In practica economica se utilizeaza SISTEME STANDARDIZATE DE CLASIFICARI, care constituie componentele de baza ale SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC . Acesta se constituie in instrumente indispensabile pentru asigurarea in mod unitar a culegerii, stocarii, prelucrarii si analizei datelor.

Ansamblul acestora reprezinta SISTEMUL UNITAR DE CLASIFICARI SI NOMENCLATOARE , care functioneaza la nivel macroeconomic.

Elaborarea noii clasificari a ocupatiilor din Romania (COR) a avut ca obiectiv prioritar alinierea la standardele internationale elaborate de Comunitatea Europeana (ISCO-88-COM) si ONU (ISCO-88), asigurandu-se transparenta informatiei economico-sociale in domeniul resurselor si utilizarii fortei de munca.

Lucrarea are un caracter inedit prin aceea ca, pentru prima data in Romania, s-a realizat o clasificare a ocupatiilor care cuprinde si elemente de descriere pe fiecare treapta a acesteia (grupa majora, subgrupa majora, grupa minora si de baza).

Alinierea la standardele internationale a COR s-a realizat cu luarea in considerare a specificului economiei romanesti. Concret, aceasta a insemnat constituirea unor grupe minore si de baza pentru categorii de ocupatii semnificative ca pondere si specific in economia romaneasca, cu asigurarea integrarii in standardele internationale.

La elaborarea clasificarii s-au avut in vedere urmatoarele principii si criterii:

– Principiul gruparii unitatilor de clasificat dupa criterii economice si sociale obiective. Constituirea categoriilor de clasificare s-a facut in concordanta cu diviziunea sociala a muncii, folosind caracteristici de grupare tehnico-economice obiective, in succesiunea importantei lor pentru activitatea practica.

– Principiul omogenitatii maxime in constituirea categoriilor de clasificat (grupe, subgrupe etc.). Pentru fiecare nivel de clasificare s-a folosit un singur criteriu, fiecare subimpartire reflectand aspecte din ce in ce mai amanuntite ale criteriului aplicat la subimpartirile precedente, ca de exemplu:

-  gradul de instruire (nivelul scolii absolvite);

- nivelul competentelor determinat de amploarea si complexitatea activitatilor care definesc ocupatiile;

-  gradul de specializare in cadrul aceleiasi activitati;

-  felul materiilor prime si utilajelor folosite, proceselor tehno-logice utilizate.

– Principiul univocitatii gruparii unitatilor, care presupune si impune repartizarea fiecarei unitati de clasificat, numai intr-o singura grupa sau subgrupa, numai intr-un singur loc, indiferent de numarul locurilor si unitatilor de clasificat.

– Principiul actualitatii , al luarii in considerare a celor mai noi ocupatii, a celor mai noi tehnici de construire a clasificarilor, inclusiv optimizarii si economicitatii folosirii codurilor.

– Principiul stabilitatii pe o perioada mai indelungata de timp , prin crearea unui sistem elastic care sa permita adaptarea permanenta la noile conditii de dezvoltare economico-sociala.

– Principiul multilateralitatii folosirii pe diverse structuri organi-zatorice si activitati (strategii guvernamentale, statistica etc.). Posibilitatea utilizarii clasificarii in comparatiile internationale.

In baza acestor principii, CLASIFICAREA OCUPATIILOR este operatia de sistematizare a ocupatiilor (functiilor si meseriilor) populatiei active, in care o ocupatie  este clasificata o singura data.

OCUPATIA   este activitatea utila, aducatoare de venit (in bani sau natura), pe care o desfasoara o persoana in mod obisnuit, intr-o unitate economico-sociala si care constituie pentru aceasta sursa de existenta. Ocupatia este, deci, proprie persoanelor active, care practica o activitate recunoscuta de societate ca utila pentru sine si semenii sai. Ocupatia unei persoane poate fi exprimata prin: functia sau meseria exercitata de aceasta.

FUNCTIA este activitatea desfasurata de o persoana intr-o ierarhie functionala de conducere sau executie. In clasificarea de fata, functiile sunt cuprinse in grupele majore de la 1 la 5.

MESERIA este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, necesare pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii. Meseriile sunt clasificate in grupele majore de la 6 la 8.

Pentru definirea corecta a notiunii de ocupatie si evitarea confuziei, este necesar sa se defineasca si notiunea de PROFESIE , care, in unele cazuri, poate fi si ocupatie, iar in altele nu.

Deci, PROFESIA este specialitatea (calificarea) obtinuta prin studii, iar ocupatia este specialitatea (calificarea) exercitata efectiv la locul de munca.

De exemplu:

Clasificarea ocupatiilor este conceputa pe patru niveluri de clasificare, astfel:

- nivelul I - Grupe majore;

- nivelul II - Subgrupe majore;

- nivelul III - Grupe minore;

- nivelul IV - Grupe de baza.

Structurarea clasificarii ocupatiilor pe cele patru nivele s-a facut in raport cu modul de actiune a cerintelor si principiilor de grupare.

Grupa de baza fiind ultimul nivel de clasificare, include ocupatia sau grupul de ocupatii cu cel mai detaliat nivel de omogenitate, din punct de vedere al activitatii desfasurate de persoanele cu astfel de ocupatii.

Pentru codificare s-a adoptat SISTEMUL ZECIMAL DE CLASIFICARE, constituindu-se grupari conform sistemului, astfel:

– 10 grupe majore, fiecare grupa majora dezagregandu-se in 9 subgrupe minore;

– fiecare subgrupa majora se dezagrega in 9 grupe minore;

– fiecare grupa minora se dezagrega in 9 grupe de baza.

CODUL UNEI OCUPATII va fi reprezentat de 4 cifre:

– prima cifra va reprezenta grupa majora;

– a doua cifra va reprezenta subgrupa majora;

– a treia cifra va reprezenta grupa minora;    

– a patra cifra va reprezenta grupa de baza.

De exemplu:

Deci, unei grupe de baza ii va corespunde un singur cod format din 4 cifre, in care se cuprind toate ocupatiile corespunzatoare numai acesteia. Fiecare ocupatie va fi codificata cu codul grupei din care face parte, caruia i se adauga inca doua caractere.

De exemplu:   

Grupa de baza 7224 - Lucratori la masini de polizat, rectificat si ascutit

ocupatii componente:

722401 - ascutitor laminate la cald;

722402 - ascutitor laminate la rece;

722406 - polizator;

722407 - slefuitor metale.

Pentru necesitati de cercetare mai analitica, ocupatiile din grupa de baza pot fi detaliate pana la nivelul care intereseaza, asociind acestora una sau mai multe caractere cifrice, cu posibilitatea obtinerii unor noi grupari.

Clasificari ale ocupatiilor s-au mai facut in tara noastra, avand la baza criterii si principii de grupare specifice perioadei istorice si lucrarilor pentru care s-au elaborat. Se pot exemplifica:

– gruparea ocupatiilor dupa locul de munca;

– gruparea ocupatiilor dupa unitatea economico-sociala;

– gruparea muncitorilor si personalului operativ din comert si servicii pe ramuri ale economiei nationale si subramuri ale industriei.

Aceste clasificari au servit pentru a determina latura cantitativa a structurii ocupatiilor, fara a oferi insa, in suficienta masura, date de analiza privind structura omogen-calitativa a activitatii persoanelor ocupate.  

In cadrul clasificarilor anterioare pot fi exemplificate o serie de grupari neomogene , cum sunt:

– ocupatiile de muncitori la un loc cu personalul operativ din servicii si comert;

– functii specifice personalului economic si de evidenta care cuprind functii cu nivele de instruire si complexitate a sarcinilor diferite;

– functii specifice din activitatea de ocrotire a sanatatii, asistentei sociale, sportului, care cuprind functii cu diferite niveluri de instruire si grade de specializare si altele.

Oportunitatea unei noi clasificari a ocupatiilor, valabila pentru toate tarile si in primul rand pentru Romania, este determinata in principal de:

a) aparitia de ocupatii noi ca urmare a rezultatelor spectaculoase in activitatea de cercetare-dezvoltare, a introducerii tehnologiilor noi, materiilor prime si a diversificarii din sfera serviciilor (crupier, informatician - designer, detectiv, astronaut etc.) ;

b) schimbarile in structurile economico-sociale, mai ales in tarile care trec la economia de piata, impun noi grupari de ocupatii (conducatori de intreprinderi mari si mici, specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice, manageri etc) ;

c) alinierea intregului sistem de clasificari si nomenclatoare la sistemele standard internationale, mai ales la cele din tarile Comunitatii Economice Europene, devine necesara cel putin din urmatoarele considerente:

– cresterea posibilitatilor de cunoastere, evaluare, comparare si comunicare a indicatorilor de dezvoltare si abordarea lor in mod unitar;

– asigurarea unor informatii corecte si comparabile dupa aceleasi criterii si principii.

3.   Clasificarea ocupatiilor din Romania (COR)

In baza Hotararii Guvernului 575 bis/1992, cu privire la " Realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevazute in conceptia generala a informatizarii in Romania ", Ministerului Muncii si Protectiei Sociale - in colaborare cu Comisia Nationala pentru Statistica, Ministerul Invatamantului si Ministerul Industriilor - ii revine responsabilitatea realizarii si intretinerii " la zi " a clasificarii ocupatiilor (functii - meserii) din Romania.

Pentru facilitarea comparatiilor internationale, dar si a reflectarii restructurarilor ce tin de trecerea la economia de piata, factorii de decizie au optat pentru armonizarea clasificarii ocupatiilor din Romania cu cea a tarilor din Comunitatea Economica Europeana.

In acest scop, la nivelul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale s-a constituit un colectiv de elaborare a Clasificarii Ocupatiilor din Romania (COR), care a cuprins si reprezentantii Comisiei Nationale pentru Statistica. Pe parcursul elaborarii acestei prime variante a lucrarii, colectivul a beneficiat de consultanta tehnica, din partea unei echipe de experti britanici, in cadrul unui contract de asistenta tehnica finantat de Banca Mondiala.

Actuala editie a Clasificarii Ocupatiilor din Romania (COR) are la baza principiile de clasificare recunoscute pe plan international si recomandarile corpului de experti britanici ai Comunitatii Economice Europene si O.N.U.

Pentru realizarea clasificarii si descrierea ocupatiilor s-au mai avut in vedere urmatoarele lucrari:

- clasificarea internationala standard a ocupatiilor recomandata de CEE  ISCO-88 (COM);

- clasificarea internationala standard a ocupatiilor ISCO (88);

- nomenclatorul ocupatiilor utilizat pentru Recensamantul Populatiei si Locuintelor din 1977 si 1992;

- nomenclatorul meseriilor pentru care s-au elaborat indicatoarele tarifare de calificare din anul 1964, completat cu denumirea meseriilor avizate "la zi";

- dictionnaire des professions – “Ofice National de l'emploi” - Bruxelles;

- legislatia in vigoare privind denumirea functiilor, meseriilor si stabilirea salariilor;

- informatiile culese de la diferiti agenti economici, privind lista ocupatiilor specifice acestora.

Comparativ cu clasificarile internationale, varianta romaneasca (COR) prezinta urmatoarele grupari:

Incadrarea ocupatiilor pe cele 4 nivelurile ierarhice s-a facut in functie de criteriile de clasificare, astfel:

1. Nivelul de instruire (scoala absolvita), care se aplica in constituirea celor 10 grupe majore.

Opt dintre cele 10 grupe majore sunt descrise in raport cu cele 4 mari niveluri de calificare diferite de ISCO, conform tabelului urmator:

Cinci dintre cele 8 grupe majore (4,5,6,7 si 8) sunt considerate a fi la acelasi nivel de calificare si se deosebesc prin referirea la grupe largi de specializare pe meserii.  

In definitiile celor doua grupe majore denumite " Legislatori, inalti functionari si conducatori " (grupa majora 1) si la " Fortele armate " (grupa majora 0), nu se face referire la nivelul de calificare, intrucat in cadrul acestora intervin alte elemente, tinand de natura muncii, considerate drept criterii de similaritate mai importante, cum ar fi decizia politica si atributiile de conducere, respectiv obligatiile militare.

Totusi, subgrupele majore si grupele minore ale grupei majore 1 au fost astfel construite incat sa includa ocupatii cu niveluri de pregatire similare.

2. Nivelul de competenta si complexitatea sarcinilor de indeplinit actioneaza la formarea subgrupelor majore, grupelor minore si grupelor de baza din cadrul grupei majore 1.

3. Gradul de specializare se manifesta in constituirea subgrupelor majore, grupelor minore si grupelor de baza ce compun grupele majore 2 si 8.

4. Procesele tehnologice, materiile prime utilizate sau masinile si instalatiile cu care se lucreaza sunt criterii de alcatuire a subgrupelor majore, grupelor minore si grupelor de baza ce compun grupele majore 3, 7 si 8.

Respectand criteriile de clasificare mentionate si cele 4 nivele ierarhice de agregare, in varianta romaneasca a clasificarii s-au constituit noi grupe minore si grupe de baza ce se considera necesare, specifice activitatilor ocupationale din tara noastra si care nu se regasesc in varianta ISCO 88 COM , astfel:

A. - La grupa majora 2. – Specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice , grupe noi constituite :

Ocupatiile specifice acestor activitati, dupa ISCO 88 COM, se clasifica la grupa de baza cod 2149 " Alti arhitecti, ingineri si asimilati ".

Faptul ca numarul ocupatiilor de ingineri din astfel de activitati este mare, constituie motivul introducerii acestor grupe.

Tot la grupa majora 2 s-au alcatuit 11 grupe minore si 33 grupe de baza, care cuprind functiile de executie din activitatea de cercetare-dezvoltare (codurile 248-258).

Motivatia introducerii acestora consta in :

a)  faptul ca in cadrul grupei majore 1(functii de conducere) exista o grupa de baza (1237) care cuprinde  "conducatorii din cercetare - dezvoltare", ceea ce face necesara introducerea functiilor corespunzatoare, de executie din acest sector de activitate ;

b)  in CAEN (Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala) exista diviziunea 73 " Cercetare - dezvoltare" cu 6 clase de activitati specifice, in care lucreaza persoane cu functii de conducere si de executie;

c)  nevoia de cunoastere a structurii ocupatiilor la un moment dat, precum si de comparare cu perioadele trecute.

B. - La grupa majora 3 - Tehnicieni si asimilati , pentru aceleasi motive ca la ocupatiile de ingineri din industriile textila, pielarie, alimentara, lemnului si  materiale oxidice (materialelor de constructii) s-au constituit grupe separate si pentru tehnicienii si maistrii care lucreaza in activitatile mentionate, astfel:

C. - La grupa majora 6 - Agricultori si lucratori calificati in agricultura, silvicultura si pescuit .

Din grupa de baza  ISCO 88 (COM) - Gradinari, horticultori  si lucratori in pepiniere s-au constituit doua grupe de baza:

Din grupa de baza  ISCO 88 (COM) - Crescatori de animale si alti lucratori neclasificati s-au consituit trei grupe de baza:

Aceste grupe exprima mai pregnant ocupatiile si activitatile specifice fata de cele din ISCO 88 (COM) din care s-au desprins si care sunt eterogene.

Noile grupe de ocupatii introduse in varianta romaneasca a clasificarii, fata de ISCO 88 (COM), au determinat:

a) cresterea numarului de grupe minore cu 14 grupe si a grupelor de baza cu 42; 

b) adoptarea unui sistem de codificare propriu, care s-a constituit prin acordarea codurilor libere existente in ISCO 88 (COM), la grupele nou introduse.

Atat clasificarea in ansamblu, cat si sistemul de codificare "deschis" permit cu usurinta conversia datelor despre ocupatii in sistemul de clasificare ISCO 88 (COM) si ISCO 88, si agregarea pe 4 niveluri a datelor, completarea si intretinerea  „la zi" a editiei actuale, pe masura aparitiei (disparitiei) unor ocupatii.

Lucrarea este conceputa ca un instrument absolut necesar pentru utilizatori, adresandu-se tuturor celor care gestioneaza si prelucreaza informatii statistice referitoare la ocupatii, la nivel macro- sau microeconomic, si este destinata, in principal, clasificarii si codificarii corecte a ocupatiilor inregistrate cu privire la populatia ocupata, someri, locuri vacante etc.

Modul in care este conceputa si sistematizata lucrarea faciliteaza identificarea locului si codului fiecarei ocupatii in cadrul clasificarii.

Prima parte a lucrarii explica natura clasificarii ocupatiilor din Romania, fundamenteaza conceptele de baza utilizate in realizarea ei, prezinta avantajele utilizarii standardelor internationale pentru asemenea clasificari si schiteaza cateva din principalele utilizari ale acesteia.

Partea a II-a, care este principala parte a acestei lucrari, contine clasificarea sistematica a ocupatiilor, precum si o scurta descriere pentru cele patru niveluri de clasificare.

Partea a III-a cuprinde indexul alfabetic al denumirilor ocupatiilor, cu prezentarea locului acestora in cadrul clasificarii si codului corespunzator. 

Indexul alfabetic al ocupatiilor cuprinde totalitatea ocupatiilor din clasificarea sistematica, precum si codul de identificare corespunzator. In plus, in indexul alfabetic sunt reluate ocupatiile cu denumire de felul: zugrav – vopsitor; montator, reglor, depanator ascensoare; blocator, chituitor, deblocator; centrator, debordator piese optice si altele de acest fel si trecute in ordine alfabetica in functie de fiecare cuvant component, dar cu pastrarea aceluiasi cod.