studii liceale si intra in competitie directa cu imigrantii; el completeaza ca "ideea potrivit careia exista posturi pe care americanii nu le doresc este falsa".
Economistul Ethan Lewis, care isi desfasoara activitatea in cadrul Bancii Federale din Philadelphia, a finalizat recent un studiu prin care a evaluat efectul cresterii fortei de munca necalificata asupra folosirii echipamentelor tehnologice in industria SUA. Concluzia la care se ajungea era cea ca "fabricile din domeniile in care forta de munca necalificata creste rapid a adoptat noile tehnologii mai lent sau chiar a renuntat la unele echipamente tehnologice".
Efectul negativ al fortei de munca necalificate asupra dezvoltarii tehnologice a industriei este cat se poate de ingrijorator. Cresterea productivitatii care a fost inregistrata la introducerea tehnologiei in industrie a "facut minuni" pentru economia americana, marind veniturile, scazand preturile, luptand impotriva inflatiei, ajutand la mentinerea unui nivel scazut al dobanzilor si crescand nivelul de trai. Prin urmare, ceea ce dauneaza productivitatii dauneaza tuturor americanilor. In acest context, pretul platit pentru forta de munca mai ieftina este prea mare, consecintele fiind mai profund resimtite decat beneficiile.
Politica americana privitoare la imigrari trebuie sa sufere o serie de modificari. Nu numai ca ar trebui sa existe legi care sa reglementeze mai strict controlul asupra granitelor SUA, dar ar trebui si ca angajatorii americani care ofera locuri de munca imigrantilor ilegali sa fie amendati. Printre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca imigrantii care doresc sa intre in SUA ar trebui sa se numere si unele legate de nivelul educatiei, de gradul de calificare, experienta in campul muncii, starea de sanatate si asa mai departe.
Este momentul ca cei care stabilesc politica SUA din acest domeniu si normele corespunzatoare sa ia in considerare si interesele pe termen lung ale economiei americane.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Ioana Vacarescu - The Washington Times din 17 august
Vineri, 19 august 2005 - ora 14:10
BULGARIA VA PUNE ACCENTUL PE INDUSTRIILE TEXTILA SI DE PRELUCRARE A MOBILEI (MONITOR)
Invazia marfurilor asiatice ieftine in Uniunea Europeana ameninta tarile de pe Batranul Continent si le obliga sa adopte masuri mai serioase pentru ingradirea lor. Din aceasta cauza europenii s-au gandit la o restructurare a productiei intre actualele si viitoarele membre ale Uniunii. Acest fapt va duce la o distributie mai calitativa a industriilor pe continent si la obtinerea unei productii mult mai competitive, scrie cotidianul bulgar Monitor.
Aceasta tema a fost discutata in cadrul unei reuniuni ce a avut loc in luna aprilie a acestui an, la Bruxelles. La conferinta au participat reprezentantii directiilor pentru intreprinderi si comert de pe langa Comisia Europeana, precum si asociatii din breasla producatorilor de mobila de pe continent, a declarat Ghenoveva Hristova, director executiv al Asociatiei pentru prelucrarea lemnului si a industriei mobilei din Bulgaria.
Astfel, tendintele aparute indica faptul ca europenii prevad o stimulare, in cazul Bulgariei si al Romaniei, in domeniul industriei textile, al prelucrarii lemnului si al productiei de mobila, fiind vorba in general de ramuri ce tin de industria usoara.
In tarile din Europa Centrala care sunt deja membre ale UE, vor fi stimulate in principal dezvoltarea unor tehnologii informationale superioare, industria constructoare de automobile, precum si ramuri din industria grea. In conformitate cu acest plan, tarilor mai vechi din UE le revine sarcina de a furniza mijloace, investitii, know-how, inovatii si alte resurse asemanatoare.
Desemnarea Bulgariei ca tara in care se va dezvolta industria usoara se resimte deja in bransa productiei de mobila, considera Ghenoveva Hristova. O dovada in acest sens o constituie cresterea cantitatii de comenzi din tarile europene catre firme locale de prelucrare a lemnului, precum si cresterea investitiilor in acest domeniu de productie. Doua companii italiene au anuntat investitii majore in acest domeniu pana la sfarsitul anului.
O mare parte din productia de prelucrare a lemnului - aproape 50% - nu ramane in Bulgaria, ci se comercializeaza in strainatate. Numai pentru anul trecut, comparativ cu 2003, cresterea exportului la piesele de mobilier produse in Bulgaria a fost de 22 la suta si se asteapta si anul acesta sa se inregistreze o crestere pozitiva. Cam tot atat a crescut si productia de prelucrare a lemnului in anul 2003, fata de anul precedent. Directorul executiv al Asociatiei pentru prelucrarea lemnului si a industriei mobilei din Bulgaria apreciaza ca aceasta tendinta de crestere se va pastra si in anul 2005.
In plus, interesul firmelor europene se orienteaza tot mai mult spre productia bulgara si romana, deoarece preturile sunt asemanatoare celor din Asia, dar calitatea este mai buna. Totusi, firmele bulgare nu au posibilitatea de a accepta comenzi mai mari, o solutie pentru rezolvarea acestei situatii ar fi asocierea in "cartele" a mai multe firme de profil. Acesta este viitorul industriei producatoare de mobila, daca se doreste ca aceasta sa reziste si dupa intrarea Bulgariei in UE, a spus Hristova.
In ceea ce priveste industria textila, Bulgaria este un producator popular in randul statelor vest-europene, comenteaza Petko Siskov, presedintele Asociatiei bulgare a producatorilor si exportatorilor de haine si textile. In Europa de Sud s-a creat un loc propice pentru dezvoltarea acestui tip de industrie, iar lucrurile vor continua in aceeasi directie inca zece ani de-acum incolo, spune Siskov.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Monitor din 18 august
Vineri, 19 august 2005 - ora 13:23
ROMANIA: BIROCRATIA, UN OBSTACOL IN CALEA VALORIFICARII TEZAURULUI PETROLIER (CORPWATCH.ORG)
Philip Stephenson, un avocat din Texas (SUA) si fost oficial din cadrul Ministerului american de Finante, a incercat in ultimii patru ani, cu un oarecare succes, sa faca avere din privatizarea industriei petroliere din Romania. Succesul sau a atras insa atentia procurorilor romani si a demonstrat potentialul, dar si insuficientele investitiilor private in dezvoltarea economiilor din Europa de Est, comenteaza Terence O`Hara, editorialist al cotidianului The Washington Post si semnatarul acestui articol publicat pe site-ul Corpwatch in data de 16 august.
In urma cu un an, Philip Stephenson si Dinu Patriciu, partenerul sau roman si patronul Rompretrol Grup NV, cea de-a doua mare companie petroliera a tarii dupa Petrom, au devenit obiectul unei anchete derulate de autoritatile de resort de la Bucuresti. Mai mult, recent Dinu Patriciu chiar a ramas o zi la inchisoare, iar avocatul american a fost si el mediatizat ca fiind in atentia organelor de ancheta in cadrul aceleiasi investigatii.
Cum a devenit Stephenson tinta anchetei declansate de oficialii anti-coruptie de la Bucuresti este o poveste care a inceput de fapt la Washington, in urma cu 13 ani. Amestecul dintre politica si bani, la inceputul anilor `90, a dat nastere, in Romania, la o serie de parteneriate de investitii private - dintre care Carlyle Grup este printre cele mai proeminente - care i-a ajutat pe unii oficiali de la Washington sa faca avere.
Stephenson, nascut in Houston si absolvent al scolii de drept din cadrul prestigioasei universitati americane Harvard, s-a mutat la Washington la sfarsitul anilor `80, pentru a se angaja ca avocat al unei companii - Baker Botts LLP - cu legaturi in tabara republicanilor. Cand George Bush tatal a fost ales presedinte, Philip Stephenson a ajuns sa faca parte din echipa Ministerului american de Finante, mai precis in departamentul pentru afaceri internationale. Din acea pozitie, avocatul a putut privi indeaproape la economiile emergente din Europa de Est. Cand presedintele Bush a pierdut alegerile in favoarea candidatului democrat, Bill Clinton, Stephenson a facut ceea ce multi numiti politici de la Washington faceau in anii `90: s-au folosit de contactele de la Washington si experienta acumulata pentru a lansa un fond privat de investitii.
Stephenson a adunat bani de la prieteni si asociati - inclusiv de la Carlyle Group`s Edward J. Mathias, de la Ed Rogers, un oficial de la Casa Alba in timpul Adminstratiei Bush tatal, de la fostul ambasador al SUA in Germania, Richard R. Burt, si de la alti mari investitori institutionali. Firma de lobby a lui Ed Rogers si Richard Burt, Barbour Griffith & Rogers LLC, lucreaza in prezent pentru Rompetrol.
Rezultatul a fost formarea fondului privat de investitii Equity Partners LP, care achizitioneaza companii private din India si Romania. Pana in 1998, fondul a reusit sa adune circa 20 de milioane de dolari pe care i-a investit in Romania si Republica Moldova. In 1997, Burt i-a facut cunostinta lui Stephenson cu omul de afaceri roman, Dinu Patriciu, fost parlamentar la Bucuresti care a inceput sa investeasca in eforturile de privatizare ale Romaniei. Astfel, Dinu Patriciu a devenit partener in cadrul fondului de investitii american amintit. Dupa caderea regimului comunist, in 1989, guvernele care s-au succedat au initiat un proces sporadic si adesea haotic de privatizare a industriilor aflate pana atunci in posesia statului. "Era perioada de tulburari, dar peste tot erau oportunitati daca le puteai digera", a declarat Stephenson despre perioada de la mijlocul anilor `90. Edward J. Mathias, care acum nu are legaturi de afaceri cu Stephenson, isi aminteste de acesta din urma ca era "foarte inteligent, foarte intreprinzator si foarte dispus sa-si asume riscuri".
Procurorii romani i-au acuzat pe Stephenson si Patriciu ca au comis evaziuni fiscale si au obtinut profituri ilegale de pe urma privatizarii Rompetrol. Nici una dintre acuzatii nu a fost insa probata, mentioneaza Corpwatch.org. In replica, cei doi sustin ca intreaga ancheta e o inscenare, pusa la cale dupa ce au refuzat sa cumpere rafinariile unor oameni de afaceri romani cu relatii importante in structurile statului. Controversa a atras atentia oficialilor europeni de la Bruxelles si totodata a atras remarci de ingrijorare din partea Departamentului de Stat al SUA.
In urma cu o luna, Stephenson, care este director executiv adjunct si detine 20 la suta din Rompetrol, s-a aflat la Washington unde si-a vizitat amici mai vechi, dintre care unii se afla in actuala echipa de guvernare. In intalnirile si discutiile avute cu jurnalistii, avocatul american a incercat sa atraga atentia internationala asupra situatiei sale, ceea ce i-a determinat pe procurorii romani sa "procedeze corect si sa puna capat unei anchete inventate", dupa cum a declarat insusi Stephenson.
"Dorim un proces corect, transparent si rapid", a declarat avocatul Rompetrol, Obie L. Moore, avocat al companiei internationale Salans, care are un birou deschis si la Bucuresti. "Altfel, daca nu o vor face, realitatea din Romania s-ar putea schimba dramatic."
Pentru Philip Stephenson, cazul a cunoscut o tulburatoare intorsatura, in mai a.c., cand partenerul sau, detinatorul a 80 la suta din pachetul de actiuni al Rompetrol, Dinu Patriciu, a fost arestat si tinut 24 de ore in custodia organelor de ancheta, inainte ca tribunalul sa repinga cererea procurorului de a-l retine timp de 30 de zile. Vestea arestarii a dat o lovitura la bursa actiunilor Rompetrol, dar de atunci situatia s-a redresat.
"Practic, intreaga mea bunastare este legata de aceasta companie", a marturisit Stephenson, care si-a estimat actiunile ca valorand circa 100 de milioane de dolari.
Rompetrol a fost privatizata in 1993, iar Dinu Patriciu a preluat controlul in 1998. Fondul de investitii al lui Stephenson a cumparat un pachet de actiuni de 3 milioane de dolari, in 2000. De altfel, Stephenson a parasit fondul in 2001 pentru a se alatura echipei de actionari a Rompetrol, in regim permanent si s-a mutat in Romania, in decembrie acelasi an.
In 2002, International Equity Partners a vandut actiunile detinute in Rompetrol catre un investitor european, cu profit, precizeaza Stephenson. Iar Patriciu si Stephenson au cumparat tot pachetul de actiuni al Rompetrol, la sfarsitul anului trecut. In 1999, compania petroliera a inceput sa achizitioneze, cu bani gheata, unitati de stat din sectorul extractiei si rafinarii petrolului. In 2001, a cumparat pachetul de actiuni detinut de stat in cadrul celei mai mari rafinarii romanesti, Petromidia, pentru suma de 50 de milioane de dolari. Iar Petromidia a condus semnificativ la succesul financiar ulterior al Rompetrol, precizeaza articolul. Rompetrol a modernizat operatiunile in cadrul rafinariei si a investit substantial in extinderea activitatii. Pana anul trecut, Rompetrol a avut incasari de 1,1 miliarde de dolari si a inregistrat si profit. In aprilie 2004, a fost inregistrata si la Bursa, fiind evaluata la 500 de milioane de dolari. Pana la sfarsitul acestui an, Rompetrol va detine 300 de statii de benzina in intreaga Romanie.
Insa succesul cu Petromidia a atras atentia guvernului de la Bucuresti, astfel ca autoritatile sustin ca Rompetrol nu si-a respectat angajamentele facute la achizitionarea actiunilor in cadrul rafinariei si nu si-a achitat toate taxele si impozitele catre stat. Intr-un recent interviu, Stephenson a pus ancheta pe seama rivalilor privati - pe care i-a numit "mafia din sectorul petrolier roman" - care doresc ca Rompetrol sa le cumpere companiile la preturi supraevaluate.
"Au amenintat sa ne ruineze, dand guvernului anumite informatii", a marturisit acesta. Unul dintre competitori detine o publicatie centrala care a publicat o serie de articole in care Rompetrol era sistematic acuzat de ilegalitati, a continuat omul de afaceri american. Tot el a citat o descoperire facuta de Ministerul roman al Privatizarii, potrivit careia Rompetrol isi respecta angajamentul de privatizare privind Petromidia. Stephenson spune ca, acuzand Rompetrolul ca nu-si plateste taxele catre stat, procurorii incearca sa transforme in infractiune o disputa contractuala care a fost in mare masura rezolvata. "Este ca si cum ne-ar spune `multumim ca ne-ati reparat rafinaria, ca ati investit atatia bani si ati adus tehnologie timp de patru ani, dar acum ca e profitabila am dori-o inapoi", a mai spus acesta.
Rompetrol se bucura si de sprijinul altor investitori straini in Romania. In iunie, Departamentul de Stat al SUA i-a cerut guvernului roman sa monitorizeze "procesul si sa fie deschis si obiectiv", in gestionarea cazului. Rompetrol a depus in urma cu o luna o plangere impotriva guvernului, in care sustine ca acesta a incalcat un tratat semnat intre Romania si Olanda si in care este inclusa si compania in discutie. Daca un acord nu este realizat in decurs de 90 de zile, Rompetrol are dreptul sa ceara arbitrajul Bancii Mondiale.
In iunie, presedintele roman, Traian Basescu, a carui campanie electorala din toamna anului trecut s-a bazat puternic pe lupta de combatere a coruptiei, a criticat presiunea externa de a tempera eforturile de combatere a coruptiei, spunand ca acestea sunt esentiale pentru aderarea Romaniei la UE in 2007, scrie Corpwatch.org. "Daca toate partidele politice, grupurile de afaceri care fac lobby si mass media se ridica impotriva institutiilor statutului care incearca sa combata coruptia mare, impiedicand astfel actiunile legale ale acestora, atunci integrarea in UE va ramane un vis", a declarat seful statului roman, potrivit buletinelor de presa.
Stephenson a mai spus ca intre cazul Rompetrol si Iukos, gigantul petrolier rus, al carui detinator, Mihail Hodorkovski, a fost condamnat la noua ani de inchisoare, exista anumite similitudini. Dar, Romania nu este Rusia, a mai adaugat acesta. "In cei cinci ani de cand sunt aici, nu am fost niciodata amenintat. Rivalii tai scriu poate lucruri rele despre tine sau conving guvernul sa te ancheteze, dar nu au loc crime de afaceri aici". Totodata, Stephenson si-a exprimat increderea ca acest caz va fi rezolvat. Compania a raspuns public si detaliat la toate acuzele aduse de guvern pentru ca, spune Stephenson, "transparenta este aliatul nostru".
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - CorpWatch din 16 august
Vineri, 19 august 2005 - ora 12:46
OPOZITIA GERMANA INTENTIONEAZA SA INTRODUCA COTA UNICA DE IMPOZITARE DE 25 LA SUTA (IL GIORNALE)
Este precautra Angela Merkel cant voreste despre planurile sale de redresare a economiei germane. "Daca voi deveni cancelar, dupa votul din 18 septembrie, voi mosteni de la actualul guvern o situatie extrem de impovaratoare: aproape cinci milioane de someri, conturi publice in afara oricarui control, cresteri de abia cateva puncte peste zero. Sunt sigura ca odata cu schimbarea guvernului va fi posibila rasturnarea tendintei negative. Dar nu vreau sa dau senzatia ca o mostenire atat de dezastruoasa va fi stearsa de pe o zi la alta. Si, mai ales, nu vreau sa ma aflu in conditia neplacuta a cancelarului Gerhard Schroeder care a facut atatea promisiuni fara a le respecta".
Dar precautia Angelei Merkel este doar de fatada, fiindc, in realitate, la Konrad Adenauer-Haus, cartierul general al partidului sau /CDU/, activismul este la cote maxime pentrui a stabili planurile care ar urma sa dea noi impulsuri economiei. Iar aceste planuri au un nume precis: Paul Kirchhof, omul care in echipa de experti ai lui Merker are functia de consilier pentru politica fiscala si care este indicat drept viitor ministru al Finantelor in cazul unei victorii, foarte probabile, a centrului-dreapta, noteaza autorul articolului din Il Giornale.
Jurist si economist, membru al Consiliului de supraveghere al Bundesbank, fost judecator la Curtea Constitutionala, autoritate de prima marime in materie de drept fiscal, Kirchhof este un personaj care, prin sine, este un program. De ani de zile duce o batalie, cu accente de cruciada, pentru simplificarea sistemului fiscal si pentru o reducere substantiala a taxelor. De asemenea, ea a elaborat un proiect revolutionar care prevede introducerea unei cote unice de impozitare, de 25 la suta, valabila pentru toti, cetateni si intreprinderi, insotita insa de reducerea numeroaselor impozite si subsidii. Intrarea sa in echipa Angelei Merkel a starnit un cor de consensuri in randul intreprinzatorilor dar si unele surprize deoarece reducerile sugerate de Kirchhof merg mult dincolo de pozitiile CDU in materie fiscala.
Intr-adevar, programul oficial al Angelei Merkel prevede reducerea actualelor cote unice (cea maxima de la 42 la suta la 39 la suta, iar cea minima de la 15 la 12 la suta). Dar, in mod evident, planurile nedeclarate ale doamnei Merkel prevad o cotitura mai incisiva si aceasta ar explica de ce l-a cooptat pe Kirchhoff printre colaboratorii sai cei mai apropiati, opineaza autorul articolului. L-am intrebat pe Kirchhof care va fi prima decizie a sa daca va deveni ministru de Finante. "Voi prezenta numaidecat un proiect - afirma el - pentru simplificarea declaratiei de venit. Actualmente, contribuabilul trebuie sa completeze un formular de 12 pagini adesea de neinteles. Daca se va reusi realizarea unei adevarate reforme fiscale, reducand cotele parte dar si cheltuielile, va fi suficienta o pagina, care va putea fi completata in zece minute".
Dar este oare posibila reducerea taxelor intr-o tara care a incalcat intotdeauna criteriile stabilite la Maastricht din cauza unui deficit excesiv? "Nu intotdeauna reducerea taxelor provoaca o scadere a veniturilor provenite din incasarile fiscale. Poate avea si alte efecte; poate stimula consumurile si deci cresterea. Poate reduce numarul evazorilor fiscali mai cu seama din randul celor cu venituri mari. Totodata, poate contribui la franarea 'fugii' unor structuri industriale spre tari in care conditiile sunt mai competitive pentru intreprinzatori. Toate acestea sunt consecinte favorabile in scopul colectarii impozitelor".
Va fi oare suficient un fisc mai putin exigent pentru a repune in miscare locomotiva germana? "Este limpede ca sunt necesare alte masuri, dar este cert ca actualul sistem fiscal a produs grave pierderi economiei si nu numai in Germania. Mai devreme sau mai tarziu, toate tarile europene vor trebui sa faca o reforma in sistemele lor fiscale", a mai opinat Kirshhof.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Emilia Cosma - Il Giornale din 19 august
OAMENII DE AFACERI OCCIDENTALI ISI INDREAPTA ATENTIA CATRE CONSUMATORII MUSULMANI TINERI SI BOGATI (GULF NEWS)
Politicienii se adreseaza comunitatilor musulmane incercand sa isi asigure integrarea in randul populatiei, insa un numar din ce in ce mai mare de afaceri din Europa a inceput sa procedeze in aceeasi maniera.
Printre companiile care au realizat cresterea importantei consumatorilor musulmani se numara Nokia, care a introdus pe piata noul Ilkon i800, un telefon mobil care ofera indicatii proprietarului si ii spune in ce directie trebuie sa se roage. Heineken, uriasa firma olandeza producatoare de bere, a decis sa lanseze la nivel international o bautura non-alcoolica produsa din malt, Fayrouz.
In Marea Britanie, firma Lloyds TSB este banca care a introdus cel mai recent servicii bancare pentru musulmani, in timp ce GlaxoSmithKline se bucura de sprijinul Consiliului Musulman Legislativ pentru lansarea bauturilor Ribena si Lucozade. Sony Computer Entertainment Europe va lansa in Marea Britanie modelul PlayStation Portable, printr-o expozitie de arta araba ce va avea loc luna aceasta.
Oportunitatea pentru afaceri este subliniata de recentul succes de care s-a bucurat lansarea a diferite servicii si produse destinate publicului islamic.
"Marcile populare in intreaga lume ne-au ignorat timp de multi ani, pentru ca nu a existat o cerere din partea publicului nostru", comenteaza Khalid Sharif, director al Ummah Foods, o afacere britanica care a lansat anul trecut o marca de ciocolata in lumea araba. "Insa evenimentele de la 11 septembrie ne-au fortat sa actionam ca o comunitate in adevaratul sens al cuvantului. Musulmanii sunt deranjati de modul in care au fost tratati de mass media."
"Aceasta stare de fapt a condus la aparitia unei lipse de incredere din partea multor companii si, in randul tinerilor musulmani, a unui nou interes si a unei mandrii legate de mostenirea lor culturala si religioasa".
Ummah Foods, care a identificat un potential al pietei pentru peste 25 de alte produse alimentare musulmane, promoveaza ciocolata araba in mass media, si in punctele de vanzare.
In decursul ultimilor cativa ani, intreprinzatorii musulmani au lansat alte marci cunoscute in variante locale, printre care se numara Mecca Cola si Qibla Cola.
Mass media musulmana din Europa a fost extinsa pentru a include televiziuni, ziare, reviste si site-uri web pentru consumatori.
Intr-adevar, indiferent de climatul sociopolitic si de ingrijorarea provocata de o posibila atitudine refractara a societatii, companiile isi indreapta atentia asupra nevoilor consumatorilor musulmani datorita cresterii numarului de locuitori musulmani ai Europei. Populatia musulmana din tarile Uniunii Europene depaseste 15 milioane de locuitori, potrivit celor mai recente estimari, si este de asteptat ca aceasta cifra sa se dubleze pana in anul 2015.
"Este vorba despre o comunitate tanara care creste atat din punctul de vedere al numarului de membri, cat si din cel al increderii in sine", opineaza Shazia Nizam, consultant pe probleme de marketing al Presstop Creatives, o firma de consultanta din Londra. "Ca si in cazul oricarei comunitati ce creste cu rapiditate si dispune de fonduri considerabile, exista oportunitati evidente pentru multe companii importante ce isi aleg viitori clienti din randul acestora."
Insa alegerea consumatorilor in functie de religie poate constitui o problema delicata pentru multe companii. Pentru Sony Computer Entertainment Europe, Carl Christopher, directorul pe probleme legate de evenimente si sponsorizari, care se afla in spatele expozitiei arabe din Londra, insista asupra faptului ca PlayStation nu este menita sa de vanda unui segment anume al pietei, fie ca este vorba despre criterii pe baza sexului, etniei sau religiei.
"Dorim sa exploram mai multe culturi pentru a descoperi noi modalitati de a ne adresa publicului", explica el. "Interesul nostru fata de arta araba nu are ca scop adresarea fata de musulmani. Nu ne promovam produsele in functie de religie, reactia oamenilor poate fi una surprinzatoare in acest caz."
Alte persoane considera deschiderea fata de publicul musulman ca fiind o modalitate de a isi extinde afacerile. "Daca un produs este o parte importanta a vietii consumatorilor, producatorii ar trebui sa fie constienti de acest lucru", opineaza David Brain, director pentru Europa al companiei pentru relatii cu publicul Edelman. "In contextul in care populatia musulmana din tarile occidentale creste, este inevitabil ca marile companii sa reactioneze. Directorii acestora au inceput deja sa isi indrepte atentia in directia sondajelor de opinie si a studiilor demografice, ghidandu-si politica de marketing pe baza acestora", completeaza David Brain.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Ioana Vacarescu - Gulf News din 15 august
Marti, 16 august 2005 - ora 12:40
LUMEA SE INDREAPTA SPRE PRETURI RECORD LA PETROL (FINANCIAL TIMES)
Pretul petrolului brut se apropie in momentul de fata de nivelul record din anul 1979. Importanta acestui recent "soc in domeniul energiei" este, insa, perceputa in general ca fiind minora, apreciaza George Magnus, consilier pe probleme economice al USB Investment Bank, in editia din 15 august a publicatiei "Financial Times".
Previziunile legate de pretul petrolului pentru un an au ramas, spre exemplu, in jurul valorii de 25 de dolari per baril, incepand cu anul 2000 si pana in 2004, cand preturile atinsesera deja suma de 50 de dolari per baril, in unele cazuri. In ciuda faptului ca diferenta dintre pretul asupra caruia s-a convenit la nivel global si cel practicat de unii furnizori a scazut in ultima perioada, lumea pare in continuare refractara fata de marirea pretului petrolului in viitorul apropiat. Astfel, se naste intrebarea: ce se mai afla in spatele acestei mariri a pretului, in afara nivelului cererii din China, problemele intampinate in procesul de rafinare si aparitia uraganelor. Exista trei domenii principale care provoaca ingrijorare fata de soarta pretului petrolului: contextul, rezervele si efectele asupra economiei mondiale.
Contextul special in care au crescut preturile petrolului, ajungand pana la suma de 60 de dolari per baril, are implicatii cat se poate de importante pentru o serie de probleme de ordin geopolitic si legate de schimbarile de clima. Sustinerea unui nivel ridicat al preturilor petrolului s-ar putea dovedi chiar benefica, pe termen lung, avand rolul de a reduce dependenta fata de petrolul brut. Insa problema economica cu care ne confruntam in momentul de fata este reprezentata de cererea din domeniul energiei, care a crescut din anul 2003 de aproape 2,5 ori mai mult decat rata cererii pentru energie din deceniul trecut.
O mare parte a acestor cereri pentru energie a venit din directia Chinei si Indiei, carora li se datoreaza aproximativ 35 la suta din cresterea consumului de petrol. Rata cresterii consumului de petrol a acestor doua piete aflate in plina dezvoltare si a altor tari aflate in situatii asemanatoare vor continua sa creasca, pe masura ce veniturile pe cap de locuitor cresc si apar modificari in sabloanele privitoare la consumul de energie. Se estimeaza ca nivelul cererii pentru petrol la nivel global ar putea creste cu aproximativ 50 la suta pana in anul 2020. Astfel, in ciuda unor dovezi recente care indica faptul ca cererea pentru petrol a Chinei sufera o scadere in momentul de fata, perspectiva pe termen mediu este cea a unei cresteri sustinute si semnificative.
Problema consta in faptul ca exista motive de ingrijorare in legatura cu rezervele. Petrolul reprezinta o afacere in care distributia produsului se realizeaza in cantitati aproape 83-84 milioane de barili de zi, in vreme ce capacitatea de productie pe termen scurt este de doar cateva sute de mii de barili. Cu toate acestea, conditiile impuse celor care prezinta cereri in sensul obtinerii unor rezerve nu sunt pe cat de stricte ar fi de asteptat sa fie. Noile motive de ingrijorare constau intr-o serie de perspective contrare, reunite sub sintagma de "punctul culminant al petrolului".
Exista opinii potrivit carora acest "punct culminant" al producerii petrolului va fi atins candva intre momentul de fata si anul 2008, in vreme ce alte persoane considera ca el va fi atins intre anii 2010 si 2020, insa cele mai multe opinii cad de acord asupra faptului ca el va fi atins candva in decursul urmatorilor 10 ani. Ingrijorarea provocata de posibilitatea unei secari a resurselor globale de petrol pare sa se fi intensificat din mai multe motive, printre care se numara descoperirea unor rezerve din ce in ce mai sarace de petrol, cresterea performantei echipamentului pentru cercetarea geologica si pentru analizarea informatiilor din acest domeniu, precum si faptul ca cea mai mare parte a petrolului comercializat in acest moment provine din zona Orientului Mijlociu, din resurse exploatate indelung si care nu mai sunt la fel de productive. Nu exista riscul ca planeta sa ramana fara petrol, insa poate fi pus la indoiala faptul ca cererii de petrol, aflate intr-o permanenta crestere, i se va putea raspunde in timp util cu o crestere corespunzatoare a productiei.
In momentul de fata, preturile ridicate ale petrolului nu exercita o presiune reala asupra economiei mondiale. Aceste preturi ridicate indica puterea cererii la nivel global, in mod special pe cea din SUA si din China. Tarile cu surplusuri semnificative ale platilor externe au investit in pietele de capital globale, mai ales in SUA, contribuind, astfel, la mentinerea unui nivel scazut al dobanzilor pe termen lung.
Insa nu exista motive ca situatia de fata sa fie considerata multumitoare. Cheltuielilor crescute provocate de dublarea pretului petrolului pana la suma de 60 de dolari per baril se ridica la aproximativ 2,7 la suta din produsul intern brut al SUA; printre ceilalti mari importatori de petrol se numara Africa, care cheltuieste aproximativ 2,3 la suta din produsul intern brut pentru petrol - aproape 32 de miliarde de dolari. Pentru Europa, Japonia, Asia si America Latina dublarea pretului petrolului a provocat cheltuirea a 1,7-2 la suta din produsul intern brut.
Impactul global al acestei schimbari de la nivelul pietei petrolului a fost compensat de alti factori. Insa ce s-ar intampla daca preturile ar ramane ridicate mai mult decat se prevede? Impactul pe un an, spre exemplu, al unei modificari permanente, ar fi acela de a cauza o scadere a produsului intern brut de 1-2 la suta in Coreea de Sud, Taiwan, Turcia si Africa de Sud, iar in cazul SUA, al Chinei, al unei mari parti din Europa si al Japoniei ar avea loc o crestere a produsului intern brut cu aproximativ 1 la suta. Transferurile globale nete dinspre tarile producatoare de petrol spre tarile importatoare de petrol ar atinge pana in anul 2007 suma de 1.500 de miliarde de dolari - aproximativ 3,5 la suta din produsul intern brut global. O asemenea situatie ar avea implicatii semnificative atat din punct de vedere politic, cat si din perspectiva economica.
In acest context, cresterea pretului petrolului nu poate reprezenta un fenomen ciclic provocat de "punctul culminant" al cererii din ultimii trei ani, asa cum nici o posibila scadere a preturilor nu poate fi asteptata din partea SUA si a Chinei. Nivelul ridicat al pretului petrolului reprezinta un indiciu referitor la dezechilibrul dintre cerere si oferta, care poate fi rezolvat tot printr-un nivel ridicat al preturilor. In acest caz s-ar ajunge la un "soc" in domeniul energetic, pentru ca in cele din urma nivelul productiei sa scada. Intre timp, tot ce ramane de facut este sa ne asiguram ca aceasta situatie nu are repercusiuni negative de mare amploare asupra lumii economice.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Ioana Vacarescu - Financial Times din 15 august
Miercuri, 17 august 2005 - ora 12:49
CHINA: O ECONOMIE DESCHISA, O SOCIETATE INCHISA (INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE)
Cand Deng Xiaoping a deschis economia Chinei, acum mai bine de 25 de ani, impresia generala in Occident era ca reformele acestuia semnaleaza inceputul sfarsitului pentru regimului autoritar de la Beijing. Predictia nu a vizat in mod special China. La acea vreme, majoritatea sustinea - si intr-o anumita masura unii inca mai sustin - ca liberalizarea economica reprezinta cea mai sigura cale catre democratia politica. Deschiderea economica, se credea, conduce la aparitia unei clase de mijloc educate si antreprenoriale care in timp va incepe sa-si doreasca si sa ceara tot mai mult control asupra propriului destin, comenteaza Bruce Bueno de Mesquita, presedintele departamentului de politica din cadrul Universitatii New York si membru al Hoover Institution, impreuna cu George Downs, profesor de politica si decan in cadrul aceleiasi Universitati, cei care semneaza acest articol aparut in editia din 17 august a publicatiei The International Herald Tribune.
Ceva insa nu a mers bine in China, Rusia si in alte state in care regimurile totalitare au mai slabit controlul economic strict si centralizat. Cresterea economica a fost prima consecinta, nu si democratia liberala in plan politic. Explicatia acestui fenomen este simpla, dar tulburatoare: o noua si mai sofisticata specie de autocrat a descoperit strategia care sa-i permita sa se bucure de beneficiile dezvoltarii economice, dar in acelasi timp sa amane - adesea decenii intregi - formarea unei democratii competitive autentice.
Pentru a intelege cum functioneaza o asemenea strategie, trebuie vazut mai intai cum se formeaza competitia politica. Pentru a urma eficient puterea politica, cetatenii trebuie sa se angajeze intr-o asa-numita "coordonare strategica": activitati precum raspandirea de informatii, recrutarea si organizarea membrilor de partid, selectarea liderilor, colectarea de fonduri si organizarea de adunari si demonstratii.
Cresterea economica a fost traditional gandita sa promoveze democratizarea unei societati, prin facilitarea coordonarii strategice, pe masura ce tehnologia comunicatiilor se imbunatateste, mass-media se diversifica, iar societatea este tot mai educata. In ultimii ani insa, unele regimuri au invatat cum sa taie "cordonul ombilical" dintre crestere si coordonarea strategica, permitand-o pe prima si restrictionand-o pe ultima.
Stratagema lor este sa gestioneze atent bunurile publice care faciliteaza coordonarea politica si, in schimb, sa investeasca in acelea care sunt esentiale pentru cresterea economica. "Coordonarea bunurilor" de care trebuie sa se ingrijeasca sunt reprezentate de lucruri precum drepturile politice si civile, libertatea presei si accesul la o mai buna educatie. "Bunurile publice standard" includ transportul public, educatia elementara, sanatate publica, toate acestea contribuind la cresterea economica; in plus, si esential, ele nu reprezinta o amenintare la adresa stabilitatii regimului.
Exemple de modul in care autocratii limiteaza coordonarea bunurilor abunda. Sa luam exemplul Chinei care are o lunga "istorie" de restrictionare a accesului la Internet si la alte mass-media. Sau al Rusiei, unde presedintele Vladimir Putin a reusit sa aduca sub controlul strict al statutului mai toate posturile nationale de televiziune si a eliminat alegerile pentru desemnarea liderilor locali. Sau al Venezuelei, unde anul trecut, presedintele Hugo Chavez a propus o lege care ii permitea sa interzica acele stiri in care erau prezentate protestele violente si sa suspende licentele de difuzare ale acelor posturi care incalcau o lunga lista de reglementari dictate de la ...centru.
Intrebarea este cat de bine functioneaza aceasta strategie a suprimarii coordonarii. Recent, autorii articolului, publicat initial in numarul pe septembrie/octombrie a revistei Foreign Magazine, marturisesc ca au examinat prevederile privind bunurile de coordonare si pe cele publice standard in circa 150 de tari, pe o perioada cuprinsa intre 1970 si 1999. Merita trecute in revista cateva observatii facute de cei doi profesori.
In primul rand, suprimarea bunurilor de coordonare contribuie la mentinerea la putere a regimurilor autoritare. Un autocrat care permite si libertatea presei si respecta drepturile civile isi reduce sansele de supravietuire politica in urmatorul an cu aproape 15-20 la suta.
In al doilea rand, autocratii de azi tind sa suprime bunurile de coordonare mult mai temeinic decat o fac cu alte bunuri publice. Unii tirani de moda veche, in special cei din Africa, inca suprima toate bunurile publice. Insa o proportie tot mai mare a regimurilor autoritare din intreaga lume au adoptat modalitati mai sofisticate de opresiune.
In al treilea rand, cu cat este mai mare suprimarea bunurilor de coordonare intr-o anumita tara, cu atat mai mare este distanta dintre baza cresterii economice si aparitia democratiei liberale.
Intrebarea este ce ar trebui sa faca guvernele occidentale cu aceste observatii. Intai, ar trebui sa admita ca promovarea cresterii economice nu este chiar atat de eficienta pentru promovarea democratiei asa cum s-a crezut candva. Prin limitarea bunurilor de coordonare, cei aflati la putere pot avea sub control deplin: elite bogate care beneficiaza de cresterea economica; resurse din plin care sa le permita sa faca fata socurilor economice si politice; o opozitie politica firava.
In al doilea rand, Banca Mondiala si alte organizatii donatoare ar trebui sa largeasca setul de conditii pe care le impun odata cu imprumuturile acordate statelor in curs de dezvoltare si sa incepe sa le ceara beneficiarilor sa-si sporeasca drepturile civile, politice si alte bunuri de coordonare. Ceea ce nu inseamna ca trebuie acordata mai putina atentie dezvoltarii economice sau prevederilor privind bunurile publice standard. Ambele tipuri de bunuri sunt conditii necesare pentru cristalizarea unei democratii reale.
A treia lectie priveste Orientul Mijlociu. Multi sunt tentati sa priveasca alegerile din Irak, retragerea Siriei din Liban, anuntul organizarii de alegeri locale in Arabia Saudita sau promisiunea de alegeri mai democratice in Egipt drept semnale ca zorii democratiei s-au ivit in regiune.
In state autocrate, cum sunt cele in discutie, astfel de reforme structurale tind sa fie in sine mai mult simbolice decat reale. Factorii de decizie interesati serios sa masoare progresul democratic din regiune ar trebui sa se concentreze asupra disponibilitatii bunurilor de coordonare: asupra numarului si varietatii institutiilor media adevarat independente, de pilda, sau asupra cat de usor (si sigur) este sa organizezi o demonstratie antiguvernamentala.
Acestea sunt genul de libertati care fac democratia autentica posibila. Pana cand ele nu vor exista, SUA, Uniunea Europeana, agentiile umanitare si alti mari donatori trebuie sa continue sa exercite presiuni pentru schimbare.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - International Herald Tribune din 17 august
Miercuri, 17 august 2005 - ora 13:39
INVESTITIILE DIN SISTEMUL DE SANATATE DAU GRES IN EUROPA (FINANCIAL TIMES)
In timp ce liderii europeni se gandesc deja la propunerea premierului britanic Tony Blair ca modelul social european sa fie reexaminat, ar fi poate bine ca acestia sa reflecteze si la o provocare adiacenta: regandirea celei mai bune cai catre un sistem medical de calitate. Fara o atentie urgenta acordata acestei probleme, tendintele ingrijoratoare vor duce la un declin si mai mare al calitatii ingrijirii medicale si implicit a starii de sanatate a europenilor, noteaza Ian Read, desemnat de trustul american de cercetare farmaceutica Pfizer presedinte pentru Europa, semnatarul acestui articol aparut in editia din 17 august a cotidianului britanic Financial Times.
Europenii vor trebui mai intai sa se debaraseze de o ideea inradacinata deja privind ingrijirea medicala pe care o vad ca pe o cheltuiala a guvernului si nu ca pe o investitie in oameni. Timp de mai bine de un deceniu, dezbaterile politice au plasat ingrijirea medicala la categoria cheltuieli. O perspectiva mult mai larga priveste insa cheltuielile pentru ingrijire medicala drept o investitie in motorul economic.
Iar realitatea imbatranirii accentuate a populatiei europene necesita o noua abordare. In urmatorul sfert de secol, numarul europenilor cu varsta de peste 80 de ani aproape ca se va dubla, de la 18 milioane cat sunt astazi pana la aproape 35 de milioane. Intrebarea este daca economiile europene se vor prabusi sub povara acestui numar sau daca investitiile in starea de sanatate le va permite seniorilor sa mai contribuie economic, ramanand sanatosi si productivi. Dieta, exercitiile fizice si o ingrijire medicala adecvata pot contribui semnificativ la mentinerea sanatatii, la prevenirea bolilor si la diminuarea conditiilor cronice. De ce, atunci, factorii de decizie vad sumele alocate ingrijirii medicale, inclusiv medicamentele, ca pe o cheltuiala si nu ca pe niste instrumente capabile sa-i mentina pe cei varstnici sanatosi si productivi?
Recunoscand ca nu poate fi suta la suta obiectiv, presedintele Pfizer pentru Europa continua, spunand ca in pofida filosofiei companiei sale medicamentele pot adauga ani vietii unui om, dar si insufleti viata (atunci cand sunt probleme). De asemenea, sustine el, sistemele medicale din Europa continua sa aloce fonduri mici ingrijirii medicale, inclusiv medicamentelor inovative care nu doar ca prelungesc viata, dar imbunatatesc calitatea vietii unui om.
Si poate ca cel mai bune exemplu al acestei tensiuni dintre beneficiu/cost este tratamentul pentru bolile cardiovasculare, principala cauza a mortalitatii in Europa. Un sistem medical rational ar promova sanatatea cardiovasculara prin programe complete de dieta, exercitii si folosire adecvata a celor mai bune medicamente menite sa impiedice avansarea bolii, atunci cand s-a instalat.
In prezent, cele mai bune medicamente sunt cele care includ compusi care scad de pilda nivelul colesterolului (denumite generic "statine"). Dovezi clinice solide arata ca folosirea celor mai bune medicamente de acest gen ii pot ajuta pe oameni sa traiasca mai bine si mai sanatos.
Cu toate acestea, multe guverne europene cauta modalitati de limitare a cheltuielilor alocate statinelor fara a se gandi la consecintele mult mai ample in plan economic si la starea de sanatate a societatii lor. In refuzul de a aloca mai multi bani pentru dezvoltarea unor noi si mai eficiente medicamente de acest fel, guvernele practic rationalizeaza aceste medicamente, in masura in care sunt putini cei care au acces la ele.
Iar scenariul prezentat nu se limiteaza la acest tip de medicamente. Noi medicamente dezvoltate sa trateze Alzheimer continua sa fie inaccesibile europenilor. De ce? Pentru ca algoritmii obtuzi de calcul bugetar al politicienilor nu pot cuantifica valorile umane si sociale inefabile asociate de pilda cu ingrijirea unui batran.
Si acest aspect este pagubos nu doar pentru europeni, ci si pentru Europa. Strict economic vorbind, reducerea bugetului alocat sistemului medical afecteaza implicit si competitivitatea sectorului, nu doar sanatatea oamenilor. Dr. Fabio Pammoli a contribuit la raportul unei comisii europene privind inovatia biomedicala care a descoperit ca 70 la suta din cercetarile biomedicale mondiale au loc acum in SUA, doar 25 la suta provenind din Europa. Cu toate acestea, nu cu mult timp in urma Germania era cunoscuta drept "cufarul de medicamente" al lumii. Asadar, obsesia legata de costuri a eliminat si profitul, si inovatia.
Unii lideri europeni dau semne ca s-au trezit si constientizeaza consecintele economice.
"Nu vom reusi sa gestionam problema ingrijirii medicale daca o vedem de fiecare data ca pe o povara", a declarat recent vicepresedintele Comisiei Europene (CE), Gunter Verheugen. In opinia sa, Europa are nevoie urgent sa vada ingrijirea medicala ca pe un sector care merita cercetari serioase si investitii masive. Tratarea acestui sector ca pe un motor al cresterii nu echivaleaza doar cu o buna strategie economica, ci si cu una politica. Jumatate dintre europeni sunt nemultumiti de sistemul lor medical si cred ca ingrijirea medicala s-a deteriorat in ultimii zece ani, iar 68 la suta vor mai multa implicare in deciziile care privesc ingrijirea lor.
Poate ca liderii doresc si ei sa imbunatateasca lucrurile in acest sens, intelegand ca tot ce se cheltuie pentru sanatatea europenilor este o investitie care alimenteaza dezvoltarea si inovatia viitoare, conchide Ian Read.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - Financial Times din 17 august
Joi, 18 august 2005 - ora 13:56
COSTURILE EMIGRATIEI IN SUA (THE WASHINGTON TIMES)
Alfred Tella, fost profesor-cercetator de economie la Universitatea Georgetown, semneaza in cotidianul american "The Washington Times" un articol in care ia in discutie problema efectelor negative pe care le are fenomenul de imigratie asupra economiei SUA.
O echipa din ce in ce mai mare de cercetatori care studiaza modalitatea in care fenomenul imigratiei afecteaza economia SUA trimite un mesaj cat se poate de clar: imigrantii calificati au un efect benefic asupra economiei americane.
Imigrantii calificati ajuta economia in momentul in care preiau posturi care sunt greu de ocupat, neintrand, astfel, in competitie cu forta de munca autohtona. Prin urmare, atat imigrantii, cat si economia in care lucreaza au de castigat. Un numar crescut de muncitori calificati contribuie la o mai buna folosire a resurselor de capital si achita mai multe impozite.
Pe de alta parte, imigrantii necalificati cresc rata somajului si salariile muncitorilor locali. Ei intra in competitie cu lucratorii autohtoni si in ceea ce priveste cazarea, ducand la o crestere a preturilor pentru case si a chiriilor. O parte din salariile acestora sunt trimise in tarile de origine, in loc sa fie cheltuite sau depozitate in tara in care muncesc. Muncitorii necalificati platesc mai putine impozite, o parte din darile lor fiind preluate de muncitorii calificati. Multi dintre ei muncesc la negru, in "economia subterana" si nu platesc nici un fel de taxe.
In SUA exista aproximativ 34 de milioane de imigranti, dintre care 10-11 milioane locuiesc aici ilegal. In ultimii ani, au intrat in SUA aproximativ un milion de imigranti, jumatate dintre acestia intrand in tara in mod ilegal.
Din tarile din America Latina, in mod special din Mexic, sosesc peste 50 la suta din imigrantii care doresc sa traiasca si sa locuiasca in SUA. Din cauza castigurilor relativ mici, a nivelului de educatie scazut si a dimensiunii mari a familiei, o mai mare parte dintre imigranti decat dintre americanii nativi traiesc in saracie si depind de ajutorul social. Muncitorii imigranti realizeaza diverse munci si sunt angajati in toate domeniile principale ale economiei, inclusiv in agricultura si in prestarea de servicii.
Exista o opinie generala potrivit careia muncitorii imigranti necalificati ocupa posturi pe care nu le doresc americanii, insa problema nu este atat de simpla. Muncitorii americani nu doresc o scadere a salariilor, provocata de numarul mare al muncitorilor imigranti disponibili. Multi muncitori americani necalificati sunt gata sa accepte locuri de munca, insa cu salarii mai mari decat cele de acum, care au suferit o scadere din cauza numarului mare de imigranti de pe piata muncii.
Mark Krikorian, director executiv al Centrului pentru Studii legate de Imigratie, a declarat anul trecut pentru Congresul american ca exista milioane de americani care nu au studii liceale si intra in competitie directa cu imigrantii; el completeaza ca "ideea potrivit careia exista posturi pe care americanii nu le doresc este falsa".
Economistul Ethan Lewis, care isi desfasoara activitatea in cadrul Bancii Federale din Philadelphia, a finalizat recent un studiu prin care a evaluat efectul cresterii fortei de munca necalificata asupra folosirii echipamentelor tehnologice in industria SUA. Concluzia la care se ajungea era cea ca "fabricile din domeniile in care forta de munca necalificata creste rapid a adoptat noile tehnologii mai lent sau chiar a renuntat la unele echipamente tehnologice".
Efectul negativ al fortei de munca necalificate asupra dezvoltarii tehnologice a industriei este cat se poate de ingrijorator. Cresterea productivitatii care a fost inregistrata la introducerea tehnologiei in industrie a "facut minuni" pentru economia americana, marind veniturile, scazand preturile, luptand impotriva inflatiei, ajutand la mentinerea unui nivel scazut al dobanzilor si crescand nivelul de trai. Prin urmare, ceea ce dauneaza productivitatii dauneaza tuturor americanilor. In acest context, pretul platit pentru forta de munca mai ieftina este prea mare, consecintele fiind mai profund resimtite decat beneficiile.
Politica americana privitoare la imigrari trebuie sa sufere o serie de modificari. Nu numai ca ar trebui sa existe legi care sa reglementeze mai strict controlul asupra granitelor SUA, dar ar trebui si ca angajatorii americani care ofera locuri de munca imigrantilor ilegali sa fie amendati. Printre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca imigrantii care doresc sa intre in SUA ar trebui sa se numere si unele legate de nivelul educatiei, de gradul de calificare, experienta in campul muncii, starea de sanatate si asa mai departe.
Este momentul ca cei care stabilesc politica SUA din acest domeniu si normele corespunzatoare sa ia in considerare si interesele pe termen lung ale economiei americane.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Ioana Vacarescu - The Washington Times din 17 august
Vineri, 19 august 2005 - ora 14:10
BULGARIA VA PUNE ACCENTUL PE INDUSTRIILE TEXTILA SI DE PRELUCRARE A MOBILEI (MONITOR)
Invazia marfurilor asiatice ieftine in Uniunea Europeana ameninta tarile de pe Batranul Continent si le obliga sa adopte masuri mai serioase pentru ingradirea lor. Din aceasta cauza europenii s-au gandit la o restructurare a productiei intre actualele si viitoarele membre ale Uniunii. Acest fapt va duce la o distributie mai calitativa a industriilor pe continent si la obtinerea unei productii mult mai competitive, scrie cotidianul bulgar Monitor.
Aceasta tema a fost discutata in cadrul unei reuniuni ce a avut loc in luna aprilie a acestui an, la Bruxelles. La conferinta au participat reprezentantii directiilor pentru intreprinderi si comert de pe langa Comisia Europeana, precum si asociatii din breasla producatorilor de mobila de pe continent, a declarat Ghenoveva Hristova, director executiv al Asociatiei pentru prelucrarea lemnului si a industriei mobilei din Bulgaria.
Astfel, tendintele aparute indica faptul ca europenii prevad o stimulare, in cazul Bulgariei si al Romaniei, in domeniul industriei textile, al prelucrarii lemnului si al productiei de mobila, fiind vorba in general de ramuri ce tin de industria usoara.
In tarile din Europa Centrala care sunt deja membre ale UE, vor fi stimulate in principal dezvoltarea unor tehnologii informationale superioare, industria constructoare de automobile, precum si ramuri din industria grea. In conformitate cu acest plan, tarilor mai vechi din UE le revine sarcina de a furniza mijloace, investitii, know-how, inovatii si alte resurse asemanatoare.
Desemnarea Bulgariei ca tara in care se va dezvolta industria usoara se resimte deja in bransa productiei de mobila, considera Ghenoveva Hristova. O dovada in acest sens o constituie cresterea cantitatii de comenzi din tarile europene catre firme locale de prelucrare a lemnului, precum si cresterea investitiilor in acest domeniu de productie. Doua companii italiene au anuntat investitii majore in acest domeniu pana la sfarsitul anului.
O mare parte din productia de prelucrare a lemnului - aproape 50% - nu ramane in Bulgaria, ci se comercializeaza in strainatate. Numai pentru anul trecut, comparativ cu 2003, cresterea exportului la piesele de mobilier produse in Bulgaria a fost de 22 la suta si se asteapta si anul acesta sa se inregistreze o crestere pozitiva. Cam tot atat a crescut si productia de prelucrare a lemnului in anul 2003, fata de anul precedent. Directorul executiv al Asociatiei pentru prelucrarea lemnului si a industriei mobilei din Bulgaria apreciaza ca aceasta tendinta de crestere se va pastra si in anul 2005.
In plus, interesul firmelor europene se orienteaza tot mai mult spre productia bulgara si romana, deoarece preturile sunt asemanatoare celor din Asia, dar calitatea este mai buna. Totusi, firmele bulgare nu au posibilitatea de a accepta comenzi mai mari, o solutie pentru rezolvarea acestei situatii ar fi asocierea in "cartele" a mai multe firme de profil. Acesta este viitorul industriei producatoare de mobila, daca se doreste ca aceasta sa reziste si dupa intrarea Bulgariei in UE, a spus Hristova.
In ceea ce priveste industria textila, Bulgaria este un producator popular in randul statelor vest-europene, comenteaza Petko Siskov, presedintele Asociatiei bulgare a producatorilor si exportatorilor de haine si textile. In Europa de Sud s-a creat un loc propice pentru dezvoltarea acestui tip de industrie, iar lucrurile vor continua in aceeasi directie inca zece ani de-acum incolo, spune Siskov.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Isabela Barzoaga - Monitor din 18 august
Vineri, 19 august 2005 - ora 13:23
ROMANIA: BIROCRATIA, UN OBSTACOL IN CALEA VALORIFICARII TEZAURULUI PETROLIER (CORPWATCH.ORG)
Philip Stephenson, un avocat din Texas (SUA) si fost oficial din cadrul Ministerului american de Finante, a incercat in ultimii patru ani, cu un oarecare succes, sa faca avere din privatizarea industriei petroliere din Romania. Succesul sau a atras insa atentia procurorilor romani si a demonstrat potentialul, dar si insuficientele investitiilor private in dezvoltarea economiilor din Europa de Est, comenteaza Terence O`Hara, editorialist al cotidianului The Washington Post si semnatarul acestui articol publicat pe site-ul Corpwatch in data de 16 august.
In urma cu un an, Philip Stephenson si Dinu Patriciu, partenerul sau roman si patronul Rompretrol Grup NV, cea de-a doua mare companie petroliera a tarii dupa Petrom, au devenit obiectul unei anchete derulate de autoritatile de resort de la Bucuresti. Mai mult, recent Dinu Patriciu chiar a ramas o zi la inchisoare, iar avocatul american a fost si el mediatizat ca fiind in atentia organelor de ancheta in cadrul aceleiasi investigatii.
Cum a devenit Stephenson tinta anchetei declansate de oficialii anti-coruptie de la Bucuresti este o poveste care a inceput de fapt la Washington, in urma cu 13 ani. Amestecul dintre politica si bani, la inceputul anilor `90, a dat nastere, in Romania, la o serie de parteneriate de investitii private - dintre care Carlyle Grup este printre cele mai proeminente - care i-a ajutat pe unii oficiali de la Washington sa faca avere.
Stephenson, nascut in Houston si absolvent al scolii de drept din cadrul prestigioasei universitati americane Harvard, s-a mutat la Washington la sfarsitul anilor `80, pentru a se angaja ca avocat al unei companii - Baker Botts LLP - cu legaturi in tabara republicanilor. Cand George Bush tatal a fost ales presedinte, Philip Stephenson a ajuns sa faca parte din echipa Ministerului american de Finante, mai precis in departamentul pentru afaceri internationale. Din acea pozitie, avocatul a putut privi indeaproape la economiile emergente din Europa de Est. Cand presedintele Bush a pierdut alegerile in favoarea candidatului democrat, Bill Clinton, Stephenson a facut ceea ce multi numiti politici de la Washington faceau in anii `90: s-au folosit de contactele de la Washington si experienta acumulata pentru a lansa un fond privat de investitii.
Stephenson a adunat bani de la prieteni si asociati - inclusiv de la Carlyle Group`s Edward J. Mathias, de la Ed Rogers, un oficial de la Casa Alba in timpul Adminstratiei Bush tatal, de la fostul ambasador al SUA in Germania, Richard R. Burt, si de la alti mari investitori institutionali. Firma de lobby a lui Ed Rogers si Richard Burt, Barbour Griffith & Rogers LLC, lucreaza in prezent pentru Rompetrol.
Rezultatul a fost formarea fondului privat de investitii Equity Partners LP, care achizitioneaza companii private din India si Romania. Pana in 1998, fondul a reusit sa adune circa 20 de milioane de dolari pe care i-a investit in Romania si Republica Moldova. In 1997, Burt i-a facut cunostinta lui Stephenson cu omul de afaceri roman, Dinu Patriciu, fost parlamentar la Bucuresti care a inceput sa investeasca in eforturile de privatizare ale Romaniei. Astfel, Dinu Patriciu a devenit partener in cadrul fondului de investitii american amintit. Dupa caderea regimului comunist, in 1989, guvernele care s-au succedat au initiat un proces sporadic si adesea haotic de privatizare a industriilor aflate pana atunci in posesia statului. "Era perioada de tulburari, dar peste tot erau oportunitati daca le puteai digera", a declarat Stephenson despre perioada de la mijlocul anilor `90. Edward J. Mathias, care acum nu are legaturi de afaceri cu Stephenson, isi aminteste de acesta din urma ca era "foarte inteligent, foarte intreprinzator si foarte dispus sa-si asume riscuri".
Procurorii romani i-au acuzat pe Stephenson si Patriciu ca au comis evaziuni fiscale si au obtinut profituri ilegale de pe urma privatizarii Rompetrol. Nici una dintre acuzatii nu a fost insa probata, mentioneaza Corpwatch.org. In replica, cei doi sustin ca intreaga ancheta e o inscenare, pusa la cale dupa ce au refuzat sa cumpere rafinariile unor oameni de afaceri romani cu relatii importante in structurile statului. Controversa a atras atentia oficialilor europeni de la Bruxelles si totodata a atras remarci de ingrijorare din partea Departamentului de Stat al SUA.
In urma cu o luna, Stephenson, care este director executiv adjunct si detine 20 la suta din Rompetrol, s-a aflat la Washington unde si-a vizitat amici mai vechi, dintre care unii se afla in actuala echipa de guvernare. In intalnirile si discutiile avute cu jurnalistii, avocatul american a incercat sa atraga atentia internationala asupra situatiei sale, ceea ce i-a determinat pe procurorii romani sa "procedeze corect si sa puna capat unei anchete inventate", dupa cum a declarat insusi Stephenson.
"Dorim un proces corect, transparent si rapid", a declarat avocatul Rompetrol, Obie L. Moore, avocat al companiei internationale Salans, care are un birou deschis si la Bucuresti. "Altfel, daca nu o vor face, realitatea din Romania s-ar putea schimba dramatic."
Pentru Philip Stephenson, cazul a cunoscut o tulburatoare intorsatura, in mai a.c., cand partenerul sau, detinatorul a 80 la suta din pachetul de actiuni al Rompetrol, Dinu Patriciu, a fost arestat si tinut 24 de ore in custodia organelor de ancheta, inainte ca tribunalul sa repinga cererea procurorului de a-l retine timp de 30 de zile. Vestea arestarii a dat o lovitura la bursa actiunilor Rompetrol, dar de atunci situatia s-a redresat.
"Practic, intreaga mea bunastare este legata de aceasta companie", a marturisit Stephenson, care si-a estimat actiunile ca valorand circa 100 de milioane de dolari.
Rompetrol a fost privatizata in 1993, iar Dinu Patriciu a preluat controlul in 1998. Fondul de investitii al lui Stephenson a cumparat un pachet de actiuni de 3 milioane de dolari, in 2000. De altfel, Stephenson a parasit fondul in 2001 pentru a se alatura echipei de actionari a Rompetrol, in regim permanent si s-a mutat in Romania, in decembrie acelasi an.
In 2002, International Equity Partners a vandut actiunile detinute in Rompetrol catre un investitor european, cu profit, precizeaza Stephenson. Iar Patriciu si Stephenson au cumparat tot pachetul de actiuni al Rompetrol, la sfarsitul anului trecut. In 1999, compania petroliera a inceput sa achizitioneze, cu bani gheata, unitati de stat din sectorul extractiei si rafinarii petrolului. In 2001, a cumparat pachetul de actiuni detinut de stat in cadrul celei mai mari rafinarii romanesti, Petromidia, pentru suma de 50 de milioane de dolari. Iar Petromidia a condus semnificativ la succesul financiar ulterior al Rompetrol, precizeaza articolul. Rompetrol a modernizat operatiunile in cadrul rafinariei si a investit substantial in extinderea activitatii. Pana anul trecut, Rompetrol a avut incasari de 1,1 miliarde de dolari si a inregistrat si profit. In aprilie 2004, a fost inregistrata si la Bursa, fiind evaluata la 500 de milioane de dolari. Pana la sfarsitul acestui an, Rompetrol va detine 300 de statii de benzina in intreaga Romanie.
Insa succesul cu Petromidia a atras atentia guvernului de la Bucuresti, astfel ca autoritatile sustin ca Rompetrol nu si-a respectat angajamentele facute la achizitionarea actiunilor in cadrul rafinariei si nu si-a achitat toate taxele si impozitele catre stat. Intr-un recent interviu, Stephenson a pus ancheta pe seama rivalilor privati - pe care i-a numit "mafia din sectorul petrolier roman" - care doresc ca Rompetrol sa le cumpere companiile la preturi supraevaluate.
"Au amenintat sa ne ruineze, dand guvernului anumite informatii", a marturisit acesta. Unul dintre competitori detine o publicatie centrala care a publicat o serie de articole in care Rompetrol era sistematic acuzat de ilegalitati, a continuat omul de afaceri american. Tot el a citat o descoperire facuta de Ministerul roman al Privatizarii, potrivit careia Rompetrol isi respecta angajamentul de privatizare privind Petromidia. Stephenson spune ca, acuzand Rompetrolul ca nu-si plateste taxele catre stat, procurorii incearca sa transforme in infractiune o disputa contractuala care a fost in mare masura rezolvata. "Este ca si cum ne-ar spune `multumim ca ne-ati reparat rafinaria, ca ati investit atatia bani si ati adus tehnologie timp de patru ani, dar acum ca e profitabila am dori-o inapoi", a mai spus acesta.
Rompetrol se bucura si de sprijinul altor investitori straini in Romania. In iunie, Departamentul de Stat al SUA i-a cerut guvernului roman sa monitorizeze "procesul si sa fie deschis si obiectiv", in gestionarea cazului. Rompetrol a depus in urma cu o luna o plangere impotriva guvernului, in care sustine ca acesta a incalcat un tratat semnat intre Romania si Olanda si in care este inclusa si compania in discutie. Daca un acord nu este realizat in decurs de 90 de zile, Rompetrol are dreptul sa ceara arbitrajul Bancii Mondiale.
In iunie, presedintele roman, Traian Basescu, a carui campanie electorala din toamna anului trecut s-a bazat puternic pe lupta de combatere a coruptiei, a criticat presiunea externa de a tempera eforturile de combatere a coruptiei, spunand ca acestea sunt esentiale pentru aderarea Romaniei la UE in 2007, scrie Corpwatch.org. "Daca toate partidele politice, grupurile de afaceri care fac lobby si mass media se ridica impotriva institutiilor statutului care incearca sa combata coruptia mare, impiedicand astfel actiunile legale ale acestora, atunci integrarea in UE va ramane un vis", a declarat seful statului roman, potrivit buletinelor de presa.
Stephenson a mai spus ca intre cazul Rompetrol si Iukos, gigantul petrolier rus, al carui detinator, Mihail Hodorkovski, a fost condamnat la noua ani de inchisoare, exista anumite similitudini. Dar, Romania nu este Rusia, a mai adaugat acesta. "In cei cinci ani de cand sunt aici, nu am fost niciodata amenintat. Rivalii tai scriu poate lucruri rele despre tine sau conving guvernul sa te ancheteze, dar nu au loc crime de afaceri aici". Totodata, Stephenson si-a exprimat increderea ca acest caz va fi rezolvat. Compania a raspuns public si detaliat la toate acuzele aduse de guvern pentru ca, spune Stephenson, "transparenta este aliatul nostru".
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Mimi Noel - CorpWatch din 16 august
Vineri, 19 august 2005 - ora 12:46
OPOZITIA GERMANA INTENTIONEAZA SA INTRODUCA COTA UNICA DE IMPOZITARE DE 25 LA SUTA (IL GIORNALE)
Este precautra Angela Merkel cant voreste despre planurile sale de redresare a economiei germane. "Daca voi deveni cancelar, dupa votul din 18 septembrie, voi mosteni de la actualul guvern o situatie extrem de impovaratoare: aproape cinci milioane de someri, conturi publice in afara oricarui control, cresteri de abia cateva puncte peste zero. Sunt sigura ca odata cu schimbarea guvernului va fi posibila rasturnarea tendintei negative. Dar nu vreau sa dau senzatia ca o mostenire atat de dezastruoasa va fi stearsa de pe o zi la alta. Si, mai ales, nu vreau sa ma aflu in conditia neplacuta a cancelarului Gerhard Schroeder care a facut atatea promisiuni fara a le respecta".
Dar precautia Angelei Merkel este doar de fatada, fiindc, in realitate, la Konrad Adenauer-Haus, cartierul general al partidului sau /CDU/, activismul este la cote maxime pentrui a stabili planurile care ar urma sa dea noi impulsuri economiei. Iar aceste planuri au un nume precis: Paul Kirchhof, omul care in echipa de experti ai lui Merker are functia de consilier pentru politica fiscala si care este indicat drept viitor ministru al Finantelor in cazul unei victorii, foarte probabile, a centrului-dreapta, noteaza autorul articolului din Il Giornale.
Jurist si economist, membru al Consiliului de supraveghere al Bundesbank, fost judecator la Curtea Constitutionala, autoritate de prima marime in materie de drept fiscal, Kirchhof este un personaj care, prin sine, este un program. De ani de zile duce o batalie, cu accente de cruciada, pentru simplificarea sistemului fiscal si pentru o reducere substantiala a taxelor. De asemenea, ea a elaborat un proiect revolutionar care prevede introducerea unei cote unice de impozitare, de 25 la suta, valabila pentru toti, cetateni si intreprinderi, insotita insa de reducerea numeroaselor impozite si subsidii. Intrarea sa in echipa Angelei Merkel a starnit un cor de consensuri in randul intreprinzatorilor dar si unele surprize deoarece reducerile sugerate de Kirchhof merg mult dincolo de pozitiile CDU in materie fiscala.
Intr-adevar, programul oficial al Angelei Merkel prevede reducerea actualelor cote unice (cea maxima de la 42 la suta la 39 la suta, iar cea minima de la 15 la 12 la suta). Dar, in mod evident, planurile nedeclarate ale doamnei Merkel prevad o cotitura mai incisiva si aceasta ar explica de ce l-a cooptat pe Kirchhoff printre colaboratorii sai cei mai apropiati, opineaza autorul articolului. L-am intrebat pe Kirchhof care va fi prima decizie a sa daca va deveni ministru de Finante. "Voi prezenta numaidecat un proiect - afirma el - pentru simplificarea declaratiei de venit. Actualmente, contribuabilul trebuie sa completeze un formular de 12 pagini adesea de neinteles. Daca se va reusi realizarea unei adevarate reforme fiscale, reducand cotele parte dar si cheltuielile, va fi suficienta o pagina, care va putea fi completata in zece minute".
Dar este oare posibila reducerea taxelor intr-o tara care a incalcat intotdeauna criteriile stabilite la Maastricht din cauza unui deficit excesiv? "Nu intotdeauna reducerea taxelor provoaca o scadere a veniturilor provenite din incasarile fiscale. Poate avea si alte efecte; poate stimula consumurile si deci cresterea. Poate reduce numarul evazorilor fiscali mai cu seama din randul celor cu venituri mari. Totodata, poate contribui la franarea 'fugii' unor structuri industriale spre tari in care conditiile sunt mai competitive pentru intreprinzatori. Toate acestea sunt consecinte favorabile in scopul colectarii impozitelor".
Va fi oare suficient un fisc mai putin exigent pentru a repune in miscare locomotiva germana? "Este limpede ca sunt necesare alte masuri, dar este cert ca actualul sistem fiscal a produs grave pierderi economiei si nu numai in Germania. Mai devreme sau mai tarziu, toate tarile europene vor trebui sa faca o reforma in sistemele lor fiscale", a mai opinat Kirshhof.
Sursa: ROMPRES / Traducere si adaptare de Emilia Cosma - Il Giornale din 19 august
Alte articole din aceeasi categorie
Articolul apare in urmatoarele categorii:
Produse recomandate