Cetatea Poenari
Autor: Calin Colacel
Foto: Ducu Gheorghiescu-Cetatea Poenari
Publicat in revista Cultura & Turism.ro
Acolo unde Argesul, pornit de sub custurile si insoritele pajisti alpine ale Fagarasului in lungu-i drum catre Dunare, da piept pentru ultima oara cu muntele, isi croieste un drum anevoios spre miazazi strapungand calcarele Muntilor Albina si Pleasa, formand un defileu de un pitoresc deosebit. Aici, in Cheile Argesului, pe pintenul de stanca numit Cetatuia, a fost ridicata in secolul al XIV-lea cetatea Poenari, un "cuib de vulturi al vitejilor de demult" ce avea sa serveasca drept loc de refugiu, de observatie si de aparare. Protejata de pante abrupte imbracate de o padure deasa de fag, Cetatea Poenari facea parte dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarele dinspre miazanoapte ale tarii Romanesti. Numele cetatii vine de la vechiul sat argesan Poenarii, toponimic romanesc larg raspandit ce indica o asezare omeneasca intemeiata intr-un gol natural de padure. Strajuind prapastiile de la intrarea in chei, cetatea, ctitorita, conform traditiei populare, de Negru Voda, a fost construita in stil bizantin, cu turnuri circulare si ziduri puternice. Ea avea o forma alungita, ziduri groase de 2 - 3 metri si 5 turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic. Donjonul initial, un turn de forma patrata, a fost zidit din piatra bruta legata cu mortar, fiind consolidat cu barne de lemn ale caror urme se mai vad si astazi. Aceasta imbinare a lemnului cu piatra sta marturie ca vestitele, in lumea antica, murus dacicus (ziduri dacice) au fost folosite ca model de constructie pentru sisteme de fortificatii si aparare pe teritoriul romanesc pana tarziu in epoca feudala. Pe la jumatatea secolului al XV-lea, Vlad tepes, domnitorul tarii Romanesti intareste si extinde cetatea. In anul 1447, sub invinuirea ca ar fi ingaduit uciderea lui Mircea, fratele mai mare al voievodului, boierii targovisteni sunt dusi de Vlad tepes cu aspra pedeapsa sa munceasca la cetate, fapt amintit si in "Letopisetul Cantacuzinesc": "... pe toti i-a dus la Poenari si au tot lucrat la cetate pana li s-au spart hainele dupre ei."
Pana in prima jumatate a secolului al XVI-lea importanta strategica a cetatii s-a diminuat, aceasta transformandu-se treptat in loc de surghiun si penitenta, iar incepand cu a doua jumatate a aceluiasi veac cetatea, odinioara mareata, nu mai este amintita in cronici. Intr-un document datand de la 1568 se mentioneaza ca satul Capatanenii este daruit manastirii Iezer fapt ce indica probabil ca cetatea fusese parasita ori poate distrusa si nu mai era necesara intretinerea ei de catre locuitorii acestui sat.
Pe partea opusa a cheilor, pierduta printre tancuri de stanca se afla o poiana careia localnicii ii spun Posada din Muntele Albina. Unii istorici afirma ca aici ar fi avut loc memorabila batalie dintre Basarab Voievod si trufasul rege al Ungariei, Carol Robert de Anjou. Timp de patru zile (9 - 12 noiembrie 1330) a durat lupta. Ostasii lui Basarab care ocupasera inaltimile defileului au prins in capcana armata ungara nimicind-o cu sageti, bolovani si trunchiuri de copaci aruncate de sus. Din acest adevarat prapad in care au pierit multime nenumarata dintre ostenii si cavalerii cei mai de seama ai Ungariei se spune ca n-ar fi izbutit sa scape decat regele, travestit in ostean, impreuna cu cativa credinciosi.
Foto: Ducu Gheorghiescu-Cetatea Poenari
Publicat in revista Cultura & Turism.ro
Acolo unde Argesul, pornit de sub custurile si insoritele pajisti alpine ale Fagarasului in lungu-i drum catre Dunare, da piept pentru ultima oara cu muntele, isi croieste un drum anevoios spre miazazi strapungand calcarele Muntilor Albina si Pleasa, formand un defileu de un pitoresc deosebit. Aici, in Cheile Argesului, pe pintenul de stanca numit Cetatuia, a fost ridicata in secolul al XIV-lea cetatea Poenari, un "cuib de vulturi al vitejilor de demult" ce avea sa serveasca drept loc de refugiu, de observatie si de aparare. Protejata de pante abrupte imbracate de o padure deasa de fag, Cetatea Poenari facea parte dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarele dinspre miazanoapte ale tarii Romanesti. Numele cetatii vine de la vechiul sat argesan Poenarii, toponimic romanesc larg raspandit ce indica o asezare omeneasca intemeiata intr-un gol natural de padure. Strajuind prapastiile de la intrarea in chei, cetatea, ctitorita, conform traditiei populare, de Negru Voda, a fost construita in stil bizantin, cu turnuri circulare si ziduri puternice. Ea avea o forma alungita, ziduri groase de 2 - 3 metri si 5 turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic. Donjonul initial, un turn de forma patrata, a fost zidit din piatra bruta legata cu mortar, fiind consolidat cu barne de lemn ale caror urme se mai vad si astazi. Aceasta imbinare a lemnului cu piatra sta marturie ca vestitele, in lumea antica, murus dacicus (ziduri dacice) au fost folosite ca model de constructie pentru sisteme de fortificatii si aparare pe teritoriul romanesc pana tarziu in epoca feudala. Pe la jumatatea secolului al XV-lea, Vlad tepes, domnitorul tarii Romanesti intareste si extinde cetatea. In anul 1447, sub invinuirea ca ar fi ingaduit uciderea lui Mircea, fratele mai mare al voievodului, boierii targovisteni sunt dusi de Vlad tepes cu aspra pedeapsa sa munceasca la cetate, fapt amintit si in "Letopisetul Cantacuzinesc": "... pe toti i-a dus la Poenari si au tot lucrat la cetate pana li s-au spart hainele dupre ei."
Pana in prima jumatate a secolului al XVI-lea importanta strategica a cetatii s-a diminuat, aceasta transformandu-se treptat in loc de surghiun si penitenta, iar incepand cu a doua jumatate a aceluiasi veac cetatea, odinioara mareata, nu mai este amintita in cronici. Intr-un document datand de la 1568 se mentioneaza ca satul Capatanenii este daruit manastirii Iezer fapt ce indica probabil ca cetatea fusese parasita ori poate distrusa si nu mai era necesara intretinerea ei de catre locuitorii acestui sat.
Pe partea opusa a cheilor, pierduta printre tancuri de stanca se afla o poiana careia localnicii ii spun Posada din Muntele Albina. Unii istorici afirma ca aici ar fi avut loc memorabila batalie dintre Basarab Voievod si trufasul rege al Ungariei, Carol Robert de Anjou. Timp de patru zile (9 - 12 noiembrie 1330) a durat lupta. Ostasii lui Basarab care ocupasera inaltimile defileului au prins in capcana armata ungara nimicind-o cu sageti, bolovani si trunchiuri de copaci aruncate de sus. Din acest adevarat prapad in care au pierit multime nenumarata dintre ostenii si cavalerii cei mai de seama ai Ungariei se spune ca n-ar fi izbutit sa scape decat regele, travestit in ostean, impreuna cu cativa credinciosi.
Alte articole din aceeasi categorie
Articolul apare in urmatoarele categorii:
Produse recomandate