Cetatuia, schitul dintre cer si pamant
Autor: Calin Colacel
Foto: Schitul Cetatuia
Publicat in revista Cultura & Turism.ro
La inceput, drumul care urca din vechea cetate de scaun a Targovistei spre Campulung urmand spre amonte valea Dambovitei serpuieste lenes in lungul vaii printre dealuri si livezi, printre vechi asezari locuite de urmasi ai ostenilor si voievozilor }arii Romanesti. Intrand in judetul Arges, dupa ce trece de comuna Cetateni, drumul trece pe dreapta raului patrunzand intr-un peisaj cu totul schimbat. Dintr-o data versantii devin prapastiosi, pogorandu-se cu repeziciune spre albia involburata a raului. Pe malul stang al Dambovitei, ridicandu-si spre cer povarnisuri ametitoare, se afla o culme stancoasa pe varful careia troneaza, asemeni manastirilor Meteorei, un schit ctitorit pe la inceputurile celui de-al XIV-lea veac crestin de catre voievodul muntean Negru Voda.
Ceva mai jos, pe prima terasa a "Muchiei Cetatuia", cum mai este denumit de localnici acest pinten stancos, la circa 700 m altitudine, sapaturi arheologice incepute inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea au scos la lumina urmele unei asezari dacice datand din secolul al III-lea i.Hr. Din marturiile vremii reiese ca locul acesta era, pe langa un important centru militar si economic si un puternic centru spiritual. Traditia ne spune ca insusi Zamolxis obisnuia sa vina adesea in mica comunitate de sihastri daci ce se retrasesera pentru meditatie in pesterile sapate in stanca. Īn primul mileniu dupa Hristos aceasta traditie monastica a fost continuata de anahoreti crestini ce si-au lasat amprenta asupra locului sapand in stanca muntelui una din primele biserici rupestre de pe teritoriul romanesc. Mai apoi, in zorii celui de-al doilea mileniu crestin, au inceput sa-si gaseasca salas pe aceste meleaguri monahi athoniti. Atrasi de linistea locurilor, ei aduc aici aurul duhovnicesc al Athosului si reinvie traditia vietii de obste dand nastere primei vetre monahale isihaste din Carpati. Mult mai tarziu, in Evul Mediu, parca pentru a consfinti indelungata traditie a locurilor, Negru Voda ctitoreste manastirea care-i poarta numele pana astazi.
La poalele dealului o punte de lemn trece apa, iar o poteca priporoasa isi croieste drum printre stancarii si palcuri de arbori, razbind sus dupa trei sferturi de ceas de urcus. Din varful muntelui se deschide privirii un peisaj fermecator. Departe, catre apus, se zaresc spinarile uriase ale Muntilor Iezer Papusa, iar imprejur privirea luneca in adancurile Vaii Chiliilor, in ale carei grote tainice s-au nevoit inainte vreme nenumarati sihastri, sau spre abrupturile salbaticei Vai a lui Coman, pornita navalnic din inima Muntilor Leaota.
Pe varf se afla manastirea cea noua alaturi de schitul daltuit in piatra. Deasupra schitului, pe o lespede de piatra strajuita de o troita se deslusesc urmele unor pasi despre care legenda spune ca ar fi ale lui Negru Voda. Locul acesta e incarcat de minuni si legende. Aici afli despre tragicul sfarsit al Doamnei Marghita, sotia lui Negru Voda, care crezandu-si sotul mort in batalie s-a aruncat in prapastie pierind la randu-i. Pe aici, pe la acest locas de rugaciune au trecut Vlaicu Voda, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Serban Voda si Constantin Brancoveanu. Tot in locul acesta binecuvantat se afla si doua nepretuite comori duhovnicesti: un izvor cu ape tamaduitoare ce se prelinge firav numai pentru o scurta perioada din an dintr-o scobitura din altarul bisericii rupestre si Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului. Tainele acestui stravechi asezamant monahal sunt insa departe de a fi fost descoperite pe de-a-ntregul. Tihna si frumusetea locurilor, aura de legenda ce invaluie totul si minunile savarsite aici merita din plin ostenela calatorului de a ajunge in locul acesta binecuvantat, la manastirea dintre cer si pamant...
Foto: Schitul Cetatuia
Publicat in revista Cultura & Turism.ro
La inceput, drumul care urca din vechea cetate de scaun a Targovistei spre Campulung urmand spre amonte valea Dambovitei serpuieste lenes in lungul vaii printre dealuri si livezi, printre vechi asezari locuite de urmasi ai ostenilor si voievozilor }arii Romanesti. Intrand in judetul Arges, dupa ce trece de comuna Cetateni, drumul trece pe dreapta raului patrunzand intr-un peisaj cu totul schimbat. Dintr-o data versantii devin prapastiosi, pogorandu-se cu repeziciune spre albia involburata a raului. Pe malul stang al Dambovitei, ridicandu-si spre cer povarnisuri ametitoare, se afla o culme stancoasa pe varful careia troneaza, asemeni manastirilor Meteorei, un schit ctitorit pe la inceputurile celui de-al XIV-lea veac crestin de catre voievodul muntean Negru Voda.
Ceva mai jos, pe prima terasa a "Muchiei Cetatuia", cum mai este denumit de localnici acest pinten stancos, la circa 700 m altitudine, sapaturi arheologice incepute inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea au scos la lumina urmele unei asezari dacice datand din secolul al III-lea i.Hr. Din marturiile vremii reiese ca locul acesta era, pe langa un important centru militar si economic si un puternic centru spiritual. Traditia ne spune ca insusi Zamolxis obisnuia sa vina adesea in mica comunitate de sihastri daci ce se retrasesera pentru meditatie in pesterile sapate in stanca. Īn primul mileniu dupa Hristos aceasta traditie monastica a fost continuata de anahoreti crestini ce si-au lasat amprenta asupra locului sapand in stanca muntelui una din primele biserici rupestre de pe teritoriul romanesc. Mai apoi, in zorii celui de-al doilea mileniu crestin, au inceput sa-si gaseasca salas pe aceste meleaguri monahi athoniti. Atrasi de linistea locurilor, ei aduc aici aurul duhovnicesc al Athosului si reinvie traditia vietii de obste dand nastere primei vetre monahale isihaste din Carpati. Mult mai tarziu, in Evul Mediu, parca pentru a consfinti indelungata traditie a locurilor, Negru Voda ctitoreste manastirea care-i poarta numele pana astazi.
La poalele dealului o punte de lemn trece apa, iar o poteca priporoasa isi croieste drum printre stancarii si palcuri de arbori, razbind sus dupa trei sferturi de ceas de urcus. Din varful muntelui se deschide privirii un peisaj fermecator. Departe, catre apus, se zaresc spinarile uriase ale Muntilor Iezer Papusa, iar imprejur privirea luneca in adancurile Vaii Chiliilor, in ale carei grote tainice s-au nevoit inainte vreme nenumarati sihastri, sau spre abrupturile salbaticei Vai a lui Coman, pornita navalnic din inima Muntilor Leaota.
Pe varf se afla manastirea cea noua alaturi de schitul daltuit in piatra. Deasupra schitului, pe o lespede de piatra strajuita de o troita se deslusesc urmele unor pasi despre care legenda spune ca ar fi ale lui Negru Voda. Locul acesta e incarcat de minuni si legende. Aici afli despre tragicul sfarsit al Doamnei Marghita, sotia lui Negru Voda, care crezandu-si sotul mort in batalie s-a aruncat in prapastie pierind la randu-i. Pe aici, pe la acest locas de rugaciune au trecut Vlaicu Voda, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Serban Voda si Constantin Brancoveanu. Tot in locul acesta binecuvantat se afla si doua nepretuite comori duhovnicesti: un izvor cu ape tamaduitoare ce se prelinge firav numai pentru o scurta perioada din an dintr-o scobitura din altarul bisericii rupestre si Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului. Tainele acestui stravechi asezamant monahal sunt insa departe de a fi fost descoperite pe de-a-ntregul. Tihna si frumusetea locurilor, aura de legenda ce invaluie totul si minunile savarsite aici merita din plin ostenela calatorului de a ajunge in locul acesta binecuvantat, la manastirea dintre cer si pamant...
Alte articole din aceeasi categorie
Articolul apare in urmatoarele categorii:
Produse recomandate