Procor *30cps

In 1978, Peter Mitchell a primit Premiul Nobel pentru pentru contributii in intelegerea transferului de energie prin teoria chemiosmotica, incluzand rolul vital al coenzimei Q10 in transferul de protoni in sistemele de transfer energetic.



Coenzima Q10 are rol major in producerea de energie celulara, este implicata in complexele enzimatice mitocodriale cu rol in fosforilarea oxidativa cu aplicabilitate pentru celulele cu cerinte metabolice ridicate asa cum sunt miocitele cardiace (1,2,3). Coenzima Q10 este un antioxidant liposolubil natural pentru care organismul are sisteme enzimatice capabile sa regenereze forma redusa ubichinol (4).



Deficitul de coenzima Q10 poate fi generat de aportul alimentar scazut, tulburari ale biosintezei sau metabolizare excesiva. Inhibitorii de 3HMG-CoA reductaza - statinele blocheaza biosinteza de coenzima Q10 (5,6). Pentru insuficienta cardiaca, deficitul de coenzima Q10 este mai mult decat o observatie paraclinica, iar efectul negativ poate fi contracarat prin suplimentare orala.

Statinele trebuie administrate simultan cu coenzima Q10. Inhibarea sintezei de colesterol de catre statine (inhibitori de 3HMG CoA reductaza) inhiba sinteza de mevalonat, sursa de catena izoprenoida in biosinteza de coenzima Q10. Statinele scad colesterolemia dar scad si nivelul plasmatic de coenzima Q10 la subiectii sanatosi si la cei cu hipercolesterolemie. Reducerea biodisponibilitatii coenzimei Q10 poate fi cauza alterarilor celulare. Statinele folosite pentru a bloca sinteza colesterolului, blocheaza si sinteza de coenzima Q10, conducand la un deficit de coenzima Q10 care poate fi combatut prin suplimentare orala (5). Ghirlanda et al. au aratat intr-un studiu dublu orb, cu 40 de pacienti cu hiper colesterolemie, ca tratamentul cu simvastatina sau pravastatina scade nivelul plasmatic de coenzima Q10 cu 40% (6).

Mortensen et al confirma faptul ca tratamentul cu statine scade nivelul plasmatic de coenzima Q10 si ajunge la concluzia ca "desi inhibitorii de HMG-COA reductaza (statinele) sunt siguri si eficienti pentru o perioada limitata; trebuie supravegheate consecintele adverse pe termen lung aparute ca urmare a scaderii semnificative a nivelului plasmatic de coenzima Q10, in urma tratamentului cu statine pe termen lung" (8). Intr-un studiul dublu orb, controlat placebo, cu 27 de pacienti cu hipercolesterolemie, Palomaki et al. au demonstrat ca scaderea rezistentei LDL colesterolului la stresul oxidativ dupa un tratament cu lovastatina timp de 6 saptamani este corelata cu scaderea numarului de molecule de coenzima Q10 pentru fiecare particula de LDL colesterol si reduce beneficiile aduse de scaderea nivelului de LDL colesterol (9,10).



Coenzima Q10 in bolile cardiovasculare. Coenzima Q10 este concentrata in miocitele cardiace datorita cerintelor lor energetice ridicate. Insuficienta cardiaca congestiva este corelata cu niveluri scazute plasmatice si tisulare pentru coenzima Q10 (11). Severitatea insuficientei cardiace este corelata cu severitatea deficitului de coenzima Q10 (12). Studiile clinice pentru coenzima Q10 in insuficienta cardiaca au folosit coenzima Q10 adaugata diureticelor si inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei. Tratamentul cu coenzima Q10 amelioreaza functia miocardica fara reactii adverse si interactiuni medicamentoase fapt dovedit de peste 300 de lucrari si 9 studii cu control placebo in Japonia, SUA, Italia, Germania, Suedia.

Studiul Italian Multicentric asupra Sigurantei si Eficacitatii Coenzimei Q10 ca Adjuvant in Tratamentul Insuficientei Cardiace (13) a avut ca obiectiv evaluarea tolerabilitatii si eficientei CoQ10 ca tratament adjuvant in ICC diagnosticata de cel putin 6 luni si tratata cu tratament standard (diuretice, IECA).



Design si metoda - 2664 de pacienti (clasele II si III NYHA ) din 173 de centre din Italia cu doza zilnica de coenzima Q10: 50-150 mg/zi; 78% dintre pacienti cu doza de 100 mg/zi. Rezultatele au evidentiat ameliorarea simptomatologiei: 78,1% dintre pacienti pentru cianoza, 78,6% pentru edem, 71,81% pentru reflux jugular, 52,7% pentru dispnee, 75,4% pentru palpitatii.



Ameliorarea a cel putin 3 simptome pentru 54% dintre pacienti a fost interpretata ca imbunatatire a calitatii vietii.



Licopenul este un antioxidant potent, transportat primar in LDL colesterol pe care il protejeaza de oxidare (14). Licopenul protejeaza de infarct miocardic - Studiul EURAMIC (15). Obiectivul a fost evaluarea proprietatilor antioxidante ale carotenoidelor in infarctul miocardic. Design si metoda: studiu multicentric cu 1387 pacienti recrutati din unitati spitalicesti din Finlanda, Israel, Germania, Spania, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Rusia si Elvetia. Rezultatele au aratat ca efectul de protectie al licopenului a fost mai mare la subiectii cu depozite adipoase polinesaturate. Concluzia a fost ca licopenul are efect de protectie la infarct miocardic.





Acizii eicosapentaenoic (EPA) si docosahexaenoic (DHA) influenteaza proprietatile biofizice membranare si activitatea proteinelor transmembranare. Acizii grasi omega-3 scad agregarea plachetara si inhiba expresia moleculelor de adeziune vasculara. S-au evidentiat efectele EPA si DHA in reducerea inflamatiei, a tensiunii arteriale si a coagulabilitatii sanguine.



Seleniu este implicat in protectia fata de stresul oxidativ via peroxidaza gutation seleno-dependenta si altor selenoproteine (selenoproteine - GSHPx-3, selenoproteina P si GSHPx 1). Suplimentarea cu seleniu stimuleaza activitatea enzimatica antioxidanta si scade peroxidarea lipidica.