Inscrie firma »
C************************************ Prezentare firma Produsele firmei Contact
Model de cerere de chemare în judecata - actiune în raspunderea civila contractuala

Model de cerere de chemare în judecata - actiune în raspunderea civila contractuala

Producator: Cabinet de avocatura Coltuc
 

Prezentare Model de cerere de chemare în judecata - actiune în raspunderea civila contractuala

MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA

Prezentam un singur model de cerere de chemare în judecata care poate fi adaptat la oricare dintre cele 9 cazuri prezentate cu titlu orientativ.

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe pâratul(a)_domiciliat(a) în_pentru a fi obligat(a) la:

1) sa-si execute obligatia pe care si-a asumat-o de a-mi tencui casa, iar în caz de refuz sa fiu autorizat ca lucrarile sa le execut eu pe cheltuiala lui (ei), precum si obligarea la plata sumei de lei, daune moratorii, reprezentând prejudiciul suferit prin neexecutarea la timp a obligatiei si cheltuieli de judecata;

2) sa-si execute lucrarile de pictura stabilite, iar ca mijloc de constrângere sa fie obligat(a) la plata sumei de_lei, pentru fiecare zi de întârziere, plus cheltuieli de judecata;

3) sa refaca lucrarile necorespunzatoare efectuate la casa, iar în caz de refuz sa fiu autorizat sa le execut eu pe cheltuiala sa, plus cheltuieli de judecata;

4) sa-mi predea bicicleta care a format obiectul contractului de vânzare-cumparare încheiat între noi, cu daune moratorii si, în caz de refuz, sa fie obligara) sa-mi restituie pretul plus dobânda legala si cheltuieli de judecata;

5) sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând pretul unei motorete pe care

i-am vândut-o la data de plus dobânzi legale si cheltuieli de judecata;

6) sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând dublul arvunei pe care i-am

dat-o la încheierea contractului de vânzare-cumparare a unei masini (autoturism), contract pe care refuza sa-l execute, plus cheltuieli de judecata;

7) sa desfiinteze cele doua porti care bareaza intrarea în curtea imobilului, obligatie pe care si-a asumat-o la data de si nu si-a respectat-o, iar în caz de refuz sa fiu autorizat sa execut eu lucrarea pe cheltuiala sa, plus cheltuieli de judecata;

8) sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând prejudiciul ce mi l-a cauzat prin neexecutare, executarea cu întârziere sau în mod necorespunzator a obligatiei pe care si-a asumat-o plus cheltuieli de judecata (este vorba de daunele compensatorii si cele moratorii);

9) sa-mi plateasca suma de_lei, pentru ca pâna la data de_nu mi-a efectuat lucrarile de zidarie la casa, plus cheltuieli de judecata.

Motivele actiunii:

În fapt, (se prezinta cât mai scurt si concis starea de fapt care justifica introducerea actiunii).

În drept, îmi întemeiez actiunea pe disp. art. 1073 si urm. C. civ.
În dovedirea actiunii înteleg sa ma folosesc de interogatoriul pâratului(ei) - care urmeaza a fi citat(a) cu aceasta mentiune de proba cu acte, si anume conventia încheiata între mine si pârat(a), de expertiza tehnica, de cercetare la fata locului si de proba cu urmatorii martori:_.

Depun prezenta actiune, precum si copia contractului, în dublu exemplar, unul pentru a fi comunicat pâratului(ei).

Anexez chitanta nr._din_ eliberata de în valoare de lei reprezentând taxa timbru si timbrul judiciar în valoare de lei.

Data depunerii__

Semnatura_

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI
Explicatii teoretice

RASPUNDEREA CIVILA CONTRACTUALA

1. CONSIDERATII PREALABILE

Raspunderea civila contractuala este reglementata de art. 1073 - 1090 C. civ., Titlul III, Capitolul VII, intitulat: \"Despre efectele obligatiilor\'\'.

Potrivit art. 1073, „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiei, si în caz contrar are dreptul la dezdaunare.\"Obligatia de„a da\" cuprinde pe aceea de a preda bunul si de a-1 conserva pâna la predare, iar obligatia de„a face\" sau de„« nu face\" se schimba în dezdaunari în caz de neexecutare din partea debitorului (art. 1074 alin. 1 si art. 1075 C. civ.).

în cazurile prevazute de lege, creditorul poate cere obligarea pârâtului si la plata beneficiului de care a fost lipsit (art. 1084 C. civ.), cât si la daune moratorii sau compensatorii.

Contractul sau conventia este acordul dintre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice spre a constitui, a modifica sau a stinge un raport juridic. Se întemeiaza pe vointa libera si nesilita a partilor egale în drepturi (v. art. 942 C. civ.)

Contractul este valabil încheiat daca sunt îndeplinite cinci conditii:

a) consimtamântul neviciat al partilor, adica liber si nesilit;

b) capacitatea de a contracta;

c) determinarea exacta a obiectului contractului;

d) existenta unei cauze licite, permisa de lege (art. 948 C. civ.);

e) forma autentica a unor contracte (contractele solemne.

Din punct de vedere al efectelor, art. 973 C. civ. prevede:„conventiile n-au efect decât între partile contractante\" (res inter alios acta, alius nec nocere, nec prodesse potest), deci nu pot folosi, nici pagubi terte persoane, asa-numitul principiu al relativitatii contractelor, de la care face exceptie numai „stipulatia pentru altul\". Sunt totusi si unele terte persoane interesate, si anume: succesorii universali, particulari si creditorii chirografari ai partilor.

Contractul, având fata de partile contractante puterea unei dispozitii legale, este, potrivit art. 969 alin. 1 C. civ. „legea partilor\"\', care sunt obligate sa-l execute cu buna-credinta (art. 970 alin. I C. civ.). Aceasta obligatie presupune ca executarea sa se faca în natura, la data si locul stabilite.

Daca una dintre parti nu-si executa obligatia sau si-o executa necorespunzator sau cu întârziere, partea lezata o poate chema în judecata si pretinde executarea în natura a obligatiei si plata de despagubiri civile pentru neexecutarea în termen, executarea necorespunzatoare sau cu întârziere a obligatiei.
2. OBLIGATIILE DE „A DA\", „A FACE\" SI „A NU FACE\"

Partile contractante sunt obligate sa-si îndeplineasca obligatiile asumate cu buna-credinta. Executarea trebuie facuta în natura, iar când acest mod de executare nu mai este posibil se admite recurgerea la executarea prin echivalent.

Executarea în natura difera în raport de obiectul obligatiei, care poate fi un fapt pozitiv sau unul negativ. Este pozitiv când prestatia este de„« da\" sau„a face\" si este negativ când obligatia este de \"a nu face\".

1. OBLIGATIA DE„A da\" înseamna a se constitui sau a se transmite un drept real, obligatie în cadrul careia trebuie sa distingem daca este vorba de o suma de bani sau de un alt bun. In primul caz, executarea în natura este totdeauna posibila si daca nu se executa voluntar se poate executa silit, prin vânzarea oricarui bun apartinând celui obligat.

Când este vorba de un alt bun trebuie sa avem în vedere daca bunul este individual determinat sau este determinat numai generic. Distinctia este necesara pentru ca în prima situatie dreptul de proprietate se transmite în momentul încheierii contractului, iar predarea efectiva a bunului constituie o obligatie de„a face\", care implica o alta obligatie, si anume aceea de a pastra bunul pâna în momentul predarii. Daca între cele doua momente bunul este distrus total sau partial, pierdut etc., si deci executarea în natura a obligatiei nu mai este posibila, prin hotarâre judecatoreasca se va obliga la despagubiri.

Când obligatia are ca obiect un bun determinat generic, dreptul de proprietate se transmite în momentul predarii efective a bunului, fapt care presupune tot o obligatie de„a face\".

2. OBLIGATIILE DE„A FACE\" si „A nu FACE\", au un singur obiect: faptul promis, executarea în natura fiind obligatorie în cazul în care este posibila. La executarea prin echivalent se recurge numai când executarea în natura nu mai este cu putinta (art. 1075 C.

civ.).

Cu privire la obligatia de „a face\", daca nu este vorba de o obligatie intuitupersonae, art. 1077 C. civ. prevede ca daca debitorul refuza sa o execute, creditorul se poate adresa instantei pentru a-1 autoriza sa o aduca el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului.

în ceea ce priveste obligatia de„a nu face\", art. 1076 C. civ. da creditorului dreptul sa ceara distrugerea a ceea ce s-a facut cu încalcarea obligatiei de a nu face si totodata poate cere sa fie autorizat sa distruga el însusi, pe cheltuiala debitorului, în afara de dezdaunari.

3. ELEMENTELE RASPUNDERII CONTRACTUALE

Actiunea în justitie prin care reclamantul cere obligarea pârâtului la executarea în natura a obligatiei pe care si-a asumat-o într-un contract sau pentru a fi obligat la despagubiri civile reprezentând prejudiciul cauzat prin neexecutare, executarea necorespunzatoare sau cu întârziere a obligatiei, trebuie sa îndeplineasca anumite conditii, si anume:

1. EXISTENTA UNUI CONTRACT VALABIL ÎNCHEIAT. Daca contractul este nul sau anulabil, sau daca prejudiciul s-a cauzat în faza discutiilor, tratativelor precontrac-tuale, fara sa se încheie un precontract, raspunderea va fi delictuala, nu contractuala. Existenta precontractului da nastere raspunderii contractuale.

2. EXISTENTA UNUI PREJUDICIU. Prejudiciul se poate datora neexecutarii, executarii necorespunzatoare sau cu întârziere a obligatiei. Sarcina probei revine reclamantului (art. 1682 si art. 1156 alin. 3 C. civ.).

3. EXISTENTA CULPEI PÂRÂTULUI. Daca reclamantul dovedeste existenta primelor doua conditii, culpa pârâtului se prezuma. Pârâtul poate fi exonerat de raspundere daca dovedeste ca neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau cu întârziere a obligatiei se datoreaza unor cauze straine de vointa sa, care nu-i pot fi imputabile, respectiv forta majora sau cazul fortuit (art. 1082 C. civ.).
4. PUNEREA ÎN ÎNTÂRZIERE A PÂRÂTULUI. Sunt situatii când reclamantul are obligatia sa ceara pârâtului sa-si execute obligatia asumata, înainte de a sesiza instanta cu cererea de chemare în judecata. Aceasta încunostintare, în practica judiciara, se face printr-o notificare adresata prin judecatorie si care are efectul punerii în întârziere a pârâtului. Acelasi efect îl are si cererea adresata comisiei de judecata în litigiile pentru care procedura respectiva este obligatorie. Din momentul încunostintarii prin una din modalitatile de mai sus, pârâtul datoreaza despagubiri de întârziere, despagubiri compensatorii si dobânzi pentru acestea, iar riscurile trec în sarcina lui.

Punerea în întârziere se refera numai la obligatiile de„« da\" sau,, a face\". Nu se aplica obligatiei al carei obiect consta în,,a nu face\" (aii. 1078 - 1079 C. civ.).

Fata de regula ca debitorul trebuie pus în întârziere, art. 1079 C. civ. prevede ca daca obligatia consta în„a da\" sau în„a face\" debitorul este de drept în întârziere în cazurile anume determinate de lege, când s-a contractat expres ca el va fi în întârziere la împlinirea termenului, fara a fi necesitate de notificare, sau când obligatia nu poate fi îndeplinita decât într-un timp determinat, ce debitorul a lasat sa treaca. Aceste dispozitii reduc substantial domeniul de aplicare al regulii ca reclamantul este obligat sa încunostinteze pe pârât asupra obligatiei pe care o are de a-si executa obligatiile asumate.

în materie comerciala, potrivit art. 43 din Codul comercial, datoriile comerciale ilicite si platibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile; iar instanta nu poate acorda termenul de gratie permis de art. 1021 din Codul civil.

5. LEGATURA DE CAUZALITATE ÎNTRE FAPTA PÂRÂTULUI de a nu fi executat obligatiile contractuale si prejudiciul cauzat reclamantului. Acest raport de cauzalitate este prezumat de lege (art. 1086 C. civ.).

6. PÂRÂTUL SA NU FIE EXONERAT DE RASPUNDERE. Pârâtul nu raspunde daca dovedeste ca neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau cu întârziere s-a datorat unei„cauze straine\" de vointa sa, respectiv fortei majore sau cazului fortuit, care au fost imprevizibile si de neînlaturat (art. 1083 C. civ.).

4. SESIZAREA INSTANTEI. MOTIVE. DOVEZI. TIMBRAREA ACTIUNII

Daca pârâtul refuza sa-si execute obligatia asumata prin contract, cât si în situatia în care a executat-o cu întârziere sau necorespunzator, reclamantul are dreptul sa se adreseze instantei judecatoresti, într-un anumit termen. Ca orice cerere injustitie, cererea de chemare în judecata a pârâtului în materia raspunderii civile contractuale trebuie sa îndeplineasca cerintele generale si speciale prevazute de art. 82 - 84 si art. 112 C. proc. civ.

în principal, reclamantul trebuie sa aiba în vedere urmatoarele probleme:

1. DREPTUL LA ACTIUNE SA NU FIE PRESCRIS. Potrivit art. 1 Decretul nr. 167 din 21 iulie 1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, dreptul la actiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. în materia raspunderii contractuale termenul în care trebuie sesizata instanta este de 3 ani si începe sa curga de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca ca pârâtul nu si-a executat obligatia sau ca si-a executat-o necorespunzator sau cu întârziere si din aceasta cauza i s-a provocat un prejudiciu. împlinirea acestui termen nu ridica dreptul reclamantului de a sesiza instanta. El continua sa aiba acest drept, numai ca nu va mai putea beneficia de protectia judiciara, deoarece actiunea sa va fi respinsa ca prescrisa.

Instanta de judecata este obligata ca, la cererea partii adverse sau din oficiu, sa examineze daca sesizarea a fost facuta în termenul legal de 3 ani ai daca constata depasirea acestui termen îi revine obligatia sa pronunte respingerea actiunii.

2. INSTANTA COMPETENTA. în materia raspunderii civile contractuale, în general instanta competenta este determinata de domiciliul pârâtului, potrivit regulii actor sequitur forum rei (art. 5 C. proc. civ.). Partile pot însa conveni ca litigiile ivite sa fie judecate de o alta instanta (art. IOC. proc. civ.).

De asemenea, potrivit art. 10 C. proc. civ., în afara de instanta domiciliului pârâtului mai sunt competente urmatoarele instante:

a) în cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut în contract, fie chiar în parte a obligatiei;

b) în cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui bun imobil, în actiunile de justificare sau prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla nemiscatorul;

c) în cele privitoare la obligatiile comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii;

d) în cererile izvorând dintr-un contract de transport, instanta locului de plecare sau de sosire;

e) în materie de asigurare, instanta în circumscriptia careia se afla domiciliul asiguratului, bunurile acestuia sau locul unde s-a produs accidentul.

în cazurile de mai sus reclamantul are alegerea între mai multe instante competente.

Cererile privitoare la bunuri imobile se adreseaza numai instantei în circumscriptia careia se afla imobilul.

3. OBIECTUL CERERII si VALOAREA LUI. Obiectul îl constituie pretentia formulata de reclamant împotriva pârâtului. Este vorba de obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau cu întârziere a obligatiei. Daca este vorba de bunuri imobile, pentru identificarea lor se vor arata comuna si judetul, zona, cartierul, strada si numarul, iar în lipsa, vecinatatile, blocul, numarul, scara, etajul, apartamentul, numarul de carte funciara si numarul topografic (art. 112 pct. 3 alin. 2 C. proc. civ.).

în concret, reclamantul poate cere prin actiune ca instanta sa hotarasca:

1) Obligarea pârâtului la„a face\". Pârâtul sa fie obligat la executarea în natura a obligatiei, în cazul în care nu a executat-o total sau a fost executata necorespunzator, daca aceasta masura este posibila, iar daca pârâtul va refuza sa execute sa fie autorizat el, reclamantul, sa o execute pe cheltuiala pârâtului (art. 1077 C. civ.).

Regula este ca obligatiile asumate trebuie executate în natura lor specifica si instantele judecatoresti au obligatia ca, în principal, sa oblige pe pârât la executarea obligatiei în natura.

Daca obligatia este intuitu personae, de exemplu pârâtul va fi obligat sa execute o pictura, sa sustina un concert etc., se poate cere obligarea lui la executarea în natura a obligatiei, dar, în caz de refuz, reclamantul nu poate fi autorizat sa execute acea obligatie pe cheltuiala pârâtului. Intr-un asemenea caz singura solutie este obligarea pârâtului la repararea pagubei prin echivalent, adica prin plata unei sume de bani.

2) Obligarea la„a nu face\". Pârâtul sa fie obligat de a desfiinta sau distruge ceea ce a facut sau a construit calcându-si obligatia pe care si-a asumat-o de„a nu face\", iar în caz de refuz reclamantul poate cere sa fie autorizat a distruge el însusi, pe cheltuiala pârâtului, plus obligarea la despagubiri (art. 1076 C. civ.).

3) Obligarea la daune cominatorii. Pentru a-1 constrânge pe pârât sa-si execute în natura obligatia impusa de„a face\" sau de„a nu face\", reclamantul poate cere obligarea sa la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere, saptamâna sau luna, penalitati care sunt denumite„daune cominatorii\", creatie a practicii judiciare. Ele sunt reglementate prin art. 175 C. proc. civ., care de fapt constituie baza lor legala de aplicare.

Daunele cominatorii, ca mijloc de constrângere a pârâtului la îndeplinirea obligatiei, se aplica numai în cadrul obligatiilor de„a face\" sau \"a nu face\", a caror aducere la îndeplinire nu poate fi asigurata de reclamant pe cheltuiala pârâtului sau, de pilda, în faza executarii silite catre executorul judecatoresc.1 Ori de câte ori o asemenea obligatie poate fi adusa la îndeplinire nu numai de pârât, ci si de reclamant sau de organele legale însarcinate cu executarea hotarârilor judecatoresti, daunele cominatorii nu se aplica.

în cazul în care se recurge la aplicarea daunelor cominatorii, plata lor înceteaza în momentul executarii în natura a obligatiei. Ele nu au rolul de despagubiri civile pentru nee-xecutarea sau executarea cu întârziere a obligatiei. Ca mijloc de constrângere a pârâtului la îndeplinirea obligatiei, suma stabilita are caracter provizoriu, iar instanta are datoria ca, dupa executarea obligatiei, sa transforme daunele cominatorii în daune compensatorii. În felul acesta, cuantumul prejudiciului cauzat prin neexecutare sau executarea cu întârziere a obligatiei poate fi mai mare decât prejudiciul real cauzat prin simpla neexecutare sau executarea cu întârziere.

Daunele cominatorii nu se aplica când este vorba de restituirea unor sume de bani, deoarece acestea produc dobânzi la întârziere, si nici obligatiilor de„a da\", daca executarea poate fi realizata direct, prin intermediul organelor de executare silita. Se aplica si în relatiile dintre societatile pe actiuni cu capital de stat sau privat.

4) Obligarea la daune compensatorii. Reclamantul poate pretinde obligarea pârâtului la despagubiri civile pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei în cazul în care executarea în natura sau refacerea lucrarilor necorespunzatoare nu mai este posibila. El are obligatia sa precizeze cuantumul prejudiciului care i-a fost cauzat si pe care-1 pretinde. Prejudiciul trebuie sa reprezinte atât paguba efectiv suferita, cât si câstigul de care a fost lipsit reclamantul din cauza neexecutarii totale, partiale sau executarii necorespunzatoare a obligatiei, cu conditia sa faca dovada câstigului nerealizat (art. 1084 C. civ.).

Pârâtul, potrivit regulii prevazuta de art. 1085 C. civ., raspunde numai de prejudiciul previzibil în momentul încheierii contractului, cu exceptia cazului când neexecutarea sau executarea necorespunzatoare se datoreste dolului sau, situatie care-i atrage raspunderea si pentru prejudiciul imprevizibil la încheierea contractului. Daca, spre exemplu, este vorba de nerestituirea unei sume de bani, debitorul va fi obligat la restituirea sumei actualizata cu coeficientul de inflatie ce eventual a avut loc, la care se adauga dobânzile comerciale ce au caracter de daune compensatorii.

5) Obligarea la daune moratoriu La cererea reclamantului, pârâtul poate fi obligat la plata pagubei pe care a cauzat-o prin întârzierea executarii obligatiei. Ele au rolul de a compensa prejudiciul cauzat prin întârzierea executarii obligatiei si pentru acest motiv nu se cumuleaza cu executarea în natura a obligatiei si nici nu o înlocuiesc. Când obiectul obligatiei îl constituie o suma de bani, iar executarea în natura este întotdeauna posibila, reclamantul poate pretinde obligarea pârâtului la plata unor daune moratorii sub forma unei dobânzi legale pentru întârzierea executarii. Potrivit art. 1088 alin. 2 si urm. C. civ., reclamantul are dreptul la dobânda legala pentru simpla lipsa a sumei datorate si plata de la data sesizarii instantei, în afara de cazul când, debitorul a fost pus în întârziere sau, dupa lege, dobânda ar curge de drept. Deci, neplata la scadenta a sumei datorate, da drept creditorului sa pretinda repararea pierderii suferite, cât si beneficiul de care a fost lipsit, în baza art. 1084 C. civ.

6) Stabilirea unei clauze penale. Partile au dreptul ca prin contract sau separat sa stabileasca cuantumul prejudiciului în caz de neexecutare totala, partiala, cu întârziere sau necorespunzatoare a obligatiei. Este vorba de clauza penala care nu permite reclamantului sa ceara o suma mai mare decât cea stabilita prin contract. Suma poate fi modificata numai în cazul în care partile au cazut de acord, iar obligatia s-a executat partial.

Textul articolului 1070 C. civ. prevede ca: penalitatea poate fi împutinata de judecator, când obligatia principala a fost executata în parte\". Acest drept nu opereaza daca partile au stipulat ca executarea partiala nu reduce cuantumul prejudiciului stabilit. Instanta are totusi obligatia sa examineze apararile pârâtului si daca va retine ca neexecutarea sau executarea cu întârziere s-a datorat unor cauze obiective, care nu-i pot fi imputabile, care l-ar exonera de raspundere, sa reduca penalitatea si s-o mentina numai în raport de culpa lui. Spre exemplu, pârâta a achitat cu întârziere tariful datorat pentru prestatiile efectuate de reclamanta, întârziere datorata lipsei resurselor financiare din cauze obiective, constând în calamitatea culturilor, prin lipsa precipitatiilor din primavara si vara anului 1994. Aceasta împrejurare fiind dovedita, în sensul ca prin Hotarârea Guvernului nr. 776 din 11 nov. 1994 s-au alocat fonduri si pârâtei pentru pierderile suferite, fonduri amânate la plata pentru anul 1995, înseamna ca pârâta nu putea fi obligata la penalitati de întârziere.

In contractele economice este obligatorie stipularea clauzei penale, datorita caracterului sau sanctionator, de natura sa impulsioneze partile la executarea la timp a obligatiilor contractuale.

7) Arvuna. Este o conventie accesorie unui contract de vânzare-cumparare pe care partile o încheie si care functioneaza ca o clauza penala. Trebuie sa rezulte din manifestarea expresa de vointa a partilor, în sensul ca ele au înteles sa dea acest caracter sumei de bani primita la încheierea contractului. în lipsa unei asemenea precizari, suma primita trebuie considerata ca aconto, adica parte din pret, care, în caz de neexecutare a contractului, urmeaza sa fie restituita (art. 1298 C. civ.). Ceea ce determina caracterul de arvuna al sumei platite este vointa partilor, iar nu cuantumul sumei.

în practica judiciara s-a decis ca daca contractul de vânzare nu s-a executat din culpa unei parti contractante, aceasta va pierde arvuna data sau o va întoarce îndoit daca a primit-

o, atunci când partea care nu este în culpa nu ar alege sa ceara executarea contractului, solutie care nu este în dezacord cu principiile eticii si moralei (art. 1298 C. civ.). Stipularea unei astfel de clauze nu are nimic ilicit si, de altfel, chiar în lipsa unei astfel de clauze exprese, instantele pot acorda daune compensatorii partii care nu este în culpa.

Având în vedere prevederile art. 1298 C. civ. si tinând seama de punctul de vedere al practicii judiciare, daca reclamantul nu este în culpa, el poate cere obligarea pârâtului sa restituie dublul sumei pe care a primit-o drept arvuna.

Arvuna nu este admisa în raporturile dintre societatile pe actiuni cu capital de stat.

4. MOTIVE, DOVEZI SI TIMBRAJUL ACTIUNII. Reclamantul are obligatia sa indice motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza cererea de chemare în judecata. De asemenea, îi revine obligatia sa arate dovezile pe care se sprijina fiecare capat de cerere. Daca contractul s-a încheiat în forma scrisa, el trebuie depus si pentru orice dovada cu înscrisuri trebuie anexate la cerere atâtea copii câti pârâti sunt, plus câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanta. Copiile trebuie certificate de reclamant ca sunt conforme cu originalul.

Daca este vorba de dovada continutului unui act juridic, partile trebuie sa stie ca prevederile art. 1191 C. civ. stabilesc ca, dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare mai mare de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnatura privata.

Nu este admisa dovada cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma mai mica de 250 lei. Partile pot însa conveni ca si în cazurile aratate sa poata face dovada cu martori, daca este vorba de drepturi de care pot dispune.

în dovedirea actiunii sau în combaterea pretentiilor reclamantului se pot folosi toate mijloacele de proba admise de lege.

Cererea de chemare în judecata se timbreaza la valoarea obligatiei a carei executare în natura sau prin echivalent, se cere.
5. STABILIREA SI EVALUAREA PREJUDICIULUI

Instanta, în baza probelor administrate: interogatorii, înscrisuri, martori, expertize tehnice sau contabile, stabileste cuantumul prejudiciului pe care îl va plati debitorul pârât creditorului reclamant,

Evaluarea poate fi conventionala, legala sau judiciara.

Este conventionala când evaluarea prejudiciului se face chiar de parti printr-o conventie, pe care instanta o consfinteste printr-o hotarâre definitiva, potrivit art. 271 C. proc. civ.
Este legala când este vorba de plata unei sume de bani la care se adauga dobânda legala începând de regula, cu data chemarii în judecata, daca partile nu au hotarât altfel (art. 1088 C. civ.) cu exceptia contractelor comerciale, în cazul carora, dobânda curge de drept, din ziua când datoriile comerciale devin lichide si platibile în bani (art. 43 C. com).

Evaluarea judiciara se face de catre instanta, de regula în baza unei expertize tehnice sau contabile care are în vedere pierderea efectiv suferita (damnum emergens) si câstigul nerealizat de creditor.

Se are în vedere numai prejudiciul direct, generat de neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului.

Prejudiciile indirecte nu sunt supuse repararii (art. 1086 C. civ.).
Jurisprudenta

1. Penalitati de întârziere. Actele depuse de pârâta în aparare, respectiv doua protocoale si procesul-verbal de compensare a datoriilor încheiat între parti nu sunt de natura sa exonereze pe pârâta de plata penalitatilor de întârziere, deoarece aceste acte se refera la alte datorii decât cele care au facut obiectul litigiului de fata si privesc o alta perioada, ulterioara solutionarii în fond a cauzei.

Se mai constata ca între parti a existat un contract valabil încheiat, care a stipulat expres termenul de scadenta a platilor si raspunderea pentru nerespectarea acestuia fara a prevedea o alta clauza de decontare, respectiv stingerea obligatiilor partilor.

2. Achitarea obligatiei se poate face de orice persoana interesata sau neinteresata. în mod gresit, instanta de recurs a retinut, în considerentele deciziei, ca plata a fost efectuata de un tert si aceasta nu îl poate exonera pe debitor de obligatia asumata prin contractele încheiate.

Executarea obligatiei se face de catre debitor, ca regula generala, de bunavoie, prin

plata.

Potrivit dispozitiei art. 1093 alin. 1 C. civ., obligatia poate fi achitata de orice persoana interesata, precum un coobligat sau un fidejusor.

Alin. 2 al aceluiasi articol prevede sa, obligatia poate fi achitata chiar de o „persoana neinteresata”; aceasta persoana trebuie însa sa lucreze în numele si pentru achitarea datoriei debitorului, sau daca lucreaza în nume propriu sa nu se subroge în drepturile creditorului.

Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca plata poate fi facuta de orice persoana.

De la acest principiu exista doar doua exceptii prevazute de art. 1094 C. civ., în cadrul obligatiilor intuitu personae sau când partile au convenit ca plata sa nu fie facuta de altcineva, decât debitorul.

3. Principiul raspunderii pentru prejudiciul previzibil. Chiar daca partile ar fi prevazut o clauza de impreviziune, aceasta nu-si putea produce efecte, fiind contrara prevederilor art. 1085 C. civ., care consacra principiul raspunderii pentru repararea prejudiciului previzibil la momentul încheierii contractului.
De la acest principiu exista o singura exceptie. Atunci când vina debitorului în executarea contractului îmbraca forma intentiei, situatie în care acesta este tinut sa raspunda si de prejudiciul imprevizibil la data încheierii contractului.

4. Conventiile legal încheiate au putere de lege. Potrivit art. 969 C. civ., conventiile legal încheiate au putere de lege între partile contractante si nu pot fi revocate decât prin întelegerea acestora, consimtamânt mutual sau din cauze autorizate de lege.

Cât timp contractul dintre parti nu a fost modificat, pretul legal datorat de pârâti este cel stabilit initial prin consensul partilor.

5. Clauza penala. Prin stipularea clauzei penale (conventia accesorie., partile au hotarât anticipat daunele-interese compensatorii în cazul neexecutarii totale sau partiale a obligatiei ori daunele interese moratorii pe care una din parti le-ar încerca, urmare a executarii cu întârziere.

în acest mod, pe baza principiului disponibilitatii, partile, prin vointa lor, stabilesc cuantumul despagubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a neexecutarii obligatiilor asumate.3

6. Clauza penala. Omisiunea formularii cererii reconventionale. Raporturile comerciale dintre parti s-au desfasurat în baza contractului de vânzare cumparare, cuprinzând clauza care se prevedea ca \"în cazul nerespectarii termenelor de plata se percep penalizari în valoare de 5% din suma neachitata, pentru fiecare zi de întârziere\".

în raport de clauza penala privind nerespectarea termenului de plata pretului, instantele au gresit neacordând reclamantei si penalitati de întârziere. împrejurarea ca reclamanta nu a predat pârâtei bunul prevazut în contract, nu înlatura efectele clauzei penale, atâta timp cât pârâta nu a formulat cerere reconventionala, cu referire la pretentiile ei.

7. Penalitati. Instanta de fond si apel a retinut temeinicia cererii privind plata de penalitati, în temeiul contractului, dar a considerat ca acestea trebuie limitate la cuantumul debitului, potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 76/1992.

Limitarea prevazuta de text nu-si are temei, atât timp, cât partile nu au prevazut-o în contract, ci au stabilit sanctionarea nerespectarii obligatiei de plata cu penalitati de 3% pe zi, pe toata perioada de întârziere a platii, situatie în care nu-si au aplicabile prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 76/1992.

8. Penalitate. în contract s-a prevazut ca, în cazul neîndeplinirii obligatiilor asumate. „cumparatorul se obliga sa achite pentru fiecare zi de întârziere în plata pretului o penalizare de 0,30% din suma ce trebuia achitata”.

Recurenta si-a îndeplinit obligatia asumata dar intimata nu a achitat pretul.

Lipsa disponibilitatilor banesti invocata de pârâta nu constituie o cauza exoneratoare de raspundere, astfel ca, pe lânga pretul marfii, intimata datoreaza penalitati de întârziere în decontare, în baza contractului ce constituie legea partilor conform art. 969 C. civ.

9. Clauzele stipulate. Respectare. Litigiul având ca obiect lucrari de proiectare nu poate fi solutionat în afara clauzelor stipulate cert de parti în contract. Reclamanta, cunoscând cum se deruleaza în timp un contract de acest gen, trebuia sa-si ia masuri de precautie în sensul de a înscrie în contract clauze care sa o apere de eventualele evenimente ale timpului, respectiv: renegocierea pretului, eventuale dobânzi ce urma sa le suporte, procentul de inflatie, termenele intermediare si termenul final de predare. Neprocedând în acest mod, ea suporta consecintele în limitele contractului încheiat, încasându-si numai sumele ce au rezultat în mod cert din contract.

10. Dreptul creditorului de a cere executarea exacta a obligatiei sau dreptul de a cere dezdaunare. Pârâta s-a obligat prin contract sa predea reclamantei marfa contractata dar nu si-a respectat aceasta obligatie.

Potrivit art. 1073 C. civ. “creditorul are dreptul de a cere îndeplinirea exacta a obligatiei si, în caz contrar, are dreptul la dezdaunare”.

Asa fiind, se constata ca instantele au procedat corect atunci când au obligat pe recurenta la executarea în natura a obligatiei si, în subsidiar, la contravaloarea actualizata a marfurilor pe care trebuie sa le livreze intimatei reclamante, aceasta reprezentând numai, în parte, dezdaunarea la care ar fi avut dreptul în caz de neîndeplinire a obligatiei principale.

11. Compensarea. Compensatia, ca mod de stingere a datoriilor reciproce, reglementata de art. 1143 si urm. C. civ., opereaza în cazurile si conditiile expres aratate. între acestea, potrivit art. 1145 C. civ., compensatia nu are loc decât între doua datorii care deopotriva au ca obiect o suma de bani si care sunt deopotriva lichide si exigibile.

Instantele au retinut corect, ca nu sunt întrunite cerintele impuse pentru compensarea datoriilor reciproce ale partilor, în conditiile în care, în timp ce existenta si întinderea datoriei contestate sunt consfintite printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila si învestita cu formula executorie, datorita intimatei, constituie doar obiectul cererii aflata în curs de judecata la prima instanta.

12. Contract de asigurare. în speta s-a dovedit ca, în schimbul platii unei rate de 298 dolari USA, s-a încheiat un contract de asigurare în temeiul caruia reclamantul a fost garantat pentru o serie de riscuri, printre care si acela privitor la furtul autoturismului.

Ca urmare, din moment ce unul dintre riscurile asigurate s-a produs (furtul autoturismului) în perioada în care conventia partilor era în vigoare, iar organele de politie nu au descoperit pe autorii furtului, în mod justificat instantele au retinut ca actiunea este admisibila în temeiul dispozitiilor art. 969 C. civ., care consacra putere de lege conventiilor încheiate între parti, înlaturând sustinerile recurentei în sensul ca în cauza ar fi incidente dispozitiile Decretului nr. 471/1971, desi acestea nu au fost mentionate în contract.

Faptul ca, reclamantul, la data producerii riscului asigurat (furtul), nu a parcat autoturismul în garaj, nu are nici o relevanta în solutionarea pricinii, întrucât în conventia partilor nu a fost prevazuta expres o asemenea clauza, iar pe de alta parte, nu s-a dovedit ca procedând în acest fel (adica parcând mijlocul de transport într-un alt loc decât în garaj), acesta ar fi contribuit, asa cum se sustine, la marirea riscului asigurat, ca sa se justifice diminuarea sau absolvirea de raspundere a pârâtei în legatura cu sumele solicitate si acordate cu titlu de despagubiri.
13. Contract de comision. Potrivit art. 405 C. com., comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de catre comisionar pe socoteala comitentului. între comitent si comisionar exista acelasi drepturi si obligatii ca între mandant si mandatar.

Din aceste prevederi legale, rezulta ca actele juridice încheiate de comisionar cu tertii îsi produc efectele asupra comitentului, care suporta si riscurile legate de executarea contractului.

Astfel ca, livrarea fiind facuta în regim de comision, calificata chiar de reclamanta furnizoare care a întocmit si actele de livrare, precizând un comision în beneficiul pârâtei, cuvenit acesteia pe masura vânzarii cartilor livrate, rezulta ca este exclusa ipoteza unui contract de vânzare-cumparare propriu-zis, asa cum, eronat, a retinut instanta de apel.

14. Contract de garantie. Ipoteca. Este de principiu ca ipoteca se constituie asupra unui imobil pentru garantarea unei creante determinate si sa stingerea obligatiei pe care o garanteaza are ca efect stingerea ipotecii, în acest sens, fiind prevederile art. 1746 si 1800 pct. 1 C. civ.

Textul de lege invocat se refera la raspunderea solidara a fidejusorului care garanteaza o obligatie comerciala, ori, regimul juridic al contractului de ipoteca, asa cum este el prevazut în art. 1746-1814 C. civ., este diferit de cel al fidejusorului, reglementata în art. 1652-1684 din acelasi cod.

15. Garantie. Solidaritate. Prin contractul de credit, recurentii au consimtit sa o garanteze pe pârâta pentru creditul acordat, astfel ca urmeaza sa raspunda în solidar cu aceasta, fata de reclamanta, atât la restituirea creditului, cât si la plata dobânzilor.

în ceea ce priveste lipsa de culpa invocata de recurenti, pentru nerestituirea creditului de catre pârâta, aceasta împrejurare nu are nici o relevanta în legatura cu obligatia de garantie pe care si-au asumat-o.

Cu privire la insolvabilitatea pârâtei, invocata ca împrejurare ce ar fi trebuit mai întâi constatata, este de retinut ca reclamanta era în drept sa cheme în judecata deodata, pe toti debitorii sai solidari, care si-au asumat obligatia restituirii creditului, din acest punct de vedere, eventuala insolvabilitate a pârâtei neavând nici o relevanta.

16. Fidejusiune. Contractul de fidejusiune se înscrie printre garantiile personale ale creditorului si îmbraca forma fidejusiunii determinate (art. 1656 C. civ.) si nedeterminate (art. 1657 C. civ.).

în cazul fidejusiunii determinate, obligatia asumata se interpreteaza restrictiv si garantul nu poate fi obligat „peste marginile în care s-a contractat” asa cum prevede art. 1656 C. civ.

Spre deosebire de aceasta, în situatia fidejusiunii nedeterminate, ce este conceputa, de regula, în termeni generali pentru garantarea obligatiei principale, garantia la care s-a obligat fidejusorul „se întinde la toate accesoriile unei datorii si la spezele primei reclamatii, si la toate cele posterioare notificarii fâcute fidejusoruluf\' asa cum impune art. 1657 C. civ.

17. Gaj. încuviintare vânzare. Termen. Procedura pentru încuviintare vânzarii obiectelor date în gaj este reglementata de titlul XIV din Codul comercial, pentru opozitia la ordonanta de încuviintare a vânzarii gajului, art. 483 din Codul comercial prevazând un termen de 3 zile.
Termenul, pentru a declara apel împotriva hotarârii intervenite asupra opozitiei, este de 8 zile de la comunicare, conform prevederilor art. 484 C. com.

Asadar, momentul de la care termenul de apel începe sa curga este marcat de data la care partilor li s-a comunicat hotarârea.

Asa cum a confirmat si recurenta, hotarârea atacata cu apel i-a fost comunicata la data de 9 iulie 1996 iar apelul sau a fost depus dupa expirarea termenului legal de 8 zile, abia la data de 22 iulie 1996.

Constatând ca nu s-a respectat un termen legal absolut, instanta de apel, în mod corect, a retinut tardivitatea apelului.

împrejurarea ca, dintr-o eroare, în dispozitivul hotarârii s-a înscris termenul de apel este de 15 zile, în loc de 8 zile, nu îndreptatea pe recurent sa depaseasca termenul legal, întrucât acesta este un termen imperativ, prevazut de lege, nefiind atribuit instantei de a-1 stabili.

18. Gaj. încuviintare. Vânzare prin ordonanta. Reclamanta a solicitat sa se autorizeze vânzarea prin ordonanta a gajului comercial constituit de pârâta pentru împrumutul contractat.

în contractul de credit bancar se precizeaza expres, ca gajul existent nu se va putea valorifica decât pe masura constituirii unui nou stoc de aceeasi valoare, din noi aprovizionari, situatie în care, în mod corect, instantele au constatat ca în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 482 C. com.

Astfel, s-a retinut ca, în caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate cere instantei sa autorizeze vânzarea gajului, potrivit art. 480 C. com., numai daca lucrul s-a pus si se afla în posesia creditorului, situatie care nu se regaseste în aceasta cauza.

19. Gaj. încuviintare vânzare. Este de mentionat ca în contractele de garantie mobiliara, bunurile mobile gajate sunt în custodia partilor, care au obligatia sa nu le înstraineze pâna la achitarea integrala a creditului acordat.

Din cele de mai sus, rezulta ca, în mod corect, instantele au constatat ca în speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 482 C. com.

Astfel, s-a retinut ca, în caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s-au construit gajurile, creditorul poate cere instantei sa autorizeze vânzarea gajurilor, potrivit art. 480 C. com., numai daca bunurile s-au pus si se afla în posesia creditorului, situatie care nu se regaseste în aceasta cauza.

20. Contract de mandat. Potrivit prevederilor art. 1532 C. civ., mandatul este un contract în virtutea caruia o persoana se obliga, fara plata, de a face ceva pe seama altei persoane de la care a primit însarcinarea.

Mandatul, se arata în art. 1535 C. civ., poate fi în special pentru o afacere sau pentru anumite afaceri, ori general, pentru toate afacerile mandantului

Când este vorba de acte de înstrainare sau acte de ipotecare, dispune art. 1536 alin. 2 C. civ., mandatul trebuie sa fie special.

în sensul art. 1546 alin. 2 C. civ., mandantul nu este îndatorat pentru ceea ce mandatarul a facut peste limitele puterilor sale, afara numai când a ratificat mandatul expres si tacit.
Prin urmare, daca din atitudinea si comportamentul mandantului se demonstreaza ca acesta a ratificat actele facute de catre mandatarul sau, actele încheiate ramân valabile.

21. Caraus. Raspundere civila. Carausul este raspunzator de executarea transportului si integritatea marfii pe întregul parcurs pâna la eliberare si raspunde de cantitatea constatata pe cântarul sau.

Potrivit art. 82.1 din Regulamentul de transport pe C.F.R., aprobat prin O. G. nr. 41/1997, calea ferata care a primit la transport marfa cu scrisoarea de trasura, este raspunzatoare de transportul si integritatea marfii pe întreg parcursul pâna la eliberare.

Transporturile în litigiu încarcate cu ulei rafinat de floarea soarelui au ajuns violate la destinatie si cu lipsuri în continut.

Constatarea lipsurilor în statia de destinatie s-a facut în conditii de opozabilitate, procesele verbale fiind încheiate de catre caraus si destinatar, conform prevederilor Regulamentului de transport.

22. Reevaluarea juridica a creantei. în mod gresit a statuat tribunalul ca reclamantul nu ar fi îndreptatit sa solicite despagubiri echivalente devalorizarii monedei nationale ca urmare a neexecutarii de catre pârâta a obligatiei de restituire a împrumutului contractat potrivit contractului autentificat sub nr. 15.674 din 18 dec. 1997.

Dispozitiile Codului civil la care se refera tribunalul în considerentele deciziei erau aplicabile în situatia în care moneda nationala era stabila. Cum însa de la data stabilita în contract pentru restituirea împrumutului, moneda nationala s-a devalorizat în procentul retinut corect de catre prima instanta, reclamantul era îndreptatit a obtine de la pârâta suma echivalenta cu devalorizarea, bineînteles raportata la suma care formeaza obiectul contractului de împrumut.

Neîndeplinirea de catre pârâta a obligatiei asumata prin contractul de împrumut a cauzat pârâtului daune echivalente cu devalorizarea monedei nationale, astfel ca, în speta, sunt aplicabile dispozitiile art. 1084 si 1086 C. civ.

23. Clauza penala. Dobânda comerciala. în contractul încheiat între parti, la art. 10 pct. 6, s-a prevazut ca pentru neîndeplinirea obligatiilor asumate partea în culpa va plati penalitati de întârziere.

Prin aceasta conventie accesorie, partile au convenit ca, în scopul asigurarii îndeplinirii obligatiei principale, partea din vina careia obligatia n-a fost executata sa plateasca celeilalte parti o suma de bani, chiar pentru simpla întârziere în executare, în conformitate cu prevederile art. 1086 C. civ.

Prin stipularea clauzei penale (conventia accesorie., partile au hotarât anticipat daune-le-interese compensatorii în cazul neexecutarii totale sau partiale a obligatiei, ori daunele interese moratorii pe care una din parti le-ar încerca ca urmare a executarii cu întârziere.

în acest mod, pe baza principiului disponibilitatii, partile, prin vointa lor, stabilesc cuantumul despagubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a neexecutarii obligatiilor asumate.

în consecinta, fiind prevazute în conventia accesorie plata unor daune interese potrivit prevederilor art. 1087 C. civ., nu se mai pot pretinde alte despagubiri ca urmare a neînde-plinirii totale sau partiale a obligatiei de plata sau pentru întârzierea în executarea contractului.
în speta, partile au convenit asupra daunelor interese, iar pârâta a fost obligata la plata de penalitati catre recurenta, astfel ca aceasta din urma nu mai este în drept sa pretinda si dobânzile prevazute de art. 43 C. com.

24. Dobânzi bancare. Acordare. Conditii. Cererea reclamantei, reiterata si în recurs, de a i se plati daune echivalente cu dobânzile platite bancii pentru creditele acordate, pentru desfasurarea activitatii sale curente, trebuie dovedita a fi în legatura \"directa si necesara\" cu raportul de obligatie, dintre partile aflate în litigiu.

Faptul ca reclamanta a platit pentru creditele sale curente dobânzi bancare, nu duce automat la concluzia, în lipsa unor dovezi certe de la cauza la efect, ca o parte din acestea s-au platit din culpa pârâtei, care nu a restituit suma eronat încasata.

Potrivit art. 1086 C. civ., orice paguba trebuie sa fie o consecinta directa si necesara a raportului de obligatie dintre parti; or, în speta, nu s-au facut dovezi în acest sens, astfel cum corect au retinut instantele prin hotarârile atacate.

Pe de alta parte, trebuie mentionat ca reclamanta ar fi fost în drept sa pretinda dobânzile prevazute de art. 43 C. com., care stipuleaza ca \"datoriile comerciale lichide si platibile în bani\" produc de drept dobânzi, \"din ziua când devin exigibile\", dar acestea nu au fost solicitate, deci nu puteau fi acordate automat de instanta.

25. Penalitati de întârziere. Conventia partilor. Efecte. în cauza se constata ca reclamanta-fumizoare a livrat diverse cantitati de produse, potrivit facturilor mentionate.

Raporturile comerciale dintre parti privind aceste livrari s-au derulat în baza unor contracte în care partile au convenit, între altele, asupra platii de penalitati pentru neexecutarea în natura a obligatiilor de 25% din valoarea contractului ramasa neonorata, cât si penalitati de întârziere în plata pretului marfii, de 3% din valoarea facturii.

în consecinta, din moment ce partile au stabilit prin contractele încheiate, produsele, cantitatile si conditiile de livrare, precum si raspunderea juridica a fiecareia dintre ele pentru neonorarea obligatiilor contractuale asumate, pentru întârzierea în decontarea pretului, pârâta datoreaza penalitatile solicitate prin actiune, retinute în sarcina sa, corect de instanta de fond.

în consecinta, recursul reclamantei a fost admis, mentinându-se dispozitia de obligarea pârâtei la plata penalitatilor de întârziere în decontare.

26. Daune echivalente cu dobânzi bancare platite pentru credit. Potrivit art. 1086 C. civ., orice paguba trebuie sa fie consecinta directa si necesara a raportului de obligatie dintre parti.

Cererea reclamantei de a i se plati daune echivalente cu dobânzile platite bancii, pentru creditele acordate si necesare desfasurarii activitatii sale curente, trebuie dovedite a fi în legatura directa si necesara cu raportul de obligatie dintre parti.

Faptul ca reclamanta a platit pentru creditele curente dobânzi bancare nu duce automat la concluzia, în lipsa unor dovezi certe de la cauza la efect, ca o parte din acestea s-au platit din culpa pârâtei care nu ar fi achitat la termen contravaloarea lucrarilor executate.

Asa fiind, reclamanta era în drept sa pretinda numai dobânzile prevazute de dispozitiile art. 43 C. com. care stipuleaza ca “datoriile comerciale lichide si platibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”.
27. Daune interese. Dobânda bancara. Dobânda comerciala. Potrivit dispozitiilor prevazute în art. 1086 C. civ., chiar în cazul când neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului, daunele interese nu trebuie sa cuprinda decât ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei, cu alte cuvinte sa existe legatura cauzala între eventualele dobânzi achitate de reclamanti si neplata pretului de catre pârâta.

Or, în speta, daunele interese solicitate de reclamanta, care precizeaza ca acestea constau în dobânda bancara pe care a achitat-o bancii pentru creditele solicitate, necesare activitatii sale curente, nu au o legatura directa si necesara cu raportul de obligatie intervenit între parti. Este de retinut ca dobânzile bancare pentru creditele acordate sunt datorate indiferent de scopul în care acestea au fost luate. In speta, creditele acordate au fost contractate de reclamanta anterior încheierii raportului comercial cu pârâta.

In consecinta, gresit instanta de apel a considerat ca suma acordata societatii reclamante cu titlu de daune interese reprezinta dobânda comerciala, care se acorda potrivit art. 43 C. com., întrucât daunele interese pretinse constituie dobânda bancara, asa cum chiar societatea reclamanta a solicitat si a precizat prin actiune.

Mai mult, cum dobânzile platite de societatea reclamanta sunt dobânzi bancare, dar pentru credite acordate anterior încheierii raportului de obligatii cu societatea pârâta, se constata ca nu exista legatura de la cauza la efect între plata acelor dobânzi si neachitarea la termenul scadent al pretului de catre societatea pârâta, si care este absolut necesara pentru a antrena raspunderea în asemenea raporturi de obligatii.

Astfel fiind, urmeaza a se admite recursul cu consecinta înlaturarii obligarii societatii pârâte la plata dobânzilor bancare pretinse.

28. Energie electrica. Majorarea obligatorie de tarif. Reclamanta Filiala Retele Electrice a furnizat pârâtei, Regia de Gospodarie comunala, energiei electrica, în perioada august-septembrie 1993, în temeiul contractului nr. 53/1986-1990, prelungit succesiv.

Prin art. 12 din contract, partile au prevazut ca acesta este supus Regulamentului pentru functionarea si utilizarea energiei electrice aprobat prin H.C.M. nr. 2763/1968.

Prin H.G. nr. 236/1993, aplicabila cu data de 25 iulie 1993, s-a aprobat un nou Regulament pentru furnizarea si utilizarea energiei electrice, fiind abrogat vechiul Regulament.

Potrivit noului regulament, care completeaza contractul, se prevede în art. 12, ca pentru neachitarea în termen de 10 zile a contravalorii energiei electrice se percepe o majorare de tarif de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.

Dupa trecerea a 15 zile de la aplicarea majorarilor de tarif, în cazul neachitarii facturilor, furnizorul va proceda la întreruperea livrarii energiei electrice.

în speta, pârâta a achitat cu întârziere energia electrica furnizata de reclamanta, astfel ca instantele de fond si apel au retinut întemeiat ca aceasta datoreaza tariful majorat prevazut în regulamentul mentionat.

Criticile recurentei în sensul ca majorarile de preturi ale energiei electrice, nefiind negociate si comunicate de parti cu 30 de zile înainte de aplicarea lor nu-i sunt opozabile, sunt neîntemeiate.

Majorarile de preturi ale energiei electrice, intervenite în august 1993 au fost stabilite la nivelul Guvernului, prin negocieri între Ministerul Finantelor si Ministerul Industriilor, astfel ca noile tarife erau obligatorii si deci era exclusa o negociere între partile contractante, motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat.

MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA

Prezentam un singur model de cerere de chemare în judecata care poate fi adaptat la oricare dintre cele 9 cazuri prezentate cu titlu orientativ.

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe pâratul(a)_domiciliat(a) în_pentru a fi obligat(a) la:

1) sa-si execute obligatia pe care si-a asumat-o de a-mi tencui casa, iar în caz de refuz sa fiu autorizat ca lucrarile sa le execut eu pe cheltuiala lui (ei), precum si obligarea la plata sumei de lei, daune moratorii, reprezentând prejudiciul suferit prin neexecutarea la timp a obligatiei si cheltuieli de judecata;

2) sa-si execute lucrarile de pictura stabilite, iar ca mijloc de constrângere sa fie obligat(a) la plata sumei de_lei, pentru fiecare zi de întârziere, plus cheltuieli de judecata;

3) sa refaca lucrarile necorespunzatoare efectuate la casa, iar în caz de refuz sa fiu autorizat sa le execut eu pe cheltuiala sa, plus cheltuieli de judecata;

4) sa-mi predea bicicleta care a format obiectul contractului de vânzare-cumparare încheiat între noi, cu daune moratorii si, în caz de refuz, sa fie obligara) sa-mi restituie pretul plus dobânda legala si cheltuieli de judecata;

5) sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând pretul unei motorete pe care

i-am vândut-o la data de plus dobânzi legale si cheltuieli de judecata;

6) sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând dublul arvunei pe care i-am

dat-o la încheierea contractului de vânzare-cumparare a unei masini (autoturism), contract pe care refuza sa-l execute, plus cheltuieli de judecata;

7) sa desfiinteze cele doua porti care bareaza intrarea în curtea imobilului, obligatie pe care si-a asumat-o la data de si nu si-a respectat-o, iar în caz de refuz sa fiu autorizat sa execut eu lucrarea pe cheltuiala sa, plus cheltuieli de judecata;

8) sa-mi plateasca suma de_lei, reprezentând prejudiciul ce mi l-a cauzat prin neexecutare, executarea cu întârziere sau în mod necorespunzator a obligatiei pe care si-a asumat-o plus cheltuieli de judecata (este vorba de daunele compensatorii si cele moratorii);

9) sa-mi plateasca suma de_lei, pentru ca pâna la data de_nu mi-a efectuat lucrarile de zidarie la casa, plus cheltuieli de judecata.

Motivele actiunii:

În fapt, (se prezinta cât mai scurt si concis starea de fapt care justifica introducerea actiunii).

În drept, îmi întemeiez actiunea pe disp. art. 1073 si urm. C. civ.
În dovedirea actiunii înteleg sa ma folosesc de interogatoriul pâratului(ei) - care urmeaza a fi citat(a) cu aceasta mentiune de proba cu acte, si anume conventia încheiata între mine si pârat(a), de expertiza tehnica, de cercetare la fata locului si de proba cu urmatorii martori:_.

Depun prezenta actiune, precum si copia contractului, în dublu exemplar, unul pentru a fi comunicat pâratului(ei).

Anexez chitanta nr._din_ eliberata de în valoare de lei reprezentând taxa timbru si timbrul judiciar în valoare de lei.

Data depunerii__

Semnatura_

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI
Explicatii teoretice

RASPUNDEREA CIVILA CONTRACTUALA

1. CONSIDERATII PREALABILE

Raspunderea civila contractuala este reglementata de art. 1073 - 1090 C. civ., Titlul III, Capitolul VII, intitulat: \"Despre efectele obligatiilor\'\'.

Potrivit art. 1073, „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiei, si în caz contrar are dreptul la dezdaunare.\"Obligatia de„a da\" cuprinde pe aceea de a preda bunul si de a-1 conserva pâna la predare, iar obligatia de„a face\" sau de„« nu face\" se schimba în dezdaunari în caz de neexecutare din partea debitorului (art. 1074 alin. 1 si art. 1075 C. civ.).

în cazurile prevazute de lege, creditorul poate cere obligarea pârâtului si la plata beneficiului de care a fost lipsit (art. 1084 C. civ.), cât si la daune moratorii sau compensatorii.

Contractul sau conventia este acordul dintre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice spre a constitui, a modifica sau a stinge un raport juridic. Se întemeiaza pe vointa libera si nesilita a partilor egale în drepturi (v. art. 942 C. civ.)

Contractul este valabil încheiat daca sunt îndeplinite cinci conditii:

a) consimtamântul neviciat al partilor, adica liber si nesilit;

b) capacitatea de a contracta;

c) determinarea exacta a obiectului contractului;

d) existenta unei cauze licite, permisa de lege (art. 948 C. civ.);

e) forma autentica a unor contracte (contractele solemne.

Din punct de vedere al efectelor, art. 973 C. civ. prevede:„conventiile n-au efect decât între partile contractante\" (res inter alios acta, alius nec nocere, nec prodesse potest), deci nu pot folosi, nici pagubi terte persoane, asa-numitul principiu al relativitatii contractelor, de la care face exceptie numai „stipulatia pentru altul\". Sunt totusi si unele terte persoane interesate, si anume: succesorii universali, particulari si creditorii chirografari ai partilor.

Contractul, având fata de partile contractante puterea unei dispozitii legale, este, potrivit art. 969 alin. 1 C. civ. „legea partilor\"\', care sunt obligate sa-l execute cu buna-credinta (art. 970 alin. I C. civ.). Aceasta obligatie presupune ca executarea sa se faca în natura, la data si locul stabilite.

Daca una dintre parti nu-si executa obligatia sau si-o executa necorespunzator sau cu întârziere, partea lezata o poate chema în judecata si pretinde executarea în natura a obligatiei si plata de despagubiri civile pentru neexecutarea în termen, executarea necorespunzatoare sau cu întârziere a obligatiei.
2. OBLIGATIILE DE „A DA\", „A FACE\" SI „A NU FACE\"

Partile contractante sunt obligate sa-si îndeplineasca obligatiile asumate cu buna-credinta. Executarea trebuie facuta în natura, iar când acest mod de executare nu mai este posibil se admite recurgerea la executarea prin echivalent.

Executarea în natura difera în raport de obiectul obligatiei, care poate fi un fapt pozitiv sau unul negativ. Este pozitiv când prestatia este de„« da\" sau„a face\" si este negativ când obligatia este de \"a nu face\".

1. OBLIGATIA DE„A da\" înseamna a se constitui sau a se transmite un drept real, obligatie în cadrul careia trebuie sa distingem daca este vorba de o suma de bani sau de un alt bun. In primul caz, executarea în natura este totdeauna posibila si daca nu se executa voluntar se poate executa silit, prin vânzarea oricarui bun apartinând celui obligat.

Când este vorba de un alt bun trebuie sa avem în vedere daca bunul este individual determinat sau este determinat numai generic. Distinctia este n
PREZENTARE C************************************
MEMBRU
GRATUIT
C************************************
175 282 accesari
Pentru a vizualiza datele companiei
C************************************
va rugam sa va autentificati accesand urmatorul buton:
Login
Activitate firma: avocat bucuresti - avocat online - avocat drept penal

PRODUSE ASEMANATOARE CU MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA - ACTIUNE ÎN RASPUNDEREA CIVILA CONTRACTUALA

Model de actiune în rezolutiuneModel de actiune în rezolutiune
Model de actiune în rezolutiune
MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA DOMNULE PRESEDINTE Subsemnatul (a)_, domiciliat(a) în_, chem ...
Model de actiune oblica (indirecta sau subrogatorie)Model de actiune oblica (indirecta sau subrogatorie)
Model de actiune oblica (indirecta sau s...
Model 1 DOMNULE PRESEDINTE, Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_ în numele debitorului(oarei) ...
Model de actiune pauliana (revocatorie)Model de actiune pauliana (revocatorie)
Model de actiune pauliana (revocatorie)
Model 1 DOMNULE PRESEDINTE, Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la ...
MODEL DE ÎNTÂMPINARE LA CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATAMODEL DE ÎNTÂMPINARE LA CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATA
MODEL DE ÎNTÂMPINARE LA CERE...
ÎNTÂMPINARE LA CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATA Instanta_ Sectia_ Dosar nr. / Termen la data ...
Model de actiune în regresModel de actiune în regres
Model de actiune în regres
DOMNULE PRESEDINTE, Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe ...
Model de actiune în regresModel de actiune în regres
Model de actiune în regres
DOMNULE PRESEDINTE, Subsemnatul(a)_, domiciliat(a) în_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe ...
MODEL DE CERERE RECONVENTIONALAMODEL DE CERERE RECONVENTIONALA
MODEL DE CERERE RECONVENTIONALA
MODEL DE CERERE RECONVENTIONALA Instanta Sectia Dosar nr. / Termen la data de_ Domnule Presedinte, ...
Model de cerere pentru revocarea donatieiModel de cerere pentru revocarea donatiei
Model de cerere pentru revocarea donatie...
Prezentam un singur formular care poate fi adaptat la toate situatiile de revocarea donatiilor ce se pot ivi în ...
Model actiune îmbogatire fara justa cauzaModel actiune îmbogatire fara justa cauza
Model actiune îmbogatire fara just...
DOMNULE PRESEDINTE, Subsemnatul(a)_, chem în judecata si personal la interogatoriu pe pâratul(a)_, ...

MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATA - ACTIUNE ÎN RASPUNDEREA CIVILA CONTRACTUALA ESTE LISTAT IN: